Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC
Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC
La raza unui astru-n aşteptare, pe fundul mării, aceeaşi bucurie în tristeţe, ca şi în osteneală ori extaz. Cuvintele apar încet, regeşte, domnesc fără a-şi şti puterea, (se cred, pesemne, doar delfini exuberanţi). În numele tău ascuns Locu-i steril, în ciuda strălucirii. Un câmp de săbii cenuşii. Nu foşnesc spice: se-aude zăngănitul patimii. Din cuiburi de metal ies scorpioni. Vrajba de-acum va suna până-n copiii din urmă. Neştiind de ce, dar în numele tău ascuns. Războiul ţi-e copt până în meandra sfârşitului. Nu e nimic de făcut. Vântul fatal aduce izul ultimei cenuşi, al ultimului sânge. Din trup se vor sorbi şi ultimele vinuri. Nenăscutul din capăt îşi zbate deja ochiul plin de oştenii tăi. După movile de morţi, iezi inocenţi, cristalizaţi pe jumătate, se-alungă pe tăpşanul final, sub frunzarele mustind de ură. Atunci, planeta, înnăscută-n sine, discret se va îndepărta (o sferă-n feşe albe). Şi-acest scenariu va fi fost la fel de-adevărat ca altul tocmai părăsit – sau precum cel ce vine. În tine vei simţi sfârşitul vremii, chiar când va fâlfâi batista albă a unei fiinţe mici, la geamul expresului solar. Dacă s-ar putea muri şi vedea în moarte Dacă acest împărat ar putea muri şi vedea în moarte, rana şi frigul, oroarea, n-ar mai durea, ar lua sfârşit şi Marea Dependenţă, ar zvâcni, calmă lentilă-n mare, străveziu, sfârşitul şi, treaz, el s-ar simţi ucenicind fără coroană sub lespezile violete, strivit de adâncimi însă învingător. În loc de vreun răspuns, nimic decât un fierăstrău spasmodic, atent şi dulce totuşi, domol, (atent cum taie), lamă docilă (la a cui poruncă? Fiindcă e clar că susură un ordin), lamă docilă ca o pleoapă neîntrerupând privirea care acum te sfâşie, în fapt din suflet răsărită (o floare carnivoră, veche) doar ca să-ţi afli, în răul fără margini, izvorul Marii Dependenţe, să dibui locul cu degetele disperate, să scormoneşti Ex Ponto nr.2, 2008 9
în clocotul unui trecut ce nu se-ncheie fără tine, căci n-are nevoie de îngăduinţă ori de politeţe, ci de căutătura ta de vultur, de cel mai aspru jungher pe care eşti în stare, pe veci neconciliant, să-l mânui. Cât încă poţi să ţii ochii deschişi, nu este moarte, ci doar un suav fierăstrău de apă, lentilă neîndoios devastatoare, dar nu mai sus de văz. Anihilat, viu totuşi, în ritmul inciziilor de gheaţă, în armonia tranşării lente, cristaline, tu ai supraveghea destins, tăierea (un maistru-al morţii), nimic, nimic nu ţi s-ar întâmpla: predat bulboanelor, în siguranţă eşti, în solzii tenebrelor brusc receptive şi ascultătoare. Floarea din prăpastie Un murmur în abisuri: rodeşte floarea din ape funerare, senină, pe un tăpşan aprins, în nimburi. Oricând poate începe coborârea-n inima ei. Ea-nghite-ncet în trupul firav timpul, nu-i niciun smârc ori hăţiş de trecut, calmul joacă în aer, nu sunt de căutat călăuze, o vei afla prin linişte – când freamătă un gând prietenos şi-un fruct şi-aruncă extatic seminţele. Purtat de la sine, te laşi, neştiutor, cu faţa radioasă, pe trena de mătase a iubirii, spre cupa florii atotştiutoare, făr-a privi unde calci – şi totuşi, nicio piatră nu te va atinge, neagră, din conglomerat, prăpăstiile fatale se vor căsca inofensiv, cu fălci catifelate, iar jos, la capăt, te va primi corola: mâna întâi, apoi fiinţa întreagă să-ţi soarbă. Cel mai fraged Ex Ponto nr.2, 2008 Mereu acolo unde ajungeam eram cel mai tânăr. La infinit, oriunde-aş fi aterizat, găseam numai bătrâni şi printre ei tinereţea nu-mi servea la nimic, li se părea stindard pirateresc cu cap de mort insuportabil de hlizit, se declanşa-ntre noi, scolastic, lupta, deja o dizertaţie asupra sfârşitului. Tu, pasăre impertinentă, desfă-ţi aripile 10
- Page 1 and 2: aprilie - iunie 2008 Nr. 2(19) anul
- Page 3 and 4: EX PONTO text/imagine/metatext Revi
- Page 5 and 6: ●Interpretări ELVIRA ILIESCU - P
- Page 7 and 8: vor devasta cu necurmatele oglinzi
- Page 9: Transmutaţie Urcă pe cer un soare
- Page 13 and 14: ARTHUR PORUMBOIU Gnomică Construie
- Page 15 and 16: VALENTIN TALPALARU Sonet Fie-ţi so
- Page 17 and 18: STERIAN VICOL Lunganul de sânge Lu
- Page 19 and 20: asurzeau rugăciunea mamei în zori
- Page 21 and 22: Les huttes où je demeure en Toi Je
- Page 23 and 24: deloc, ca numai tu să ştii că su
- Page 25 and 26: proză DAN PERŞA Costandin * A Ex
- Page 27 and 28: Ex Ponto nr.2, 2008 soare-apune şi
- Page 29 and 30: darnic şi ar fi răsplătit cu o m
- Page 31 and 32: Ex Ponto nr.2, 2008 - Urlă a drago
- Page 33 and 34: Ex Ponto nr.2, 2008 oricum, ci pân
- Page 35 and 36: Ex Ponto nr.2, 2008 de mare nevoie
- Page 37 and 38: memorialistică AURELIA LĂPUŞAN U
- Page 39 and 40: tinescu, eforturile şi mai ales co
- Page 41 and 42: Dragă şi stimată prietenă, Recu
- Page 43 and 44: atingem pragul lui 2000! Aşa că s
- Page 45 and 46: Aştept de mai multe zile să fac a
- Page 47 and 48: mi le-aţi adus cu diferite prileju
- Page 49 and 50: stări de spirit CONSTANTIN NOVAC A
- Page 51 and 52: teribil bruiaj, un terci de vorbe,
- Page 53 and 54: traduceri din literatura română G
- Page 55 and 56: La soglia Da solo di sotto ai giard
- Page 57 and 58: Gli occhi muravano il buio le nubi
- Page 59 and 60: caucaziene, văzând în el o varia
în clocotul unui trecut ce nu se-ncheie fără tine,<br />
căci n-are nevoie de îngăduinţă ori de politeţe,<br />
ci de căutătura ta de vultur, de cel mai aspru<br />
jungher pe care eşti în stare, pe veci neconciliant,<br />
să-l mânui. Cât încă poţi să ţii ochii deschişi,<br />
nu este moarte, ci doar un suav fierăstrău de apă,<br />
lentilă neîndoios devastatoare, dar nu mai sus de văz.<br />
Anihilat, viu totuşi, în ritmul inciziilor de gheaţă,<br />
în armonia tranşării lente, cristaline, tu ai supraveghea<br />
destins, tăierea (un maistru-al morţii), nimic, nimic<br />
nu ţi s-ar întâmpla: predat bulboanelor, în siguranţă<br />
eşti, în solzii tenebrelor brusc receptive şi ascultătoare.<br />
Floarea din prăpastie<br />
Un murmur în abisuri: rodeşte floarea<br />
din ape funerare, senină, pe un tăpşan aprins,<br />
în nimburi. Oricând poate începe coborârea-n<br />
inima ei. Ea-nghite-ncet în trupul firav timpul,<br />
nu-i niciun smârc ori hăţiş de trecut,<br />
calmul joacă în aer, nu sunt de căutat călăuze,<br />
o vei afla prin linişte – când freamătă<br />
un gând prietenos şi-un fruct şi-aruncă<br />
extatic seminţele. Purtat de la sine, te laşi,<br />
neştiutor, cu faţa radioasă, pe trena de mătase<br />
a iubirii, spre cupa florii atotştiutoare,<br />
făr-a privi unde calci – şi totuşi, nicio piatră<br />
nu te va atinge, neagră, din conglomerat,<br />
prăpăstiile fatale se vor căsca inofensiv,<br />
cu fălci catifelate, iar jos, la capăt,<br />
te va primi corola: mâna întâi, apoi<br />
fiinţa întreagă să-ţi soarbă.<br />
Cel mai fraged<br />
Ex Ponto nr.2, <strong>2008</strong><br />
Mereu acolo unde ajungeam<br />
eram cel mai tânăr. La infinit,<br />
oriunde-aş fi aterizat, găseam<br />
numai bătrâni şi printre ei<br />
tinereţea nu-mi servea la nimic,<br />
li se părea stindard pirateresc<br />
cu cap de mort insuportabil de hlizit,<br />
se declanşa-ntre noi, scolastic, lupta,<br />
deja o dizertaţie asupra sfârşitului.<br />
Tu, pasăre impertinentă, desfă-ţi aripile<br />
10
Change language