Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC

L.Fulga etc.), atraşi fiind de freamătul lui obsesiv, halucinant; nu mai puţin
fascinante sunt şi prundişurile fabulosului din care un Galaction, Voiculescu,
Bănulescu etc. vor dezghioca tăinuite perle, după cum Eliade, Cezar Petrescu,
C.Lemnaru, V. Beneş etc. se vor simţi atraşi de hăurile terifiantului, bântuite
de monştrii întunericului.
Urmărind meandrele psihopatologicului (Papilian, Lemnaru, Cezar Petrescu),
crestele polemicului (Arghezi), ori zigzagurile absurdului (Vinea, Urmuz)
fantasticul îşi dezvăluie mereu noi valenţe care captează imaginaţii dornice
să-şi descarce preaplinul.
Şi „... scriitorii tineri de azi ... folosesc naraţiunea fantastică pentru a sugera
miturile, existenţa individului, adâncimea neliniştilor sale” (Simion,E.: În jurul
unui concept, Gazeta literară, nr. 36/1968), ca în cazul lui Baconsky, Ştefan
Bănulescu, Fănuş Neagu.
O sumară trecere în revistă a preocupărilor pentru fantastic în secolul al
XX-lea, nu poate să nu evidenţieze interesul constant cu care a fost abordat
de către scriitorii noştri, multe dintre realizările lui putând figura printre capodoperele
unei antologii universale.
Ex Ponto nr.2, 2008
109