Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC

suferi. / Numai aşa, când spini tu şi să semeni, / o să răsară în cuvinte nuferi.
“ (Timpul din vers)
Poetul se întreabă şi-şi răspunde într-un demers liric reflexiv - „O punte
de cuvinte, / un curcubeu decolorat.“ / - „vedem cu auzul / cum cade în abis
lumea / cu toate păcatele ei originare“ (O fulgerare de secunde)
Deriziunea efortului creator - „Atâtea nopţi albe să guşti vocabulele / până
împreuni miile de cuvinte / pentru zero câştig. / Pe când alţii învârt doar vreo
sută / şi scot miliarde“ – nu-l dezarmează pe poetul Toma Grigorie deoarece
poezia este o manifestare de purificare a existenţei precare: „Mă destăinui
poeziei, cel mai bun confesor / al durerii, al extazului, al agoniei. /.../ mă simt
dator să priponesc viaţa în silabe, / s-o înşel c-o metaforă, c-o imagine / insidioasă.
să îmblânzesc scorpia / de zi cu iluzii cu vorbe frumoase.“ (Să înşel
moartea cu o metaforă).
Rafinat în înţelegerea actului creator, poetul Toma Grigorie creează un demers
poetic ce se organizează şi se modelează continuu în versuri moderne.
Maturitatea expresivă configurează un patetism asumat dezvăluind talentul
unui poet autentic, viguros, care îşi asumă stări de conştiinţă, de autentică
profunzime, expresia sensibilităţii trăite cu intensitate.
IOAN-MIRCEA POPOVICI
Joc secund între „Noi şi Întregul”
P
oate părea doar o poveste că în anul 2003, când în Rhodos are loc un
congres de matematici pe teme de pozitivitate, la care singurul român
care participă este matematicianul George Isac coincidenţele să lucreze în
favoarea întâlnirii noastre. Întâmpător sau nu (viitorul decide), întâlnirea cu
George Isac are loc pe coordonatele următoarelor coincidenţe: metafizice,
astronomice, sentimentale, poetice, etice şi estetice şi toate acestea pe
două paliere: întâlnirea cu poetul şi matematicianul şi întâlnirea cu omul.
La un an distanţă, în anul 2004, pornesc demersurile întâlnirii cu George
Isac cu intenţia de a lega cele două direcţii. Acesta este momentul în care
între noi începe dialogul poetic, ocazie cu care s-au lansat volumele de
versuri Gânduri din nelinişti şi Trepte spre Marea Poartă.
Universul poetic al poetului George Isac are dimensiunea spaţiului
din care s-a născut. Sămânţa acestui spaţiu este Visul, iar locul de germinare
este Viaţa. Ca o insulă născută din ghinda căzută sub cascadă,
în spatele stejarului, din aluviunile gândului, ca o deltă între gurile fluviului
Ex Ponto nr.2, 2008
153