Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC
Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC
atitudini LIVIU GRĂSOIU Câteva prime impresii L a început de 2008 (şi nu în 2oo7, cum se specifică în primele pagini) a apărut, după o aşteptare de circa doi ani, cel de al şaselea tom din Dicţionarul General al Literaturii Române, cuprinzând literele S-Ş-T. În mod normal, marea lucrare coordonată de acad. Eugen Simion trebuia să se încheie, proiectul anunţat fiind exact şase volume. Coordonatorul general însă s-a înşelat, ca şi numeroşii membrii ce asigură coordonarea şi revizia. Pentru a se ajunge la liman va mai fi nevoie de încă un efort financiar şi de inteligenţă, spre a epuiza alfabetul în vigoare şi a anula printr-o promisă Adendda absenţele semnalate de comentariile critice publicate în mai toată presa culturală. Această şovăială demonstrează incapacitatea coordonatorilor (de orice rang ar fi ei) în a trasa de la bun început un cadru, nişte limite şi nişte criterii ferme în abordarea subiectelor, în viziunea asupra valorilor estetice, şi, nu în ultimul rând, în selecţia autorilor de articole. Acest din urmă aspect nu trebuie desconsiderat, întrucât au fost mobilizate forţe împortante din institutele de cercetare din Bucureşti, laşi, Cluj, Timişoara, adică acolo unde funcţionează filiale ale Academiei Române. S-a produs, în urmă cu vreo 8-10 ani, o renunţare la planurile de cercetare stabilite anterior, s-a impus unor specialişti în alte perioade ale evoluţiei culturii române să se „recicleze", să se adapteze voinţei acad. Eugen Simion de a redacta în exclusivitate articole de dicţionar (muncă pretenţioasă, necesitând o calificare specială) acoperind cu preponderenţă perioada contemporană. Astfel se explică sutele de semnături, calitatea superioară a unor materiale, ca şi rizibila redactare a altora. Oameni nepregătiţi, foarte mulţi aflaţi la primele texte tipărite, s-au trezit că trebuie neapărat să se pronunţe asupra operelor unor contemporani, de care în general nu auziseră, iar despre valoarea lor, comparativ cu a celorlalţi, nu aveau nici un fel de indiciu. S-a ajuns la o gravă confuzie a valorilor vizibilă, mai ales, în spaţiul acordat unuia sau altuia dintre autorii înregistraţi. Sigur, dacă privim partea plină a paharului, uriaşa construcţie se apropie de sfâr-şit, nimeni nu s-a supărat de ultima întârziere, iar coordonatorul întregului ansamblu va avea cu ce să se mândrească, atunci când va pune pe cântar, la propriu, truda colaboratorilor şi a subalternilor. Va fi într-adevăr o lucrare de invidiat, Ex Ponto nr.2, 2008 143
Ex Ponto nr.2, 2008 dar cu enorm lest, care sufocă realmente liniile de forţă ale istoriei literaturii române. Dificultăţile n-au fost de fel, puţine, responsabilitatea s-a văzut în comentariile câtorva cercetători, iar iresponsabilitatea în cazul celor mai mulţi. Iresponsabilitatea sau nepriceperea, rezultatul fiind pentru cititori (şi pentru ansamblul dicţionarului) acelaşi. Prevăzut spre a apărea în decurs de câţiva ani, era firesc ca unii colaboratori să nu figureze în toate cele şase volume, pentru că unii s-au retras, alţii au fost obligaţi să se retragă, în locul lor venind forţe proaspete, adică tineri absolvenţi ai Facultăţii de litere – alături de tineri octogenari, a căror pensie era jalnică, în pofida valorii şi a dorinţei lor de a nu fi daţi uitării. Amestecul acesta de viziuni, stiluri a avut, nu o dată, rezultate hilare. Sunt critici şi istorici literari de primă mână, care nu se dezmint, alături de începători derutaţi, cărora obiecţiile nu le-au ajutat în niciun fel. Dar oare au existat obiecţii logice, imbatabile din partea coordonatorilor? Greu de spus, câtă vreme cam jumătate dintre autorii de articole nu au impus şi nu impun prin nimic. S-a produs, pesemne, un dialog al surzilor, care întristează şi nedumereşte la o lectură cât de cât atentă. Volumul „al şaselea se remarcă prin destule lucruri, bune şi rele. Spre deosebire de anterioarele, au scăzut simţitor absenţele. Sigur că şi-ar fi avut locul în cele aproximativ 800 de pagini şi Daniel Tei, şi Gr. Tănăsescu, şi D. Stancu, dar mai ales Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune. De acord cu observaţia că ele nu aparţin presei scrise, ci audio-vizualului. Dar câtă vreme este înregistrată orice minusculă societate care a avut preocupări culturale, iar cele două importante (foarte importante!) instituţii moderne, în programul cărora cultura şi literatura au un loc stabil, adesea definitoriu, în profilul lor, şi majoritatea scriitorilor apare în emisiunile Radioului şi Televiziunii publice, nu înţeleg cecitatea D . G.L.R.-ului faţă de un fenomen viu, incontestabil, de neeludat din partea observatorilor oneşti. Dacă în volumele anterioare nu şi-au găsit loc emisiuni precum Revista literară radio, Scriitori la microfon, Fonoteca de aur, ş.a.m.d., care concurează orice foaie tipărită în tiraj anemic, ar fi fost acum cazul ca măcar unul dintre cei 130 de semnatari de articole să nu uite că a trecut prin studiourile Radioului sau ale Televiziunii (pe când se ocupa şi ea de cultură…) Acestea fiind spuse, intrăm deja pe un teren minat, anume acela al subiectivismelor accentuate şi al defectelor de fond ale lucrării monumentale recent tipărite. Deranjează, în continuare, imensitatea enumerării de reviste, ziare, publicaţii de tot felul, sufocante pentru vocile mari sau mici ale literaţilor. După cum enervează, pur şi simplu, obstinaţia de a reproduce doar fotografiile acelora agreaţi de coordonatorul general. De ce unul şi nu altul, rămân întrebări cu un singur răspuns: cel sugerat mai sus. Defectul cel mare al impunătorului tom rămâne însă disproporţia spaţiilor acordate subiectelor. Menţionez doar că S.L.A.S.T. beneficiază de mai mult interes decât Simbolismul (ceea ce ţine de domeniul elucubraţiei), că sunt comentate reviste precum Teatrul (a existat doar o săptămână) ori Tomis (publicaţie ultra efemeră), că sunt cuprinşi scriitori ca N. Stoian şi D. Tiutiuca despre care nu ştim cine s-a pronunţat (articolele nefiind semnate), că despre Mihail Sadoveanu doar Ov.S. Crohmălniceanu a fost socotit demn de a-l prezenta viitorimii. Ciudăţeniile nu se opresc aici, aşa că un Mihai Spăriosu, un Nicolae Tăutu, un George Virgil Stoenescu, o Elvira Sorohan, un Dinu Săraru (cu pozele indispensabile), beneficiază de coloane întregi, mai multe decât i s-au acordat Victoriei Ana Tăuşan, comentată incredibil de superficial, considerată (după spaţiul acordat) de un critic foarte la modă, cam cât I.Segărceanu sau M. Tatulici. O nedreptate greu reparabilă, 144
- Page 99 and 100: erou să se sustragă din rânduril
- Page 101 and 102: mari critici literari ANTONIO PATRA
- Page 103 and 104: Ex Ponto nr.2, 2008 Nemi. Luni, 24,
- Page 105 and 106: Ex Ponto nr.2, 2008 atunci cel puţ
- Page 107 and 108: adoră, ceilalţi detestă voiajul.
- Page 109 and 110: fluxul asociativ, ţâşnind în ex
- Page 111 and 112: ea, necunoscut era şi conţinutul
- Page 113 and 114: De atunci aleargă continuu în că
- Page 115 and 116: une, purta împlântat în inimă p
- Page 117 and 118: comentarii DRAGOŞ VIŞAN Receptare
- Page 119 and 120: Ex Ponto nr.2, 2008 poeme din 1946,
- Page 121 and 122: cerea eului în trecut fiind o anam
- Page 123 and 124: Ex Ponto nr.2, 2008 apărut din gol
- Page 125 and 126: Ex Ponto nr.2, 2008 Depăşirea rep
- Page 127 and 128: Ex Ponto nr.2, 2008 8 Ibidem, p. 15
- Page 129 and 130: Rock Poetry and Writing in Form - R
- Page 131 and 132: a creature divided; and the compass
- Page 133 and 134: Ex Ponto nr.2, 2008 126 What Makes
- Page 135 and 136: culture dimension is still there in
- Page 137 and 138: the musical phrases that the poem
- Page 139 and 140: Ex Ponto nr.2, 2008 neschimbat: dra
- Page 141 and 142: poezia sau moartea; sau amândouă
- Page 143 and 144: Ex Ponto nr.2, 2008 ale din istoria
- Page 145 and 146: gnomic : „E un noroc, un blestem,
- Page 147 and 148: Ex Ponto nr.2, 2008 un caz mai puţ
- Page 149: Ex Ponto nr.2, 2008 coloanele degea
- Page 153 and 154: lecturi MARIAN DOPCEA Din neamul pi
- Page 155 and 156: în Miez/ de Zi mă dusei la piatr
- Page 157 and 158: Ex Ponto nr.2, 2008 care creează
- Page 159 and 160: PETRE CIOBANU Semantica poeziei P E
- Page 161 and 162: Ex Ponto nr.2, 2008 şi mare, memor
- Page 163 and 164: cronica literaturii străine VICTOR
- Page 165 and 166: pontice ŞTEFAN CUCU Ovidius la Tom
- Page 167 and 168: suferinţa, necruţătorul destin.
- Page 169 and 170: may sound surrealistic, “aestheti
- Page 171 and 172: Gopo’s aesthetics of simplicity i
- Page 173 and 174: of resistance against the system. T
- Page 175 and 176: 1 The Second Cabinet directly super
- Page 177 and 178: Ex Ponto nr.2, 2008 al actorilor,
- Page 179 and 180: Ex Ponto nr.2, 2008 Sala de spectac
- Page 181 and 182: Ex Ponto nr.2, 2008 cu o sală de s
- Page 183 and 184: muzică MARIANA POPESCU Stelian Ola
- Page 185 and 186: C. Saint - Saëns - „Samson şi D
- Page 187 and 188: Ex Ponto nr.2, 2008 180 unica produ
- Page 189 and 190: a rămas în statele balcanice, dup
- Page 191 and 192: Ex Ponto nr.2, 2008 184 - Personali
- Page 193 and 194: Vulcan (de la Constanţa, cel care
- Page 195 and 196: Ex Ponto nr.2, 2008 în literatura
- Page 197 and 198: amestecate”. Mai mult, limba Cate
- Page 199 and 200: Ex Ponto nr.2, 2008 XIX (Catalogul
atitudini<br />
LI<strong>VI</strong>U GRĂSOIU<br />
Câteva prime impresii<br />
L<br />
a început de <strong>2008</strong> (şi nu în 2oo7, cum se specifică în primele pagini) a<br />
apărut, după o aşteptare de circa doi ani, cel de al şaselea tom din Dicţionarul<br />
General al Literaturii Române, cuprinzând literele S-Ş-T.<br />
În mod normal, marea lucrare coordonată de acad. Eugen Simion<br />
trebuia să se încheie, proiectul anunţat fiind exact şase volume. Coordonatorul<br />
general însă s-a înşelat, ca şi numeroşii membrii ce asigură<br />
coordonarea şi revizia. Pentru a se ajunge la liman va mai fi nevoie de<br />
încă un efort financiar şi de inteligenţă, spre a epuiza alfabetul în vigoare<br />
şi a <strong>anul</strong>a printr-o promisă Adendda absenţele semnalate de comentariile<br />
critice publicate în mai toată presa culturală. Această şovăială demonstrează<br />
incapacitatea coordonatorilor (de orice rang ar fi ei) în a trasa de<br />
la bun început un cadru, nişte limite şi nişte criterii ferme în abordarea<br />
subiectelor, în viziunea asupra valorilor estetice, şi, nu în ultimul rând,<br />
în selecţia autorilor de articole. Acest din urmă aspect nu trebuie desconsiderat,<br />
întrucât au fost mobilizate forţe împortante din institutele de<br />
cercetare din Bucureşti, laşi, Cluj, Timişoara, adică acolo unde funcţionează<br />
filiale ale Academiei Române. S-a produs, în urmă cu vreo 8-10<br />
ani, o renunţare la planurile de cercetare stabilite anterior, s-a impus unor<br />
specialişti în alte perioade ale evoluţiei culturii române să se „recicleze",<br />
să se adapteze voinţei acad. Eugen Simion de a redacta în exclusivitate<br />
articole de dicţionar (muncă pretenţioasă, necesitând o calificare specială)<br />
acoperind cu preponderenţă perioada contemporană. Astfel se explică<br />
sutele de semnături, calitatea superioară a unor materiale, ca şi rizibila<br />
redactare a altora. Oameni nepregătiţi, foarte mulţi aflaţi la primele texte<br />
tipărite, s-au trezit că trebuie neapărat să se pronunţe asupra operelor<br />
unor contemporani, de care în general nu auziseră, iar despre valoarea<br />
lor, comparativ cu a celorlalţi, nu aveau nici un fel de indiciu. S-a ajuns<br />
la o gravă confuzie a valorilor vizibilă, mai ales, în spaţiul acordat unuia<br />
sau altuia dintre autorii înregistraţi. Sigur, dacă privim partea plină a paharului,<br />
uriaşa construcţie se apropie de sfâr-şit, nimeni nu s-a supărat<br />
de ultima întârziere, iar coordonatorul întregului ansamblu va avea cu<br />
ce să se mândrească, atunci când va pune pe cântar, la propriu, truda<br />
colaboratorilor şi a subalternilor. Va fi într-adevăr o lucrare de invidiat,<br />
Ex Ponto nr.2, <strong>2008</strong><br />
143