Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC

lecturi
MARIAN DOPCEA
Din neamul pietrelor
O
Ex Ponto nr.2, 2008
orchestraţie savantă de voci şi viziuni, sâhle şi viziuni, o lehamite de materia
mâloasă, colcăitoare, a cotidianului dar şi a spiritului, o nostalgie a purităţii
poeziei (ca „literă” a cunoaşterii şi dăinuirii) – şi în acelaşi timp o respingere
a ei (poemul are „albiile lui bolborosind de zoaie”) : Cam aşa mi se deschid
noile poeme din Nord ale lui George Vulturescu*.
Rafinat şi cărturăresc demersul său se bizuie, paradoxal, pe asumarea cu
hirsută trufie a unui topos mitic/fabulos – şi barbar, oarecum: Nordul.
Mocirla şi piatra, fulgerul şi cuţitul, Miezul de Zi şi Miezul Nopţii sunt asociate
deseori, creând tensiuni aximoronice, mărci ale dublei ispite a acestui
autor: a sacrului şi a profanului, a eternităţii şi a zădărniciei, a rudimentarului
şi a sofisticatei plăceri de a “regiza” situaţii poetice, proiectând improbabile,
rulfiene dialoguri cu morţii.
Lirismul “direct” (în sens tradiţional: confesiv şi revelatoriu) e unul extrem
de concis – chiar şi atunci când e însoţit de sugestii polemice: „Nu poţi fi «vizitat»
de fulger // doar moartea trece cu litere de foc / precum cârtiţele prin
lut / scormonindu-ţi noapte de noapte prin creier” (Tensiunea detaliului, 1).
Primul vers, cu ghilimelele lui, poate părea, la o primă, grăbită lectură (şi mie
chiar aşa mi-a părut !), de prisos, oarecum, întunecând clipa de iluminare
consemnată în celelalte trei versuri. Am revenit asupra lui, intrigat. „Şi ce-mi
pasă mi-am spus – dacă nişte unii cred că fulgerul «te vizitează» – uitând că
Dumnezeu e cumplit, cum cumplite sunt şi experienţele noastre cu adevărat
esenţiale?”.
Uite că lui Vulturescu îi pasă! Şi nici că se putea altfel…
Omul care a mutat, în felul lui, Centrul (poeticesc) la… Satu Mare, contribuind
din plin la dezinhibarea Provinciei de numeros păguboasele ei complexe
nu poate accepta că revelaţia e, aşa, un fel de «vizită» de curtoazie a
fulgerului!
Din speţa unor Macedonski, Pillat ori, mai aproape de zilele noastre, Doinaş,
Vulturescu este un fanatic, în sensul cel mai bun, al Poeziei şi asumarea
* George Vulturescu: „Alte poeme din Nord”, Ed. Brumar, 2007
146