SecÅ£iunea: Igiena Mediului - Revista de Igiena si Sanatate Publica

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.55, nr.4/2005– Journal of Hygiene and Public Health 

7 

Secţiunea: 

Igiena Mediului

8 


CERCETĂRI PRIVIND POLUAREA 

FACTORILOR MEDIULUI 

ÎNCONJURĂTOR CU PESTICIDE 

ORGANOCLORURATE 

Volneanschi A., Stratulat T., Socoliuc P., Sîrcu R., 

Dîngovschi Z., Covric A. 

Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă din Chişinău, Republica 

Moldova 

REZUMAT 

Scopul acestei lucrări constă în determinarea nivelului poluării mediului înconjurător 

cu preparate organice persistente, care migrează din locurile stocării pesticidelor interzise 

şi inutilizabile. Sunt prezentate rezultatele studiului de identificare chimică a reziduurilor de 

pesticide din grupa organoclorurate şi metaboliţii lor în mostrele de sol şi apă, colectate la 

distanţă de până la 100 metri de la depozite. S-a stabilit că 75-100% mostre de sol şi 50% 

mostre de apă conţineau reziduuri de pesticide (mai des DDT şi b- izomer HCH). 

Cuvinte cheie: pesticide organoclorurate, depozite, sol, apă 

ABSTRACT 

The aim of this investigation is to establish the level of environment pollution with 

persistent organic pollutants, which migrate from the places of prohibited and obsolete 

pesticides storage. The results of the chemical identification study of the organochlorine 

pesticides residues and their metabolites from water and soil samples, collected at the 

distance of 100m and less from the storage houses, are presented. It was established that 75- 

100% of soil samples and 50% of water samples contained pesticides residues (more often 

DDT and b-isomer HCH. 

Key words: pesticides organochlorine, storage house, soil, water 

INTRODUCERE 

În perioada anilor optzeci ai 

secolului trecut, agricultura Republicii 

Moldova s-a caracterizat printr-un înalt 

nivel de chimizare. În agricultură, anual s-au 

aplicat mai mult de 35-52 mii tone de 

pesticide, nivelul aplicării fiind mai mare de 

15 kg/ha de pământ arabil. Pe parcursul 

anilor, la bazele raionale de chimizare 

agricolă şi la depozitele din gospodăriile


9 

agricole s-au acumulat rezerve mari de 

pesticide inutilizabile. Conform datelor 

oficiale, în 35 raioane şi 2 municipii ale 

Republicii Moldova, în 343 depozite, la ora 

actuală sunt acumulate 2402 tone pesticide 

inutilizabile, din care aproximativ 1/3 

constituie pesticidele din grupa substanţelor 

interzise (în special organoclorurate). 

În urma reorganizării gospodăriilor 

mari agricole, efectuată în anii 90, a avut loc 

ruinarea depozitelor de bază. Dacă în anul 

1990 funcţionau 973 depozite, la momentul 

actual sunt 432 obiective. Majoritatea 

pesticidelor se păstrează într-o formă 

deplorabilă, fără ambalaj şi etichete, fără 

documentele de însoţire şi mai mult de atît, 

sunt cazuri de utilizare a lor nesancţionată 

(Figura 1). Pesticidele inutilizabile 

depozitate în încăperile ruinate ale fostelor 

depozite devin sursa de poluare a solului, 

apelor subterane, aerului. Ca şi consecinţă, 

influenţa negativă asupra stării de sănătate a 

populaţiei este inevitabilă. 

Cauzele de bază ce au contribuit la 

acumularea pesticidelor inutilizabile sunt: 

interzicerea oficială a utilizării preparatelor 

deja procurate, din cauza toxicităţii înalte şi 

a pericolului ecologic; expirarea termenului 

de utilizare; micşorarea ofertei de pesticide 

din cauza efectului lor insuficient; 

stabilitatea joasă la păstrare. 

Un pericol deosebit pentru starea de 

sănătate a populaţiei şi a factorilor mediului 

înconjurător o reprezintă substanţele din 

grupa de poluanti organici persistenţi (POP). 

Preparatele fitosanitare, care fac parte din 

această grupă, posedă în special o toxicitate 

înaltă, manifestă proprietăţi de 

bioacumulare. Din grupa POP interzise 

pentru utilizare fac parte substanţele 

organoclorurate şi mercuroorganice, 

derivaţii furanului şi alte grupe chimice. 

În anii 60-80 ai secolului trecut, 

preparatele organoclorurate au fost pe larg 

utilizate în agricultură în calitate de insectoacaricide 

şi fungicide, fiind prezentate ca 

hidrocarburi clorderivate aromatice (DDT), 

policlorciclodiene(aldrin, dildrin, heptaclor), 

policlorterpene (toxafen, policlorpinen), 

hidrocarburi clorderivate aciclice (HCH). 

Dintre particularităţile specifice pentru 

majoritatea substanţelor organoclorurate, 

este necesar de menţionat persistenţa la 

acţiunea temperaturii, insolaţiei, umidităţii şi 

altor factori ai mediului înconjurător. 

Preparatele organoclorurate pot pătrunde în 

organismul uman prin tractul digestiv şi 

căile respiratorii. Fiind substanţe lipotrope, 

preparatele organoclorurate se acumulează 

în primul rînd în organele şi ţesuturile 

bogate în lipide. Persistănd în organism un 

timp îndelungat, pot fi depistate în organe şi 

ţesuturi în starea iniţială a substanţei şi a 

metaboliţilor [1,2,3]. 

Preparatele organoclorurate fac parte 

din grupa substanţelor toxice cu acţiune 

politropă, cu proprietăţi de afectare a 

sistemului nervos central şi a organelor 

parenchimatoase, în special ficatul. La fel, 

aceste substanţe afectează funcţia organelor 

endocrine, a sistemului cardiovascular, 

săngelui şi rinichilor [1]. 

Actualmente, informaţia despre 

nivelul poluării solului şi altor factori ai 

mediului cu POP şi pesticide interzise este 

insuficientă pentru a efectua o estimare a 

riscului real pentru sănătatea umană şi 

mediului înconjurător, acest element fiind 

un impediment în specificarea măsurilor de 

rigoare [4]. 

Situaţia creată impune necesitatea de 

a studia nivelul poluării factorilor mediului 

înconjurător cu pesticide inutilizabile. 

Scopul studiului a fost evaluarea nivelului 

de poluare a factorilor mediului înconjurător 

şi determinarea gradului de migrare a 

pesticidelor interzise şi inutilizabile în sol şi 

apă din locurile depozitării. 

Sarcinile fomulate au fost: 

determinarea reziduurilor de pesticide 

organoclorurate în sol şi organismele 

acvatice;evaluarea nivelului migrării 

poluanţilor din locul stocării.

10 


MATERIAL ŞI METODĂ 

Determinarea reziduurilor de 

pesticide a fost efectuată prin metodele 

cromatografiei gaz şi în strat subţire, 

fotocolorimetrice după metodele aprobate 

[5]. Au fost efectuate 850 investigaţii. În 

mostrele de sol şi apă s-au determinat 

pesticide din grupul organocloruratelor: 

DDT şi metaboliţii (DDT, DDE, DDD), 

HCH şi izomerii (a- , b-, g- ), heptaclor, 

cheltan, tiazon, dalapon şi nitrafen; 

simtriazine (simazin, atrazin). 

REZULTATE 

În 6 raioane ale Republicii Moldova în anul 

2005 au fost studiate 14 depozite cu 

evaluarea stării sanitaro-igienice a resturilor 

de pesticide. Conform criteriului 

prezenţa/absenţa resturilor de POP, toate 

depozitele au fost împărţite în 2 grupe. 

I grupă - 8 depozite, unde se 

păstrează rămăşiţe de cheltan şi izofen, 

metaldehid, policlorcamfen THAN, 

DCU(dicloruree), tiazon, dalapon, nitrofen, 

2M-4XП şi 2M-4XM. Preparate 

necunoscute nu au fost depistate. 

II grupă - 6 depozite, unde în mare 

parte se păstrează pesticide din grupul 

simtreazinelor, preparate organofosforice. 

Ambalajul, în 70-80% dintre cazuri, 

se află într-o starea deplorabilă: saci rupţi, 

butoaie ruginite, pesticide vărsate şi 

împrăştiate pe jos. 

Solul 

Pentru determinarea reziduurilor de 

pesticide în sol, au fost colectate 57 mostre 

de sol din stratul de la suprafaţă şi la 40 cm 

adîncime, la distanţe de 1, 10 şi 100 m de la 

depozit. 

Mostrele de sol din stratul de la 

suprafaţă, colectate de la depozitele din I 

grupă la distanţele de 1, 10 m (în 75-100% 

cazuri) şi de la 100 m (în 20% cazuri) 

conţineau preparate organoclorurate în 

cantităţi (Graficul 1, 2): 

• DDT - de la 6,81 pînă la 0,014 

mg/kg 

• DDE - 0,272-0,011 mg/kg 

• DDD - 8,093 -


11 

mg/kg 

10 

9 

8 

7 

6 

5 

4 

3 

2 

1 

0 

6,81 

0,27 

8,9 

0,04 0,24 0,01 0,22 

1,9 

DDT 

DDE 

DDD 

a-hch 

b-HCH 

g-HCH 

heptaclor 

cheltan 

Grafic 1. Reziduurile de pestIcide organoclorurate in mostrele 

de sol, colectate la distanta 1 m de la depozite grupul 1. 

0,35 

0,30 

0,3 

mg/kg 

0,25 

0,20 

0,15 

0,10 

0,05 

0,00 

0,026 

0,022 

0,016 

0,012 

0,007 

0,01 

0,02 

DDT 

DDE 

DDD 

a-hch 

b-HCH 

g-HCH 

heptaclor 

10 m de la depozit 100 m de la depozit 

cheltan 

Grafic 2. Reziduurile de pesticide organoclorurate in mostrele de sol, 

colectate la depozite grupului 1 

Un procent de 88% mostre de sol 

de la suprafaţă, colectate la distanţa de 1 

şi 10 m, şi 20 % mostre colectate la distanţa 

de 100 m de la depozit conţineau reziduuri 

de pesticide din grupul organocloruratelor. 

Mai frecvent s-au depistat reziduurile de β- 

izomer HCH (63 % investigaţii), heptaclor 

(60 % cazuri), cheltan (49 % cazuri) şi 

metabolitul DDT - 2,4-DDТ (44 % cazuri). 

Cantităţile de reziduuri ce depăşeau CMA în 

sol (0,1 mg/kg după suma izomerilor)

12 


pentru DDT şi HCH s-au depistat în 19 % , 

respectiv 12 % mostre. 

În nici una din mostrele de sol nu s- 

au depistat reziduuri de tiazon, nitrafen şi 

dalapon deşi în depozite erau rămăşiţe 

neînsemnate a acestor pesticide. 

Aproximativ 10% mostre conţineau 

reziduuri de simazin şi atrazin în cantităţi ce 

nu depăşeau CMA. 

Apa 

Mostrele de apă au fost colectate din 

fîntînile din preajma depozitelor (distanţa de 

100-300 m), din satele (1,5-2 km) şi lacurile 

apropiate. 

Rezultate obţinute: 

• apa din fîntânile din preajma 

depozitelor, 50% mostre a conţinut 

reziduuri de b-HCH (0,0007-0,0012 

mg/dm3); 38% - g-HCH (0,0002 - 

0,0004 mg/dm3) şi heptaclor 

(0,0002 - 0,0007 mg/dm3); CMA- 

0,002 - 0,001 mg/dm3 

• apa din fîntânile din sate: 50% de 

mostre au conţinut reziduuri de DDT 

(0,0003 - 0,001, CMA - 0,002 

mg/dm3); b-HCH (0,0005- 0,011 

mg/dm3), heptaclor (în medie 

0,00047 mg/dm3), şi cheltan (în 

medie 0,0005 mg/dm3, CMA= 0,02 

mg/dm3) 

• în 3 mostre din cele 4 colectate din 

bazinele acvatice s-au depistat 

reziduuri de b-HCH, (0,006 -0,006 

mg/dm3). 

DISCUŢII ŞI CONCLUZII 

În prezent, riscul pentru sănătatea populaţiei 

şi calitatea factorilor mediului ambiant 

asociate poluării cu POP nu sunt estimate. 

Intensitatea poluării solului cu POP nu este 

cunoscută, iar volumul de investigaţii în 

acest domeniu este foarte limitat. 

În conformitate cu datele din literatura de 

specialitate [6] şi cercetările proprii [7,8,9], 

preparatele organoclorurate, datorită 

solubiliţii reduse în apă şi absorbţiei 

durabile în sol, au particularitatea de a se 

menţine timp îndelungat în stratul de la 

suprafaţa solului. Astfel, după 6 ani de 

interzicere a utilizării, în sol se determină 

DDT (5-80% cazuri), HCH (8-40% cazuri), 

heptaclor (5-25% cazuri), g - HCH (0-80% 

cazuri). Conţinutul în reziduuri al acestor 

pesticide a fost de 0,02-32,0; 0,4-3,4; 0,05- 

1,6 şi 0,01-1,4 mg/kg . 

Studiul gradului de migrare a preparatelor 

organoclorurate în sol denotă că aceste 

substanţe difuzează din locurile lor de 

depozitare. Sursa de poluare a factorilor 

mediului înconjurător cu substanţe din 

grupul organocloruratelor o reprezintă 

depozitele, îndeosebi cele în stare 

deplorabilă, solul din jurul lor şi suprafeţele 

unde se pregătesc soluţiile de lucru. Astfel, 

după încheierea procesului de reambalare a 

pesticidelor inutilizabile se impune atea de 

dezactivarea încăperilor şi solului din jurul 

lor. 

Rezultatele studiului denotă necesitatea 

elaborării unui complex de măsuri cu scopul 

prevenirii influenţei negative a pesticidelor 

asupra factorilor mediului înconjurător şi 

stării de sănătate a omului. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Dmitrienco V., Vasilos A., Uzefovici T., 1984, „Влияние длительного воздействия 

комбинации пестицидов на некоторые показатели функционального 

состояния печени крыс. : Стресс, адаптация и функциональные 

нарушения”, Chişinău, P.75-76


13 

2. Comarova L., 1970, „О накоплении хлорорганических пестицидов в тканях эмбриона 

и плода человека.: Гигиена применения, токсикология пестицидов и 

клиника отравлений”. Kiev, nr.8., P. 61-64 

3. Ştenber A., Bogomolova Z., Gavrilenko E., Gadjneva Z., 1975, „О перераспределении и 

токсическом действии депонированного в организм ДДТ.” Вопросы 

питания, nr. 1, P. 55-62 

4. Duca G., Mihailescu C., Marduhaev L., Opopol N., 2004, Republic of Moldova. National 

Implementation Plan for the Stockholm Convention on Persistent Organic 

Pollutants. Chişinău, Ed. Ştiinţa, 80p 

5. x x x, 1977, „ Методы опредления микроколичеств пестицидов в продуктах питания, 

кормах и внешней среде”. M., P.9-16 

6. Vrocinsci K.,1973, „Распределение и динамика остатков ДДТ и g-ГХЦГ в почве. В 

сб.: Поведение, превращение и анализ пестицидов и их метаболитов в 

почве”. – Puşcino-na-Oke, Р. 59-63 

7. Diaconu R., Navrotescu T., Cotea I., Diaconu D., 2003, „Supravegherea sanitaro-igienică a 

calităţii apei potabile din centre urban”. Materialele Congresului V al 

igieniştilor, epidemiologilor şi microbiologilor din Republica Moldova- 

Chişinău, P.91-93 

8. Ţvilihovscii V., Melniciuc S., Lohanisca B., 2004, “ Мониторинг хлорорганических 

пестицидов в природной и питьевой воде г. Киева”. II Conferinţa 

Internaţională “Curăţenia mediului ambiant în oraşul nostru” , Truscaveţ, P. 92- 

93 

9. Stratulat T., Volneanschi A., Socoliuc P., Sîrcu R., 2005, “Оценка степени миграции 

хлорсодержащих органических соединений в почву из мест 

складирования запрещенных и непригодных пестицидов”, Chişinău, 

“Conferinţa ştiinţifico-practică consacrată jubileului de 60 ani a Serviciului 

sanitaro-epidemiologic de stat şi 10 ani de activitate a CNŞPMP”, p. 93-94.

14 


CALITATEA AERULUI INTERIOR DIN 

ŞCOLI ÎN RELAŢIE CU ASTMUL 

BRONŞIC 

Popa M. 1 , Curşeu D. 1 , Sîrbu D. 1 , Chakirou C. 2 

1 Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca, Catedra de 

Sănătatea Mediului 

2 Direcţia de Sănătate Publică Cluj-Napoca 

REZUMAT 

A fost studiată relaţia dintre factorii de poluare interioară din şcoli şi incidenţa 

astmului bronşic şi alergiilor la elevi. Evaluarea simptomelor s-a făcut pe baza 

chestionarelor în perioada decembrie 2002 - noiembrie 2004 la 1476 de elevi din 19 de şcoli 

selectate randomizat. Pe parcursul celor doi ani de studiu, în 101 săli de clasă au fost 

măsuraţi diferiţi factori de expunere la poluarea interioară. S-a observat o incidenţă crescută 

a astmului bronşic la elevii din şcolile unde s-au detectat cantităţi mai mari de praf pe 

pavimente şi pe suprafeţe. Incidenţa simptomelor astmatiforme a fost mai mare la elevii 

şcolilor cu cantităţi mari de praf sedimentat pe suprafeţe şi mai redusă în şcolile cu sisteme 

noi de ventilaţie. După înlocuirea pavimentului din unele spaţii şcolare, s-a constatat o 

creştere a incidenţei utilizării medicaţiei de astm. Rezultatele arată că mediul interior al 

şcolilor poate fi un factor important pentru incidenţa simptomelor astmatice la elevi. 

Cuvinte cheie: copii, astm bronşic, calitatea aerului interior 

ABSTRACT 

The relation between indoor pollution factors from schools and the incidence of asthm 

and allergies was studied. The symptoms’ evaluation was performed upon questionnaire’s 

method during December 2002 - November 2004, in 1476 schoolchildren from 19 randomed 

schools. During the two years of study, different indoor pollution factors were measured in 

101 classrooms. A high incidence of asthm was found in pupils from schools with greater 

amounts of dust settled on floors and surfaces. The incidence of asthmatic symptoms was 

higher in pupils from schools with great amounts of settled dust on the surfaces and and it 

was lower in schools with new ventilation systems. In some schools it was observed a more 

frequent use of asthm medication after the floor replacement. The results emphasize that 

school’s indoor environment can represent an important factor for the incidence of asthmatic 

symptoms in schoolchildren. 

Key words: children, asthma, indoor air quality


15 

INTRODUCERE 

Poluarea aerului interior este un 

factor incriminat în creşterea prevalenţei 

alergiilor şi a astmului la copii şi la 

adolescenţi. După locuinţă, şcoala este cel 

mai reprezentativ mediu interior pentru 

aceste categorii de vârstă, cu impact asupra 

sănătăţii. Preocuparea pentru calitatea 

aerului interior din şcoli trebuie să fie în 

acest context o preocupare prioritară şi 

continuă. Studiile din literatură arată 

concentraţii relativ mari de praf, 

microorganisme şi alergeni animali în şcoli, 

alături de o rată scăzută de ventilaţie şi 

creşterea concentraţiei de bioxid de carbon 

[1, 2, 3]. În cele ce urmează prezentăm 

rezultate privind incidenţa alergiilor şi a 

simptomelor astmatiforme la elevi în relaţie 

cu expunerea la unii factori de poluare 

interioară măsuraţi în clădirile şcolilor. 


În studiu au fost incluse 19 şcoli 

urbane selectate randomizat, 12 şcoli din 

judeţul Cluj (Cluj-Napoca, Huedin) şi 7 

şcoli din judeţul Prahova (Câmpina, 

Ploieşti). Studiul s-a desfăşurat în perioada 

decembrie 2002 - noiembrie 2004, cu 

participarea a 1476 de elevi din ciclul 

primar şi gimnazial, domiciliaţi în 

localităţile sus amintite. La data investigaţiei 

în şcoala lor, 315 elevi aveau vârsta de 7 

ani, 357 elevi 10 ani şi 804 vârsta de 13 ani. 

Părinţii elevilor au completat un chestionar 

privind mediul interior al locuinţei şi 

bolile/simptomatologia prezentă la copii. S- 

au obţinut astfel informaţii dacă copilul a 

avut vreodată astm diagnosticat de medic, 

dacă i s-a prescris medicaţie astmatică şi 

dacă e alergic la polen, păr animal etc. S-a 

investigat frecvenţa infecţiilor respiratorii 

ale copilului, componenţa familiei, 

expunerea copilului la fumat pasiv, prezenţa 

igrasiei/condensului în casă, precum şi 

mediul psiho-social din şcoală. 

În fiecare şcoală s-au efectuat 

măsurători în 2-5 săli de clasă, totalizânduse 

un număr de 101 săli. Parametrii 

determinaţi în fiecare clasă au fost 

temperatura şi umiditatea relativă (cu 

psihrometrul aspirativ), concentraţia 

bioxidului de carbon şi concentraţia 

formaldehidei (cu analizor portabil de gaze 

ToxiRAE cu senzori interschimbabili), 

numărul total de germeni din aer (prin 

metoda sedimentării). Praful depus pe 

suprafeţe a fost colectat cu un aspirator 

prevăzut cu colector de praf ALK (fabricat 

în Danemarca), dotat cu filtre membranare 

de 37 mm. Sita acestuia separă 

granulometric praful, filtrul fiind apoi 

cântărit. 

În stabilirea incidenţei simptomelor, 

diferenţele dintre grupurile de vârstă au fost 

apreciate prin testul χ2. Analiza dintre 

variabilele simptomelor şi factorii de 

expunere a fost realizată prin analiză de 

regresie multiplă, fiecare variabilă fiind 

analizată separat. Factorii de confuzie 

consideraţi au fost vârsta, sexul şi atopia, 

analiza finală fiind corectată în funcţie de 

aceştia. 

REZULTATE 

Dintre cei 1476 de subiecţi, 49 % 

sunt de sex masculin şi 51% de sex feminin, 

vârsta medie fiind de 10,4 ani în 2003 şi de 

12,3 ani în 2004. Incidenţa diferitelor 

simptome pe perioada studiului este 

prezentată în Tabelul 1.

16 


Tabelul 1. Incidenţa alergiilor şi a simptomelor astmatiforme* 

Valoarea 

Indicatorul Ciclul primar Ciclul gimnazial semnificaţiei 

statistice (p) 

Polen, alergeni animali 4,1 % 7,6 % < 0,01 

Astm în antecedente 2,5 % 3,4 % nesemnificativ 

Astm prezent** 2,3 % 2,5 % nesemnificativ 

Simptome astmatiforme*** 8,0 % 14,2 % < 0,001 

Medicaţie astmatică curentă 1,6 % 3,9 % < 0,05 

* prin aplicarea testului χ2 

** diagnostic de astm în antecedente şi cel puţin un simptom astmatiform recent sau 

medicaţie astmatică. 

*** episoade recurente cu tuse persistentă, wheezing, sau apariţia în cursul ultimelor 12 luni a 

unei crize astmatice, dispnee la efort, dispnee nocturnă. 

Referitor la simptomele astmatiforme, 

incidenţa a fost mai crescută la copiii mari 

(11-13 ani), dar nu s-au găsit diferenţe 

semnificative între vârste pentru astmul 

diagnosticat de medic. Incidenţa 

simptomelor a fost mai mare la fete şi la 

subiecţii atopici. Circa 60% din totalul 

subiecţilor menţionează că au animale acasă, 

în primul rând pisici, urmate de câini. Nu s-a 

evidenţiat o relaţie semnificativă între 

incidenţa simptomelor astmatiforme şi 

factorii de poluare interioară domestici, 

exceptând faptul că toate simptomele 

astmatiforme considerate au fost mai 

frecvente la subiecţii cu locuinţe cu exces de 

umezeală (igrasie, condens) (cota risculuiodds 

ratio-OR = 2,3 ; p < 0,01), rezultat 

concordant cu studiile noastre precedente [4, 

5]. 

Anul mediu de construcţie a 

clădirilor şcolilor din prezentul studiu a fost 

1960, cea mai veche şcoală fiind clădită în 

1900, iar cea mai nouă fiind terminată în 

1992. 18% din clasele unde s-au efectuat 

măsurători prezentau semne de igrasie. De 

asemenea, din totalul celor 101 săli de clasă 

examinate în perioada studiului, 9% aveau 

paviment nou, 7% au fost zugrăvite recent şi 

12 săli de clasă erau dotate cu sistem de 

ventilaţie mecanică. Datele cumulate sunt 

prezentate în Tabelul 2.


17 

Tabelul 2. Caracteristicile sălilor de clasă din punctul de vedere al factorilor de 

expunere la poluare interioară 

Factorul de expunere Media aritmetică Valoarea minimă - maximă 

Anul de construcţie 1960 1900 - 1992 

CO 2 (ppm) 1010 540 - 1920 

Temperatura ( 0 C) 22,5 20,5 – 25,0 

Umiditate relativă (%) 37 24 -59 

Formaldehida (μg/m 3 ) 8 < 5 - 42 

Bacterii totale(10 3 UFC/m 3 ) 42,8 8 - 149 

Praf sedimentat (mg/m 2 ) 85 13 - 185 

Relaţia dintre incidenţa simptomelor 

astmatiforme şi factorii de expunere la 

poluare interioară din sălile de clasă este 

prezentată în Tabelul 3. Incidenţa astmului 

diagnosticat de medic, precum şi incidenţa 

simptomelor astmatiforme este mai mare la 

elevii din şcolile unde s-a determinat o 

cantitate mai mare de praf sedimentat pe 

bănci, scaune şi pavimente. Incidenţa 

simptomelor astmatiforme este mai mică la 

elevii din clasele dotate cu sisteme de 

ventilaţie mecanică. În cazul claselor cu 

pavimentul înlocuit recent s-a observat o 

creştere a utilizării medicaţiei astmatice la 

subiecţi cu astm. 

Tabelul 3. Coeficientul de variaţie pentru relaţiile semnificative dintre incidenţa 

simptomelor şi spaţiul interior al şcolii* 

Simptomul Expunerea Cota riscului 

(odds ratio, 

OR) 

Intervalul de 

încredere 

Valoarea 

semnificaţiei 

statistice (p) 

Astm prezent Praf sedimentat 1,1** 1,02 – 1,2 < 0,05 

Simptome astmatice Praf sedimentat 1,2** 1,02 – 1,5 < 0,05 

Simptome astmatice Ventilaţie mecanică 0,3 0,1 – 0,8 < 0,05 

Medicaţie astmatică 

curentă 

Paviment nou 2,5 1,1 – 5,5 < 0,05 

DISCUŢII 

În prevalenţa simptomelor 

investigate nu s-au observat diferenţe 

semnificative între cei doi ani de studiu. 

Studiul efectuat este restrâns, comparativ cu 

numărul de cazuri noi de astm şi alte alergii 

respiratorii apărute în perioada investigată, 

dar majoritatea relaţiilor semnificative 

statistic şi-au păstrat semnificaţia după

18 


verificarea pentru diferitele combinaţii ale 

factorilor de confuzie. 

Atât incidenţa astmului diagnosticat 

medical cât şi a simptomelor astmatiforme a 

fost mai mare la copiii din şcolile unde s-au 

măsurat cantităţi mai mari de praf 

sedimentat pe suprafeţe, fapt concordant cu 

concluziile altor studii [6, 7, 8]. Praful 

conţine diferiţi alergeni şi iritanţi, împotriva 

cărora măsura cea mai eficientă şi naturală o 

constituie curăţenia temeică şi continuă, nu 

doar la nivelul pavimentului, ci şi pe 

suprafeţe [9,10]. 

Elevii din clasele cu sistem mecanic 

de ventilaţie au raportat mai puţin frecvent 

CONCLUZII 

Rezultatele indică faptul că interiorul 

şcolilor se constituie într-un factor important 

nu doar de întreţinere, ci şi de creştere a 

incidenţei astmului şi a simptomelor 

astmatice la şcolari. Şcolile ar trebui să fie 

apariţia simptomelor astmatiforme, faţă de 

cei din clase cu sistem de ventilaţie naturală. 

Considerăm că motivul îl reprezintă faptul 

că sistemele de ventilaţie mecanică au 

determinat creşterea ratei de schimb a 

aerului şi reducerea concentraţiilor poluante 

în aerul interior. În şcolile unde pavimentul 

a fost înlocuit, uzul medicaţiei astmatice a 

crescut, ceea ce aduce în consideraţie rolul 

emisiilor iritante din materialele de 

construcţie folosite. Deoarece multe şcoli au 

o rată redusă de schimb a aerului, 

necesitatea creşterii ratei de ventilaţie în 

clasele de curând renovate este un factor 

important în profilaxia alergiilor respiratorii. 

mai bine ventilate, iar întreţinerea curăţeniei 

ar trebui să fie o prioritate. Acţiunile de 

renovare a claselor duc la creşterea pasageră 

a emisiilor poluante în aceste spaţii 

interioare, reprezentând un factor de risc 

temporar pentru sănătate. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Redding Y., Harrison J., 1999, „Indoor air quality and performance contracting in schools”, 

Conferinţa Internaţională „Indoor Air 1999”, Edinburgh, Scoţia, vol.1, 13-18, 

ISBN 1 86081 296 1 

2. Popa M., Ionut C., 2000, „The assessment of the indoor risk factors for the children with 

and without respiratory complaints”, “Healthy Buildings 2000” Conference, 

Helsinki, vol.1, 77 – 82, ISBN 952 5236 06 4 

3. Popa M., Popa M.S., 2001, “Ventilation problems and indoor air quality in schools” 

Volumul celui de-al 3-lea Congres Internaţional al Tehnologiei de Mediu, Sofia, 

Bulgaria, 387-340, ISBN 954 20 0136 1 

4. Popa M, Ionut C., 1999, “The assessment of the housing conditions in relation with the 

respiratory status in children”, Conferinţa Internaţională „Indoor Air 1999”, 

Edinburgh, Scoţia, vol. 4, 501-511, ISBN 1 86081 296 1 

5. Popa M, Ionut C., 2001, “The relationship between home dampness and schoolchildren’s 

health in a temperate climate”, Conferinţa Internaţională „Indoor Air Health- 

Risk Assessment and Management” Miami, Florida, 63-68, ISSN 1523-6080 

6. Platts-Mills T., 1996, “How environment affects patients with allergic diseases: indoor 

allergen and asthma”, Annals of Allergy, 50-57 

7. Fanger P.O., 2001, “Discomfort caused by dust and odorants in the air”, Indoor Air, nr.4/, 

81-86, ISSN 0905 - 6947 

8. Braganya E., Fontana C., 2001, “Baseline measurements of indoor air quality comfort 

parameters in eight school facilities”, Journal of Aerosol Science, vol. 49, 345- 

351


19 

9. U.S. Environmental Protection Agency, 1995, “Indoor air quality tools for schools”, EPA 

402-K-95-001, Washington 

10. Mathisen, H, Frylund E., 2003, “Remedial measures and ventilation improvement in 

eleven schools”, Building & Environment, nr.3, 45-51.

20 


NIVELURI ALE MAGNEZIULUI ŞI A 

ALTOR COMPUŞI ANORGANICI ÎN 

APA UNOR FÂNTÂNI 

Diaconu D. 1 , Voroniuc O. 1 , Nastase V. 1 , Navrotescu 

T. 2 , Gheorgheş M. 2 , Ciobanu O. 3 

1 Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa” Iaşi 

2 Institutul de Sănătate Publică Iaşi 

3 Direcţia de Sănătate în Transporturi Iaşi 

REZUMAT 

În zonele rurale fântânile reprezintă surse de apă pentru numeroase colectivităţi. 

Având în vedere faptul că nivelurile magneziului (Mg) şi calciului (Ca) din apa potabilă pot 

influenţa sănătatea populaţiei, am determinat concentraţia acestor macroelemente în apa 

unor fântâni din mediul rural al judeţului Iaşi. În 100 probe de apă s-au investigat următorii 

parametri: Mg, Ca, sodiu (Na), potasiu (K), duritate totală (DT), bicarbonaţi (HCO3-) şi 

cloruri (Cl-). Privind conţinutul mineral al apei, notăm valorile crescute ale concentraţiei Mg 

(valoare maximă 352,15 mg/l) şi ale Ca (valoare maximă 439,22 mg/l). Datele obţinute nu 

sugerează asocieri semnificative între concentraţia Mg şi a altor macroelemente din apa 

potabilă. Apele de fântână pot reprezenta o sursă importantă de elemente esenţiale pentru 

consumatori. 

Cuvinte cheie: ape din fântâni, magneziu, calciu 

ABSTRACT 

In rural areas the wells represent the water sources for numerous collectivities. 

Taking account the fact that the levels of magnesium (Mg) and calcium (Ca) in drinking water 

may be influence the population health, we measured the concentration of these 

macroelements in some well waters from rural areas of Iasi district. In 100 water samples 

were investigated following parameters: Mg, Ca, sodium (Na), potassium (K), total harness 

(DT), bicarbonate (HCO3-) and chlorides (Cl-). Regardless of the mineral content of waters 

we noticed the highest values of Mg concentration (maximum value 352.15 mg/L) and 

calcium (maximum value 439.22 mg/L). The data obtained do not suggested the significant 

relationships between Mg and other macroelements concentrations in drinking water. The 

well waters may be represents a source of essential elements for consumers. 

Key words: well waters, magnesium, calcium


21 

INTRODUCERE 

Macro şi microelementele sunt 

esenţiale pentru viaţă, calciul (Ca), 

magneziul (Mg), sodiul (Na), potasiul (K) 

asigurând buna funcţionare a organismului 

(1). Asocierile care vizează calitatea apei 

potabile şi starea de sănătate a populaţiei 

sunt de actualitate, specialiştii în sănătate 

publică manifestând şi în prezent preocupări 

în acest sens [2-4]. 

S-a demonstrat că există o relaţie de 

cauzalitate între duritatea apei potabile şi 

morbiditatea prin boli cardiovasculare. 

Astfel, numeroase studii au raportat o 

descreştere a riscului de infarct de miocard 

sau a morţii subite în zone unde apa avea 

duritate mare, respectiv niveluri crescute de 

Ca şi Mg (5,6). 

Obiectivele studiului prezent au fost 

următoarele: 

• determinarea concentraţiei Mg în apa 

unor fântâni 

• evidenţierea altor compuşi 

anorganici din apa potabilă 

• stabilirea unor corelaţii între 

concentraţia Mg şi a diferitor 

macroelemente în probele de apă 

analizate 

• evaluarea raportului Ca / Mg din apa 

fântânilor investigate. 

Studiul este motivat de faptul că, pentru 

populaţia din unele zone rurale, fântânile 

reprezintă principalele surse de 

aprovizionare cu apă potabilă. Apa 

subterană extrasă din fântâni poate fi 

necorespunzătoare din punct de vedere al 

parametrilor fizico-chimici, în mod natural, 

sau frecvent, este poluată din surse 

antropogene. Consumul apei cu o anumită 

compoziţie chimică timp îndelungat, poate 

influenţa morbiditatea şi mortalitatea prin 

unele afecţiuni în teritoriile respective. 


În anul 2004 s-au investigat 100 

surse individuale (fântâni) din mediul rural 

al judeţului Iaşi, situate în localităţile: 

Belceşti (n=10), Movileni (n=7), Miroslava 

(n= 10), Moreni (n=12), Prisecani (n=12), 

Răducăneni (n=7), Tomeşti (n=9), Ţibăneşti 

(n=12), Vlădeni (n=12) şi Valea Lupului 

(n=10). Aceste fântâni au adâncimi variabile 

(8-14 m) şi sunt amplasate în gospodăriile 

populaţiei sau în vecinătatea lor. 

În toate probele de apă s-a 

determinat concentraţia celor patru 

macroelemente esenţiale Ca, Mg, Na, K, 

duritatea totală (DT), clorurile (Cl), 

bicarbonaţii (HCO3). 

Toate analizele chimice au fost 

efectuate conform metodelor standardizate 

indicate în normele sanitare (7). Pentru 

determinarea Mg, Ca , DT s-au folosit 

metodele complexonometrice: complexarea 

ionilor de calciu cu sarea de sodiu a acidului 

etilendiaminotetracetic (EDTA – complexon 

III) la pH = 12, în prezenţa murexidului 

(STAS 112778/1980). Metoda de 

determinare a DT are ca principiu 

complexarea ionilor de Ca şi Mg cu EDTA, 

în prezenţa indicatorului negru eriocrom T, 

la pH = 10 (STAS 3326/76). Magneziu s-a 

dozat prin metoda spectrofotometrică bazată 

pe reacţia de culoare cu galben de titan 

(STAS 6674/1977) (Spectropy System 

Agilent HP 8453 E). Metoda Mohr de titrare 

cu azotat de argint în prezenţa indicatorului 

cromat de potasiu s-a utilizat pentru 

aprecierea nivelului clorurilor (SR ISO 

9297/2001), iar prin titrare cu acid clorhidric 

s-au dozat bicarbonaţii. Metoda 

spectrofotometrică în flacără este cea mai 

indicată pentru determinarea concentraţiei 

Na şi K în probele de apă (STAS 3223- 

2/1980) (Fotometru Carl Zeiss, model 111). 

Prelucrarea statistică a datelor analitice s-a 

efectuat folosind programul EPIINFO. 

Studiul a cuprins şi analiza de 

corelaţie între concentraţia Mg şi altor 

macroelemente prezente în apa potabilă.

22 


REZULTATE 

Valorile maxime şi minime ale concentraţiei 

Mg sunt prezentate în Figura 1. Majoritatea 

probelor (92%) au conţinut Mg în 

concentraţii mai mari de 50 mg/l, valorile 

maxime variind între 147,86 mg/l şi 352,15 

mg/l. 

400 

350 

300 

250 

Mg (mg/l) 

200 

150 

100 

50 

0 

B elcesti M ovileni M iro slava M oreni Prisecani 

Raducane 

ni 

To mesti Tibanesti V ladeni 

V alea 

Lupul ui 

M aximum 147.86 249.04 240.28 196.5 197.47 352.15 156.62 287.95 315.9 242.7 

Minimum 51.56 37.97 105.06 92.55 60.31 74.9 20.42 24.32 97.3 99.23 

Figura 1. Valori minime şi maxime ale concentraţiei magneziului din apă 

În ceea ce priveşte determinările 

calciului, remarcăm concentraţii mai mari de 

100 mg/l într-un procent de 63% din probe 

(Tabelul 1). 

Tabelul 1. Calciul în apa potabilă 

Localităţi rurale n Valori medii 

(mg/l) 

Valori 

minime-maxime 

(mg/l) 

Belceşti 10 113,76 81,75 - 189,15 

Movileni 7 106,69 64,16 - 187,71 

Moreni 12 166,36 95,77 - 270,92 

Răducăneni 7 221,04 131,42 - 304,08


23 

Tomeşti 9 125,44 52,89 - 187,55 

Ţibăneşti 12 149,99 76,94 - 428,00 

Vlădeni 12 100,30 62,44 - 141,10 

Valea Lupului 10 100,88 30,47 - 205,23 

În localitatea Prisecani situată în 

apropierea râului Prut, concentraţia Ca din 

apa de fântână a înregistrat cea mai mare 

valoare (439,22 mg/l) (Figura 2). 

500 

400 

Ca (mg/L) 

300 

200 

100 

0 

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 

125 237 273 252 138 144 231 207 41 439 407 

Fântâni 

Figura 2. Valori ale concentraţiei calciului în apa fântânilor din localitatea 

Pisecani 

Pentru aprecierea gradului de 

mineralizare a apei s-au efectuat şi 

determinări ale altor parametri chimici, 

respectiv DT, Cl, HCO3. Datele analitice 

obţinute sunt prezentate în Tabelul 2. 

Tabelul 2. Compuşi anorganici în apa de fântână 

Localitatea 

Media ± Abaterea standard 

Duritate totală 

(°G) 

Cloruri 

(mg/l) 

Bicarbonaţi 

(HCO - 3 mg/l) 

Valea Lupului 78,93±32,61 180,53±107,20 788,80±31,55 

Movileni 48,86±28,39 195,42±99,33 682,70±92,18 

Prisecani 55,00±12,29 270,00±70,79 876,18±89,26 

Ţibăneşti 53,93±21,71 181,71±63,22 555,98±103,66

24 


Răducăneni 48,41±11,82 96,75±55,12 748,95±91,74 

Vlădeni 60,33±42,55 78,63±22,53 600,31±80,45 

Belceşti 48,91±23,83 98,69±42,72 640,85±112,22 

Se cunoaşte importanţa raportului 

Ca/Mg din apă şi că valoarea optimă de 2:1 

oferă protecţie împotriva bolilor 

cardiovasculare [8]. Valorile medii ale 

acestui raport pentru probele de apă 

analizate au variat între 0,75 şi 1,9 (Figura 

3). 

Raport Ca/Mg 

2 

1.5 

1 

0.5 

1.33 1.25 1.22 

1.73 

1.41 

1.9 

1.69 

0.97 

0.75 

0 

Belcesti 

Movileni 

Moreni 

Prisecani 

Raducaneni 

Tomesti 

Tibanesti 

Vladeni 

Valea 

Lupului 

Figura 3. Valori medii ale raportului Ca / Mg din apă 

Normele sanitare privind calitatea 

apei potabile prevăd o concentraţie maximă 

admisă a sodiului de 200 mg/l, pentru 

protecţia persoanelor care au contraindicaţii 

privind consumul de sodiu. Concentraţia 

ionului Na din apa potabilă s-a situat în 

limitele admise. Măsurarea flamfotometrică 

a Na a evidenţiat valori care au variat între 

74,58/mg/l şi 100,57 mg/l, cu o medie de 

88,56 mg/l. Concentraţia K, nenormată în 

Legea privind calitatea apei potabile, a 

variat între 4,62 mg/l şi 8,54 mg/l. 

În Figura 4 sunt prezentate 

rezultatele analizei de corelaţie între 

concentraţia Mg şi Ca din apa fântânilor 

investigate din câteva localităţi rurale. Se 

observă o corelaţie negativă inversă între 

concentraţia Mg şi Ca în apa celor şapte 

fântâni din localitatea Răducăneni (r = – 

0,62; y = 380,83 – 0,48x). 

Corelaţiile pozitive între 

concentraţiile celor două macroelemente au 

fost nesemnificative (Figura 4).


25 

Mg (mg/L) 

250 

200 

150 

100 

50 

0 

y = 125.85 - 0.09 x 

0 100 200 300 400 500 

Mg (mg/L) 

300 

250 

200 

150 

100 

50 

0 

y = 152.56 + 0.20 x 

0 50 100 150 200 250 

Ca (mg/L) 

Ca (mg/L) 

Prisecani (r = - 0.02) 

Belceşti (r = 0.23) 

y = 149.82 + 0.02 x 

y = 94.40 + 0.20 x 

Mg (mg/L) 

250 

200 

150 

100 

50 

0 

0 50 100 150 200 250 

Ca (mg/L) 

Mg (mg/L) 

250 

200 

150 

100 

50 

0 

0 50 100 150 200 

Ca (mg/L) 

Valea Lupului (r = 0.05) 

Răducăneni (r = - 0.62) 

Mg (mg/L) 

300 

250 

200 

150 

100 

50 

0 

y = 380.83 - 0.48 x 

0 50 100 150 200 250 300 350 

Ca (mg/L) 

Mg (mg/L) 

250 

200 

150 

100 

50 

0 

y = 63.96 + 0.20 x 

0 100 200 300 

Ca (mg/L) 

Movileni (r = 0.14) 

Tomeşti (r = 0.26) 

Figura 4. Corelaţii între concentraţia magneziului şi calciului în apa din fântâni 

Analiza de corelaţie nu a evidenţiat asocieri 

semnificative între concentraţia Mg şi a 

elementelor minerale Na şi K prezente în 

probele de apă analizate.

26 


DISCUŢII 

Metalele sunt prezente în mod 

natural în apele subterane şi apar în 

concentraţii crescute ca rezultat al 

contaminării chimice a solului. Compoziţia 

minerală a apelor subterane, îndeosebi 

duritatea apei datorată în principal sărurilor 

de Ca şi Mg, este influenţată de structura 

rocilor subsolului. Rocile tinere, 

sedimentare, bogate în Ca şi Mg permit 

transferul lor în apă, iar aceasta este intens 

mineralizată, cu duritate mare. Este 

explicaţia variaţiei concentraţiei Ca şi Mg în 

apa din fântânile luate în studiu, rezultatele 

noastre indicând îndeosebi niveluri crescute 

ale acestor elemente minerale (Tabelul 1, 

Figurile 1 şi 2). 

Notăm faptul că atât Mg cât şi Ca se 

află în apă sub formă de ioni, care sunt mai 

uşor absorbiţi la nivelul tractului gastrointestinal, 

comparativ cu metalele legate de 

compuşii organici din alimente [9]. Se 

apreciază că Mg din apa potabilă poate 

asigura 20%-40% din necesarul zilnic, 

aportul de Mg pe această cale putând 

preveni deficitul de Mg la persoanele care 

beau apă cu conţinut crescut în acest 

element [10]. 

Datele analitice atestă faptul că apa 

din fântâni reprezintă o sursă importantă de 

Mg pentru populaţia rezidentă, raportul 

Ca/Mg situându-se în majoritatea probelor 

la valoarea optimă de 2:1 (Figura 3). 

Studii recente relevă faptul că sodiul 

din dietă sau apa potabilă şi valori mari ale 

raportului Na/K, s-au asociat cu incidenţa 

crescută a hipertensiunii arteriale [11]. 

Dozarea Na din apă se impune îndeosebi în 

CONCLUZII 

• Analiza chimică a 100 probe de apă 

potabilă prelevate din unele fântâni 

amplasate în mediul rural al 

judeţului Iaşi, a relevat niveluri 

crescute de Mg şi Ca. 

• Consumul apei potabile cu 

concentraţii crescute ale elementelor 

esenţiale, în principal Ca şi Mg, 

poate constitui un aport important la 

teritoriile unde populaţia se aprovizionează 

din surse subterane, acestea fiind, în general, 

mai intens mineralizate faţă de sursele de 

suprafaţă. Apa provenită din fântâni a avut 

un conţinut în Na care nu a depăşit valoarea 

de 100,57 mg/l. 

Alături de macroelementele 

esenţiale, clorurile, duritatea totală şi 

bicarbonaţii au înregistrat valori care relevă 

mineralizarea intensă a probelor de apă 

analizate (Tabelul 2). 

Având în vedere importantele 

modificări în compoziţia chimică a apelor 

subterane, consecinţă directă a poluării 

elementelor de mediu, se impune 

monitorizarea calităţii apei provenită din 

fântâni, în general, a surselor de 

aprovizionare cu apă din mediul rural. 

Consumul îndelungat al apei potabile 

carenţată sau cu exces de macro sau 

microelemente, poate influenţa sănătatea 

populaţiei avându-se în vedere implicarea 

acestora în numeroase afecţiuni ale 

civilizaţiei moderne. 

Cunoaşterea particularităţilor 

chimice ale apei din sursele individuale 

(fântâni) permite evidenţierea unor asocieri 

între diferiţi componenţi ai apei şi patologia 

hidrică neinfecţioasă specifică teritoriilor 

respective, dacă aceasta există. 

Stabilirea unor astfel de asocieri 

impune instituirea de măsuri care trebuie să 

vizeze în principal alegerea altor surse de 

apă potabilă, care să ofere populaţiei o „apă 

sănătoasă”, corespunzătoare din punct de 

vedere microbiologic şi chimic, al normelor 

sanitare. 

ingestia zilnică a acestor metale, 

pentru consumatorii din mediul 

rural. 

• Analiza de corelaţie între 

concentraţia Mg şi a altor 

macroelemente din apă nu a 

evidenţiat asocieri semnificative. 

• Valorile înregistrate de alţi parametri 

chimici (DT, Cl, HCO3-) atestă 

gradul ridicat de mineralizare a apei 

potabile provenită din fântâni.


27 

BIBLIOGRAFIE 

1. Fawell J.K., 1993, The impact of inorganic chemicals on water quality and health. Ann Ist 

Super Sanita, 29 (2): 293-303 

2. Van Leeuwen F.X.R., 2000, Safe drinking water: the toxicologist’s approach. Food and 

Chem Toxicol, 38: S51-S58 

3. Rubenowitz E., Molin Y., Axelsson G., 2000, Magnesium in drinking water in relation to 

morbidity and mortality from acute myocardial infarct. Environ Health Perspect, 

11: 416-422 

4. Nerbrand C., Agrens L., Lenner R.A., 2003, The influence of calcium and magnesium in 

drinking water and diet on cardiovascular risk factors in cardiovascular 

mortality. BMC Pub Health, 3: 21-27 

5. Roselund M., Berghind N., 2005, Daily intake of magnesium and calcium from drinking 

water in relation to myocardial infarction. J Epidem, 16: 570-576 

6. Nardi G., Donato F., Monarca S., 2003, Drinking water hardness and chronic degenerative 

diseases. Ann Ig, 15: 35-40 

7. x x x, 2002, Legea 458 privind calitatea apei potabile 

8. Sauvant M.P., Pepin D., 2002, Drinking water and cardiovascular diseases. Food Chem 

Toxicol, 40: 1311-25 

9. Ferrandiz J., Abellan J.J.,2004, Spatial analysis of the relationship between mortality from 

cardiovascular and cerebrovascular disease and drinking water hardness. 

Environ Health Perspect, 119: 1037-44 

10. Sabatier M., Arnaud J., 2002, Metal effect on magnesium bioavailability from mineral 

waters in health women. Amer J Clin Nutr, 75: 65-71 

11. Pomeranz A., Dalfin T., Korzets Z., 2002, Increased sodium concentration in drinking 

water, increase blood pressure in neonates. J Hypertens, 20: 203-207

28 


Secţiunea: 

Sănătate Publică


29 

INVESTIGAREA DIETEI UNEI 

COLECTIVITĂŢI DE PREŞCOLARI 

PENTRU EVALUAREA RISCULUI 

CARIOGEN 

Sîrbu D. 1 , Popa M. 1 , Curşeu D. 1 , Sîrbu A. 2 

1 Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca, Catedra de 

Sănătatea Mediului 

2 Cabinet stomatologic, Câmpina 

REZUMAT 

Alimentaţia reprezintă o condiţie importantă în cadrul colectivităţilor de copii, la care 

metabolismul este dominat de procesul de sinteză al materialului necesar creşterii şi 

diferenţierii. Aceasta presupune o cantitate suficientă de alimente a căror calitate să fie de 

asemenea corespunzătoare. Caria dentară reprezintă o boală cronică cu prevalenţă crescută 

şi consecinţe cauzatoare de suferinţă importante. Factorul alimentar are o acţiune complexă, 

în producerea cariei dentare, atât pe cale metabolică, modificând structura şi rezistenţa 

dinţilor, cât şi prin acţiunea locală, cariogenă a mediului bucal. Studiul de faţă îşi propune 

aprecierea cantitativă şi calitativă a dietei unei colectivităţi de copii cu vârsta cuprinsă între 

3 – 7 ani. Rezultatele studiului au evidenţiat o alimentaţie cu potenţial cariogen, fiind 

carenţată în proteine de origine animală, săruri minerale şi vitamine cu rol în structura şi 

formarea dintelui şi bogată în zaharuri extrinseci. 

Cuvinte cheie : copii, dietă, carie dentară 

ABSTRACT 

The diet represents an important condition for children because their metabolism is 

dominated by the synthesis of the material for growth and the development. This requires the 

right quantity and quality of foods. Dental caries represent a highly prevalent chronic disease 

and its consequences cause a lot of pain and suffering. Dietary factor has an intricate action 

in the development of the dental caries by metabolic way, changing the structure and the 

resistance of the teeth, or by local and cariogenic action of the oral cavity. 

The aim of the present study is the quantitative and qualitative evaluation in the diet of 

a group of children between 3 and 7 years old. The results of the study have shown a diet with 

cariogenic potential, because it has low amounts of animal proteins, mineral traces and 

vitamins with a role in the structure and development of the tooth and rich in extrinsic sugars. 

Key words: children, diet, dental caries

30 


INTRODUCERE 

Prin aportul de substanţe nutritive, 

alimentaţia intervine în formarea, 

dezvoltarea şi menţinerea structurii normale 

a întregului aparat buco-dento-maxilar. Spre 

deosebire de alte ţesuturi şi organe, efectul 

alimentaţiei se manifestă nu numai pe cale 

sistemică, metabolică, ci şi prin acţiunile 

mecanice, fizice şi chimice locale produse 

de contactul direct cu alimentele. Ţesuturile 

cavităţii bucale sunt deosebit de sensibile la 

tulburări determinate de dezechilibrul unor 

substanţe nutritive (proteine, vitamine şi 

elemente minerale). Prin frecvenţa, 

consecinţele şi complicaţiile lor, cariile 

dentare sunt unele dintre cele mai 

importante afecţiuni ale dinţilor. 

Dintre caracteristicile mai 

importante ale alimentaţiei moderne care 

explică acţiunea cariogenă se menţionează 

consumul crescut de : 

- zahăr şi produse zaharoase 

- produse moi, vâscoase, lipicioase în dauna 

celor dure, bogate în material fibros (legume 

şi fructe crude, pâine intermediară) 

- produse rafinate şi prelucrate care au 

modificată consistenţa şi textura şi se 

dezechilibrează din punct de vedere al 

compoziţiei în substanţe nutritive 

- alimente tratate termic intensiv şi repetat: 

conserve sterilizate, mâncare pregătită 

termic, produse deshidratate. Temperaturile 

crescute distrug sau denaturează o parte din 

substanţele nutritive termolabile şi uşor 

oxidabile (vitamine, unii aminoacizi 

esenţiali). În plus tratarea termică înmoaie 

produsele, iar sosurile, aluaturile, făina 

adăugate le creşte vâscozitatea şi aderenţa la 

suprafaţa dinţilor [1,2,3]. 

Pornind de la aceste considerente neam 

propus să investigăm acoperirea nevoilor 

alimentare atât cantitativ cât şi calitativ prin 

metoda anchetei alimentare statistice într-o 

colectivitate de preşcolari, şi să evaluăm 

riscul cariogen al acesteia. 


Eşantionul de lucru a cuprins copii 

cu vârsta medie de 4,6 ani (între 3 şi 7 ani), 

de la o grădiniţă cu program prelungit din 

Cluj-Napoca, carev servesc două mese 

principale şi o gustare la cantina 

colectivităţii . 

Metoda de investigare utilizată este 

ancheta alimentară statistică, după tehnica 

recomandată de Ministerul Sănătăţii şi 

actualizată cu date din literatura mondială 

[4,5]. Ancheta s-a derulat în perioada 2003 - 

2004, alegându-se sezoane cu posibilităţi 

diferite de aprovizionare (3 luni primăvara 

respectiv 3 luni toamna, în fiecare an), câte 

7 zile pe lună, totalizând astfel 84 de zile 

investigate (42 zile/an). Cantităţile de 

alimente utilizate în prepararea meniurilor şi 

numărul consumatorilor de la fiecare masă 

(care a variat în perioada investigată între 50 

şi 120 copii la o masă) s-au extras din listele 

zilnice de alimente, puse la dispoziţie de 

administraţia cantinei. Folosind tabelele de 

compoziţie elaborate de Ministerul Sănătăţii 

s-au calculat raţiile medii alimentare pe 

grupe şi subgrupe de alimente, raţiile medii 

calorice, de macronutrienţi şi micronutrienţi 

[6]. Rezultatele exprimate în valoare 

absolută (grame/zi, Kcal/zi) sau relativă 

(procente din raţia energetică) au fost 

comparate cu recomandările Ministerului 

Sănătăţii [7]. 

REZULTATE 

Acoperirea raţiei în alimente 

S-au calculat raţiile medii zilnice de 

alimente în perioada investigată, pentru 

fiecare grupă şi subgrupă de alimente. 

Rezultatele medii zilnice obţinute au fost 

utilizate pentru compararea cu 

recomandările naţionale şi determinarea 

abaterii procentuale (valoare pozitivă sau 

negativă obţinută prin diferenţa între norma 

considerată 100% şi procentul alimentului 

respectiv din normă) (Figura 1).


31 

60.00 

47.14 

57.67 

40.00 

22.54 25.60 

20.00 

0.00 

-20.00 

-8.62 

-17.98 

-40.00 

-60.00 

-60.49 

-39.77 

-55.40 

-48.91 

-80.00 

-76.64 

Lapte si produse 

Carne si preparate 

Oua 

Cartofi 

Alte legume 

Fructe 

Produse cerealiere 

Leguminoase uscate 

Zahar si produse 

Grasimi animale 

Grasimi vegetale 

Figura 1. Abaterea grupelor de alimente de la normă - exprimare procentuală 

(linia O reprezintă recomandările naţionale (100%) preluate după Monitorul 

Oficial al României 59 bis/1995) 

Raţia calorică şi acoperirea ei în 

macronutrienţi 

Raţiile de proteine, lipide şi glucide 

s-au calculat în g/persoană/zi, ca furnizor 

energetic şi procentual din raţia calorică 

zilnică (Tabelul 1). 

Pentru evaluarea potenţialului 

cariogen al unor macronutrienţi, s-a 

determinat proporţia de proteine de origine 

animală (PA – 22,77%), respectiv a celor de 

origine vegetală (PV – 77,3%) din cantitatea 

totală de proteine şi a zaharurilor rafinate 

(ZR – 19,7%) din raţia calorică zilnică. 

Tabelul 1. Cantitatea de macronutrienţi şi raţia calorică furnizate de dieta 

copiilor 

Macronutrienţi 

Proteine 

Lipide 

Glucide 

Valoarea 

Recomandarea 

obţinută 

naţională 

30,25 g 

(22,7% PA şi 77,3% PV) 11 – 16% din RC 

124,1 Kcal 

10,3% din RC 

40,96 g 

380,9 Kcal 

27 – 34% din RC 

31,5% din RC 

149,94 g 

(19,7% ZR din RC) 50 – 55% din RC

32 


Raţia calorică 

695,3 Kcal 

58,2% din RC 

1200,3 Kcal 

66,7% din RCR 

1800Kcal 

RC - raţia calorică calculată în dieta copiilor 

PA - proteine de origină animală 

PV - proteine de origină vegetală 

ZR - zaharuri rafinate 

RCR - raţia calorică recomandată de Ministerul Sănătaţii . 

čAcoperirea raţiei în micronutrienţi 

Dintre sărurile minerale cu rol în formarea structurilor dentare s-a calculat aportul mediu 

zilnic de calciu, fosfor, magneziu şi fier (Figura 2). Valorile medii zilnice obţinute s-au 

comparat cu referinţele naţionale pentru grupa de vârstă investigată. 

1000 

900 

800 

900 

Valoare de referinta 

700 

623.9 

mg/zi 

600 

500 

500 

Valoarea obtinuta 

400 

300 

200 

343.3 

200 

100 

0 

155.7 

9 

6.8 

Calciu Fosfor Magneziu Fier 

Figura 2. Acoperirea raţiei alimentare în săruri minerale (exprimare în mg/zi) 

Distribuţia sărurilor minerale pe 

grupe de alimente evidenţiază ca sursă 

principală pentru fosfor, magneziu şi fier, 

cerealierele, leguminoasele uscate şi 

legumele şi fructele. În privinţa calciului, 

sursele principale sunt reprezentate de lapte 

şi produse lactate, urmată de cerealiere, 

leguminoase uscate, legume şi fructe. 

Principalele vitamine implicate în 

carenţele copiilor hrăniţi în unităţi de 

alimentaţie colectivă sunt vitamina C şi A. 

Vitamina C este uşor oxidabilă, 

sensibilă la lumină, căldură, umiditate, 

oxigen, la oxidanţi şi metale grele, motiv 

pentru care se consideră că prin păstrare şi 

prelucrare culinară se pierde minimum 50% 

din aportul adus prin alimente crude. Raţia 

de vitamină C, exprimată în mg/zi, s-a 

calculat atât înainte (raţia medie iniţială) cât 

şi după (raţia medie finală) prelucrarea 

culinară a alimentelor (Figura 3). Sursele 

principale de vitamina C sunt reprezentate 

de grupa fructelor şi legumelor, în principal 

cartofi, ceapă, ardei, fasole verde, toate 

necesitând o prelucrare culinară cu pierderi 

mari vitaminice.


33 

Raţia medie finală 

17.4 

Raţia medie iniţială 

34.7 

50 

Valoarea recomandată 

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 

mg/zi 

Figura 3. Aportul de vitamina C în dieta preşcolarilor 

Raţia de vitamină A (Figura 4) s-a 

exprimat în Echivalenţi de Retinol (ER)/zi 

după determinarea cantităţilor de caroten şi 

axeroftol în μg şi transformarea lor pe baza 

formulelor de conversie (1 ER = 1μg retinol 

respectiv 1 ER = 6 μg β caroten). Sursa 

principală de axeroftol este grupa a II-a de 

alimente, carnea şi preparatele din carne, în 

timp ce pentru caroteni o reprezintă 

legumele şi fructele. 

Total 

403.5 

600 

Axeroftol 

131.5 

200 

Caroteni 

272 

400 

0 100 200 300 400 500 600 

ER 

Valoarea recomandată 

Raţia medie obţinută 

Figura 4. Aportul de vitamină A în dieta preşcolarilor 

DISCUŢII 

Afecţiunile dentare reprezintă o 

problemă importantă de sănătate publică şi o 

povară financiară pentru serviciile de 

sănătate, depăşind costurile de tratament ale 

afecţiunilor cardiovasculare, cancerului şi 

osteoporozei. Alimentaţia este factorul 

determinant în geneza cariei, implicaţiile ei 

fiind dominate de rolul decisiv al hidraţilor

34 


de carbon, în special asocierea dulciurilor cu 

făinoasele, şi lipsa de nocivitate, chiar 

factori carioprotectivi, ai lipidelor si 

proteinelor. Glucidele (toate monozaharidele 

şi dizaharidele) sunt, fără îndoială, cel mai 

important factor al dietei în dezvoltarea 

cariilor dentare, dovedit în multiple studii 

clinice, pe animale de laborator şi 

experimente in vivo şi in vitro. Glucidele 

complexe prezintă molecule mari, care nu 

pot difuza în placă, şi nu pot fi metabolizate 

de bacteriile din placa dentară. Dintre 

moleculele mici sunt considerate cu 

potenţial cariogen ridicat zaharoza şi 

fructoza, urmate de glucoză, lactoză şi 

maltoză [1, 8]. Glucidele se clasifică în 

zaharuri libere sau extrinseci 

(monozaharidele şi dizaharidele adăugate 

alimentelor de către producător sau 

consumator, găsite în produsele de cofetărie, 

zahărul de masă şi băuturile de tipul 

ceaiului, cafelei sau sucurilor) cu risc 

cariogen mai crescut şi zaharuri intrinseci 

(prezente în mod natural în lapte, miere, 

sucurile de fructe şi siropuri) cu un risc 

cariogen mai redus [9]. 

Calcularea abaterii grupelor de 

alimente de la recomandările naţionale 

evidenţiază deficite importante la alimentele 

de origine animală (lapte, carne şi ouă) şi la 

legume şi fructe, compensate pentru 

acoperirea raţiei energetice cu cerealiere, 

leguminoase uscate (fasole boabe şi mazăre) 

şi grăsimi vegetale, cu consecinţe implicite 

asupra aportului de proteine de calitate 

superioară şi asupra absorbţiei şi utilizării 

digestive a unor elemente minerale 

importante în creşterea şi dezvoltarea 

organismelor tinere. 

Laptele de vacă conţine calciu, 

fosfor şi cazeină, elemente cu efect inhibitor 

pentru carii. Diverse studii au demonstrat că 

scăderea pH-ului plăcii ca urmare a 

consumului de lapte este neglijabilă. Rugg- 

Gunn şi colaboratorii au găsit o relaţie 

inversă între consumul de lapte şi incidenţa 

cariilor într-un studiu efectuat pe 

adolescenţii din Anglia [10]. În studiul 

nostru, deficitul de lapte şi produse din lapte 

este de 77% din recomandări. 

Raţia preşcolarilor este total lipsită 

de peşte, aliment bogat în fluor care creşte 

stabilitatea cristalelor de smalţ, inhibă 

demineralizarea, stimulează remineralizarea, 

inhibă multiplicarea bacteriilor şi fluidifică 

saliva, având astfel un rol carioprofilactic. 

Aportul energetic al raţiei medii este 

inferior recomandărilor pentru grupa de 

vârstă investigată prezentând un deficit de 

33%, care nu este îngrijorător din cauza 

excluderii din calcul a cinei. 

Proteinele, corelate în studiile de 

specialitate cu efectul carioprofilactic, 

cantitativ sunt uşor deficitare (10,5% din 

raţia calorică) dar dezechilibrate calitativ, 

proteinele de origine animală fiind în 

proporţii insuficiente necesităţilor acestui 

grup de vârstă (22,7% faţă de necesarul de 

50% din totalul de proteine). Lipidele joacă 

un rol cariopreventiv prin vehicularea 

vitaminelor liposolubile (A şi D), 

capacitatea de a elimina solubilitatea 

glucozei şi prin inhibarea metabolismului 

bacteriilor acide, sunt aduse în proporţii 

optime (31,5%). Aportul cantitativ de 

glucide este uşor excedentar (58,2% din 

raţia calorică), dar calitativ, zaharurile 

rafinate depăşesc de 2 ori recomandările 

(19,7% din raţia energetică faţă de referinţa 

de maximum 10%) ceea ce reprezintă 

alături de carenţa proteică un important 

factor cariogen. 

Raţia medie zilnică de calciu este 

mult deficitară, ea reprezentând 38% din 

valoarea recomandată pentru această grupă 

de vârstă, diferenţele fiind semnificative 

statistic. Raţia medie de fosfor superioară 

recomandărilor, imprimă un raport Ca/P net 

subunitar, fiind de 0,55. Aceste valori mici 

ale raportului Ca/P atrag atenţia asupra 

riscului dezechilibrului nutriţional în 

defavoarea Ca, cu consecinţe asupra 

absorbţiei, metabolizării şi depunerii lui în 

oase şi dinţi cu influenţarea formării 

fosfaţilor de calciu şi a procesului de 

mineralizare. Magneziul, mineral important 

pentru metabolismul ţesuturilor dentare, 

fiind implicat în structura ţesuturilor dure 

dentare şi mai ales în smalţ, este adus în 

cantitate scăzută, acoperind numai 77,8%


35 

din recomandări. Şi raţia de fier este 

nesatisfăcătoare, reprezentând numai 75% 

din valorile de referinţă. 

Per ansamblu se poate afirma că 

raţiile de săruri minerale sunt dezechilibrate 

atât din punct de vedere cantitativ cât şi 

calitativ pentru că, sursa principală o 

reprezintă alimentele cu un conţinut crescut 

de factori (oxalaţi, fitaţi) care scad utilizarea 

lor. 

Vitamina C are valori medii anuale 

mai mici decât recomandările. După 

calcularea pierderilor prin procesul de 

prelucrare, cantitatea rămasă este mult sub 

necesar (17,4 mg/zi faţă de recomandarea de 

50 mg/zi). Vitamina C are rol în formarea 

ţesuturilor de origine mezenchimală, fiind 

indispensabilă dezvoltării dentinei. Carenţa 

CONCLUZII 

Investigarea raţiei alimentare în 

colectivităţi este o metodă utilă în profilaxia 

unor malnutriţii alimentare prin carenţă sau 

exces. Metoda furnizează date rapide şi 

concrete asupra aportului caloric şi 

acoperirea raţiei în alimente, macro şi 

micronutrienţi. 

ei s-a dovedit a fi implicată în tulburări de 

structură ale dentinei, favorizând procesul 

cariogen. 

Vitamina A, importantă pentru 

dezvoltarea smalţului şi a dentinei, acoperă 

necesităţile în procent de numai 67% din 

necesar . Deficienţa vitaminei A determină: 

scăderea dezvoltării ţesutului epitelial, 

disfuncţia morfogenezei dentare, scăderea 

diferenţierii odonto-blastului. Se asociază 

frecvent cu malnutriţia protein-calorică. 

Prelungirea carenţei duce la atrofia 

smalţului ca organ, metaplazia 

ameloblaştilor, apoziţii defectuoase şi 

calcificarea dentinei. Interferenţa cu 

calcificarea este exprimată clinic de 

hipoplazia smalţului[1,2]. 

Dieta colectivităţii investigate 

furnizează proporţii insuficiente de alimente 

de origine animală, o carenţă semnificativă 

în proteine de origine animală, săruri 

minerale şi vitamine, alături de un exces de 

glucide rafinate, toate acestea cu implicaţii 

în favorizarea şi producerea cariei dentare. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Gafar M., 1995, „Odontologie. Caria dentară.” Ed.Medicală, S.A.,Bucureşti, pag 56-66 

2. Ionuţ C., Curşeu D., Sîrbu D., 2002, „Noţiuni de igienă în profil Stomatologic” Edit. Med. 

Universitară “Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca, 194p, ISBN 973-8019-88-5 

3. Sîrbu D.,2004, „Hygiene de l’ alimentation et nutrition – cours pour étudiants en médecine” 

– Ed. Medicală Universitară “Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, 282p, ISBN 973- 

693-032-7 

4. Ionuţ C., 2001, „Igiena alimentaţiei şi nutriţiei, noţiuni practice” Ed. Med. Universitară 

“Iuliu Hatieganu”Cluj -Napoca 

5. x x x , 1964, „Instrucţiuni pentru controlul raţiei alimentare în colectivităţi”, Bul.M.S.P.S., 

12, pag18-29 

6. x x x, 1964, „Tabele de compoziţie a alimentelor”, BUL. M.S.P.S. , 12, pag 30-52 

7. x x x, 1995, „Ordinul Ministerului Sănătăţii pentru aprobarea Normelor de Igienă în 

unităţile pentru ocrotirea , educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor”, Monitorul 

Oficial al României , Partea I, Nr. 59 bis, Bucuresti, pag 40-61 

8. Ionuţ C., Popa M., Laza V., Sîrbu D., Curşeu D., Ionuţ R., 2004, „Compendiu de Igienă” – 

Ed. Medicală Universitară “Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, 615p, ISBN 973- 

693-037-8 

9. Sheiham A., 2001, “Dietary Effects on Dental Diseases” Public Health Nutrition 4(2B), 

569-591

36 


10. Rugg-Gunn A.J., 1993, „Dietary Factors in Dental Diseases”, Human Nutrition and 

dietetics, Garrow J.S. 9th edition, Churchill Livingstone 

11. Guilland J.C., Leque B., 1992, „Les vitamines du nutriment au medicament”- TEC et Doc, 

Lavoisier, 53-182


37 

CARACTERISTICI DE EVOLUŢIE A 

MORBIDITĂŢII PRIN TUBERCULOZĂ 

ÎN JUDEŢUL VRANCEA ÎN PERIOADA 

1997-2004 

Tarcea M. 1 , Toma T. 2 , Patraulea M. 3 , Maiorov L. 4 , 

Tilinca M. 2 , Ganea D. 1 

1 Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş, Disciplina Igienă 

2 Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş, Disciplina Microbiologie 

3 Clinica de Pneumoftiziologie Târgu Mureş 

4 Direcţia de Sănătate Publică Vrancea 

REZUMAT 

Evaluarea caracteristicilor de morbiditate şi a dinamicii incidenţei tuberculozei, 

raportate în judeţul Vrancea între 1997-2004. Am analizat situaţia bolnavilor dispensarizaţi 

pe o perioadă de opt ani, pe baza indicatorilor epidemiometrici specifici. Morbiditatea prin 

tuberculoză în judeţul Vrancea a înregistrat în ultimii ani un trend ascendent, atât pentru 

adulţi cât şi pentru copii, iar în ultimii patru ani aceasta s-a situat în general deasupra celei 

medii la nivel naţional. Pe vârste, cei mai afectaţi sunt adolescenţii. Dintre cazurile 

dispensarizate, cea mai mare prevalenţă a fost înregistrată în oraşul Mărăşeşti (1/3 din 

cazuri), din total au predominat pacienţii de sex masculin (58,1%) şi cei din mediul urban 

(90%). Această analiză ar trebui să constituie un punct de pornire şi o motivaţie pentru cei 

implicaţi în dispensarizarea bolilor cronice pentru ca în viitorul apropiat, această metodă de 

bază a asistenţei medicale să capete importanţa cuvenită. 

Cuvinte cheie: tuberculoza, boli transmisibile, morbiditate 

ABSTRACT 

Estimation of tuberculosis morbidity characteristics and incidence trend in Vrancea 

district during 1997-2004. We monitored registered pacients along eight years, regarding 

specific epidemiometric indicators.Tuberculosis morbidity in Vrancea district registered in 

the last eight years an ascendent trend, both for adults and children, also in the last four 

years it was higher than national level. By age, the most affected were teenagers. The higher 

prevalence was in Mărăşeşti city (1/3 of total cases), for male (58,1%) and urban pacients 

(90%).This study should be a marked motivation for those involved in transmissible diseases 

monitoring to give more importance to assistance and control methods for tuberculosis in our 

country. 

Key words: tuberculosis, communicable diseases, morbidity

38 


INTRODUCERE 

Tuberculoza (TBC) constituie în 

prezent cea mai frecventă boală infecţioasă 

contagioasă din lume. În ciuda unor 

importante succese obţinute în ultimii ani 

prin controlul TBC în unele zone cu 

endemie mare, la nivel global se constată o 

tendinţă de stagnare a nivelului endemiei şi 

o creştere în anumite regiuni, contrar 

previziunilor de diminuare a morbidităţii 

prin TBC, bazate pe eficienţa regimurilor 

terapeutice de antibiotice. 

Se constată în ultimii 10 ani o 

revenire în actualitate a problemei TBC 

explicată tocmai prin recrudescenţa acestei 

boli cu răspândire largă şi cu implicaţii 

medicale, sociale şi economice deosebite. 

Tuberculoza (TBC) reprezintă, conform 

ultimelor rapoarte OMS, o problemă 

prioritară de sănătate publică (iar din 1993 

OMS a decretat TBC ca “stare de urgenţă 

mondială” [1-3]. 

Cauzele care au dus la menţinerea 

situaţiei grave a TBC pe plan mondial (şi 

naţional) sunt multiple şi unele dintre ele 

greu controlabile: 

• Explozia demografică şi migrarea 

spre mediul urban de viaţă, neurmate 

de regulă de creşterea 

corespunzătoare a nivelului 

economico-socio-cultural şi de 

asistenţă medicală; 

• Asocierea TBC şi a 

micobacteriozelor oportuniste cu 

infecţia HIV/SIDA aflată în creştere 

semnificativă pe plan mondial şi 

naţional cu posibilităţi încă reduse de 

control total al răspândirii bolii şi 

tratamentului; 

• Creşterea TBC cu germeni rezistenţi 

la droguri în condiţiile lipsei 

complianţei la tratament a 

bolnavilor, a tratamentului incorect 

sau lipsei medicamentelor 

antituberculoase eficiente. 

• Creşterea factorilor de risc pentru 

TBC: fumat şi alcoolism cronic, 

consum de stupefiante, poluare, boli 

respiratorii 

cronice 

(bronhopneumopatia cronică 

obstructivă, 

tumori 

bronhopulmonare, pneumoconioze, 

etc.), afecţiuni hepatice şi renale 

cronice, diabet, tratamente cu 

imunodepresoare, pauperizare, 

calamităţi naturale, războaie; 

• Nivel cultural-economic scăzut în 

numeroase regiuni; 

• Lipsa de eficienţă a activităţii de 

luptă antituberculoasă în anumite 

zone prin lipsa continuă de resurse 

financiare şi de personal medical 

calificat. 

În condiţiile scăderii nivelului de trai al 

populaţiei şi limitării treptate a accesului la 

asistenţă medicală în ţara noastră, lucrarea 

de faţă îşi propune evaluarea 

caracteristicilor de morbiditate şi a dinamicii 

numărului de cazuri noi de tuberculoză, 

raportate în judeţul Vrancea în intervalul 

1997-2004. 


Am analizat situaţia bolnavilor 

dispensarizaţi în judeţul Vrancea, în 

perioada 1997-2004. 

Aceste date le-am obţinut de la 

Direcţia de Sănătate Publică din Vrancea, 

care le-a centralizat pentru declararea 

rezultatelor către Bucureşti. 

Am monitorizat şi selectat pentru 

studiu toate cazurile diagnosticate în 

perioada luată în studiu, în oraşele: Focşani, 

Mărăşeşti, Adjud şi Panciu, precum şi 

aşezările aferente din mediul rural. 

Am considerat ca principali 

indicatori epidemiometrici pentru 

tuberculoză cei recomandaţi pe plan naţional 

[4,5] şi anume: 

1. Incidenţa globală, care este dată de 

numărul total de bolnavi înregistraţi cu 

tuberculoză activă într-un an de zile, 

raportat la 100.000 de locuitori. 

2. Incidenţa baciliferilor, care este procentul 

de cazuri pozitive la microscopie şi 

reprezintă fracţiunea gravă, semnificativă a 

cazurilor, ce reflectă contagiozitatea


39 

surselor, reprezentând în general un procent 

de 70% din bolnavii înregistraţi. 

3. Incidenţa TBC la copii cu vârsta cuprinsă 

între 0 şi 14 ani, ce reprezintă indicatorul de 

gravitate al endemiei ce exprimă densitatea 

surselor bacilifere, gradul de control al 

contacţilor, puterea protectoare a vaccinării 

BCG. Incidenţa TBC extrarespiratorie 

indică atât gradul de prezentare al 

pacienţilor în timp util la medic, dat fiind că 

tuberculoza este o boală tratabilă cu succes, 

cât şi rigurozitatea cu care este aplicat 

tratamentul. 

5. Incidenţa TBC pe sexe, care evidenţiază o 

supramorbiditate masculină de aproximativ 

2-3 ori atât în trecut cât şi mai recent, faţă de 

femei. 

6. Incidenţa TBC pe grupe de vârstă, ce se 

caracterizează prin creşterea lentă a ponderii 

bolnavilor la vârste adulte. 

7. Incidenţa TBC pe judeţe, care diferă mult 

de la o regiune la alta. 

8. Prevalenţa TBC, ce cuprinde toate 

cazurile active dintr-un an la care se adaugă 

un număr variabil de cazuri nevindecate, din 

incidenţa anilor anteriori. 

9. Mortalitatea prin TBC, fiind este dată de 

numărul deceselor prin TBC într-un an, 

raportat la 100.000 de locuitori. 

10. Frecvenţa chimiorezistenţei primare 

(prin infectarea de la început cu BK 

rezistenţi), ce indică atât gradul de evoluţie 

al tratamentului cu antibiotice din ce în ce 

mai puternice, cât şi ineficienţa aplicării lui, 

în special din cauză că pacienţii nu respectă 

medicaţia prescrisă şi sunt producători şi 

eliminatori de bacili chimiorezistenţi [6]. 

Prelucrarea statistică s-a bazat pe folosirea 

programului Epi Info 6.0. 

REZULTATE 

Urmărind principalii indicatori 

epidemiometrici ai endemiei TBC în judeţul 

Vrancea, am obţinut următoarele rezultate: 

Se observă clar un trend crescător al 

incidenţei globale prin tuberculoză (total 

bolnavi înregistraţi cu TBC activă la 

100.000 locuitori/an) în ultimii opt ani, în 

judeţul Vrancea (Figura 1). 

160 

140 

120 

100 

80 

60 

40 

20 

0 

149 

122,2 

87,24 86,4 94,8 

74,63 

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 

Figura 1. Trendul incidenţei globale prin tuberculoză pulmonară, în judeţul 

Vrancea 

Incidenţa baciliferilor (cazuri 

pozitive la microscopie), fracţiunea gravă, 

semnificativă ce reflectă contagiozitatea 

surselor, a acoperit un procent de 70% din 

bolnavii înregistraţi (Figura 2).

40 


100 

80 

60 

52,24 

61,2 60,48 66,36 85,54 

89,18 88,4 90,2 

40 

20 

0 

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 

Figura 2. Ponderea de incidenţă a baciliferilor în judeţul Vrancea în perioada 

1997-2004 

Incidenţa TBC la copii (0-14 ani) 

este un indicator de gravitate al endemiei ce 

exprimă densitatea surselor bacilifere, 

gradul de control al contacţilor, dar şi 

puterea protectoare a vaccinării BCG. În 

cazul nostru datele înregistrate arată că în 

ultimii ani creşterea incidenţei TBC la copii 

s-a produs şi pe seama asocierii TBC cu 

infecţia HIV/SIDA [3,7] (Figura 3). 

În cazul morbidităţii infantile, cele 

mai afectate grupe de vârstă sunt 13-15 ani 

(28,63%), 16-19 ani (25,68%) şi 10-12 ani 

(25,29%), asemănătoare per judeţ. 

Astfel, morbiditatea prin tuberculoză 

a înregistrat în ultimii ani un trend ascendent 

atât la adulţi cât şi la copii, în paralel cu 

descoperirea şi diagnosticarea acestei 

maladii. 

35 

30 

25 

20 

15 

10 

5 

0 

28,1 

31,85 31,62 31,98 

18,35 19 20,85 

14,92 

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 

Figura 3. Incidenţa tuberculozei la copii (între 0 şi 14 ani) în Vrancea (cazuri 

%000)


41 

Incidenţa TBC extrarespiratorie – este în 

scădere progresivă, în favoarea bolii cu 

localizare pulmonară (figura 4). 

2004 

2003 

2002 

2001 

2000 

1999 

1998 

1997 

7,8 

12,6 

14 

15 

26 

40 

43,6 

46,8 

0 20 40 60 80 100 

Pulmonara 

Extrapulmonara 

Figura 4. Incidenţa TBC extra/respiratorie în judeţul Vrancea (cazuri%000) 

Incidenţa TBC pe sexe evidenţiaza o 

supramorbiditate masculină (atât în trecut 

cât şi mai recent), 58,1% fiind pacienţi de 

sex masculin, însă nesemnificativ statistic 

(p=0,29). 

Incidenţa TBC pe grupe de vârstă se 

caracterizează prin creşterea lentă a ponderii 

bolnavilor la vârste adulte (Figura 5). 

2004 

2003 

2002 

2001 

2000 

1999 

Copii si adolescenti 

20 - 34 ani 

35 - 64 ani 

Peste 65 ani 

1998 

1997 

0% 20% 40% 60% 80% 100% 

Figura 5. Incidenţa cazurilor de TBC pe grupe de vârstă, în jud. Vrancea

42 


Dintre cazurile dispensarizate, 

comparativ, cea mai mare prevalenţă a fost 

înregistrată în oraşul Mărăşeşti (29,37% din 

cazuri) şi la cei din mediul urban (90%) 

(3241 pacienţi). 

Datele raportate în mediul rural 

reflectă în general realitatea, în ciuda 

asistenţei medicale deficitare ce nu acoperă 

întregul teritoriu. Din păcate lipsesc datele 

anterioare anului 2001. Din graficul din 

Figura 6 observăm însă că peak-ul 

morbidităţii din 2001 apare din cauza 

numărului mai mare de cazuri din mediul 

urban. 

În anii următori se observă o creştere 

pronunţată a morbidităţii în mediul rural. 

După un peak înregistrat în 2001, 

morbiditatea în mediul urban scade lent, 

crescând însă proponderenţa cazurilor din 

mediul rural. Scăderea lentă a numărului de 

cazuri din mediul urban, se explică prin 

îmbunătăţirea relativă a cunoştinţelor despre 

TBC ale populaţiei în urma campaniilor de 

educaţie pentru sănătate promovate de 

Ministerul Sănătăţii şi Familiei prin 

intermediul D.S.P. Vrancea [8]. 

400 

350 

300 

250 

200 

150 

100 

50 

0 

353 

278 

286 303 

203 215 213 199 

2001 2002 2003 2004 

Urban 

Rural 

Figura 6. Numărul de cazuri de TBC pe medii de rezidenţă, în ultimii patru ani 

DISCUŢII 

Incidenţa baciliferilor (cazurile 

pozitive la microscopie) a crescut în special 

datorită îmbunătăţirii condiţiilor de 

diagnostic în Spitalul Clinic Judeţean 

Vrancea, începând cu anul 2001. În ultimii 

trei ani nivelul baciliferilor s-a situat în jurul 

valorii de 89,2%. 

Dacă în 1993 a existat o egalitate a 

morbidităţii prin TBC în judeţul Vrancea cu 

cea la nivel naţional, până în 1996 s-a ajuns 

la un vârf care depăşeşte cu mult media pe 

ţară. Evoluţia a fost lentă dar sigură până în 

la peak-ul din 2001 deci la patru ani. Acelaşi 

lucru se întâmplă şi între 2001 şi 2004 când 

este atins un nou record. 

Deşi între 1997 şi 2001 incidenţa 

TBC în judeţul Vrancea s-a situat sub 

nivelul valorilor medii pe ţară, după 2001, 

chiar în urma implementării noului 

„Program Naţional de Control al TBC 2001- 

2005“ [5,9], a fost totuşi deasupra acestor 

valori. (122,2 faţă de 113,3%000). Prin 

urmare, cu excepţia perioadei 1997-2001 

morbiditatea prin TBC în judeţul Vrancea s- 

a situat în general deasupra celei medii la 

nivel naţional [8,9,11,12]. Este de notat 

faptul că, la nivel naţional, efectele 

implementării noului „Program Naţional de 

Control al TBC 2001-2005“ apar în anul 

2003 pentru ca morbiditatea să revină apoi 

în forţă în 2004 [4]. 

Este de aşteptat ca tulburările socioeconomice 

ale anului 2005 şi criza cronică 

în care se află sistemul sanitar din România 

să aducă o scădere a numărului de cazuri


43 

declarate în favoarea celor nediagnosticate 

şi nemonitorizate, având drept consecinţă 

creşterea mortalităţii şi morbidităţii (ştiind 

că bolnavii netrataţi sunt o permanentă şi 

nesecată sursă de germeni) şi probabil a 

complicaţiilor, a tuberculozei cu localizare 

extrapulmonară. 

Educaţia pentru sănătate în şcoli şi 

măsurile de prevenire şi depistare precoce a 

bolii trebuie considerate în continuare ca 

principale priorităţi în domeniu [7,10,14,15]. 

CONCLUZII 

Morbiditatea prin tuberculoză în 

judeţul Vrancea a înregistrat în ultimii ani 

un trend ascendent, atât pentru adulţi cât şi 

pentru copii, iar în ultimii patru ani aceasta 

s-a situat în general deasupra celei medii la 

nivel naţional. 

Incidenţa baciliferilor (cazuri 

pozitive la microscopie) reprezintă un 

procent de ~70% din bolnavii înregistraţi. 

Raportările pentru cazurile de copii 

cu tuberculoză sunt incomplete, în unele 

localităţi rurale anumite grupe de vârstă 

fiind aproape total descoperite. Per total, 

grupele de vârstă cele mai afectate sunt cele 

corespunzătoare 

adolescenţilor, 

asemănătoare per judeţ. 

Datele din mediul rural sunt aproape 

inexistente în raportare, iar acolo unde 

există ele nu reflectă realitatea, datorită 

asistenţei medicale deficitare ce nu acoperă 

întregul teritoriu. 

Dintre cazurile dispensarizate, 

comparativ, cea mai mare prevalenţă a fost 

înregistrată în oraşul Mărăşeşti (aproape o 

treime din cazuri), de asemenea din total au 

predominat pacienţii de sex masculin 

(58,1%) şi cei din mediul urban (90%). 

Această analiză restrânsă în ceea ce 

priveşte teritoriul cuprins în studiu, bazată 

pe datele sumare existente, ar trebui să 

constituie un punct de pornire şi o motivaţie 

pentru cei implicaţi în dispensarizarea 

bolilor cronice pentru ca în viitorul apropiat, 

această metodă de bază a asistenţei medicale 

să capete importanţa cuvenită. 

Educaţia pentru sănătate în şcoli şi 

măsurile de prevenire şi depistare precoce a 

bolii ar trebui considerate în continuare ca 

principale priorităţi în domeniu. 

BIBLIOGRAFIE 

1. x x x, 1995, Centers for Disease Control and Prevention: „Recommendations of the 

Advisory Council for Elimination of Tuberculosis“, MMWR, Vol. 44, Nr. RR- 

11 

2. x x x, 1996, Centers for Disease Control and Prevention: „The role of BCG vaccine in the 

prevention and control of tuberculosis in the Unites States“, MMWR, No. 4: 45 

3. x x x, 2004, Communicable Disease and Health Protection Quarterly Review: January to 

March 2004. From the Health Protection Agency, Communicable Disease 

Surveillance Centre. Journal of public health (Oxford, England), Vol. 26, (3): 

308-316 

4. Corlan E., Bercea O., Diaconescu C., 1996, „De ce este necesar şi cum poate fi organizat 

un sistem de supraveghere continuă a sensibilităţii tulpinilor de M.tuberculosis 

în România“, Pneumoftiziologie, vol XLV, Nr. 21, 22, ISSN 0377-5011 

5. x x x, 2001, Programul Naţional de Control al Tuberculozei în România în anii 2001-2005, 

M.S. Bucureşti 

6. Jimborean G., Nemeş M., 1998, – Îmbolnăviri cu micobacterii atipice în cazuistica Clinicii 

Pneumoftiziologie Tg.Mureş în anii 1994-1997. Pneumoftiziologia, vol. XLVII, 

nr.4 , 233-239, ISSN 0377-5011 

7. Rayner D., 2004, „Tuberculosis and HIV infection: minimising transmission“, Nursing 

standard, Vol. 19, (4): 47-53, ISSN 0029-6570

44 


8. Gillini L., Seita A., 2002, „Tuberculosis and HIV in the Eastern Mediterranean Region“, 

Eastern Mediterranean Health Journal (Cairo), Vol. 8, (6): 699-705, ISSN 1020- 

3397 

9. Stoicescu I.P., Didilescu C., Plopeanu D., 1999, „Tuberculoza este în continuă creştere“, 

Pneumologie, Vol XLVIII, Nr. 4, 283-287, ISSN 1223-3056 

10. Stoicescu I.P., Didilescu C., Husar L., Plopeanu D., Diţiu L., 2003, „Incidenţa TBC în 

România în anul 2002“, Pneumologie, Vol 52, Nr. 1, 7-14, ISSN 1223-3056 

11. Diţiu L., Stoicescu I.P., Corlan E., 1999, „Aspecte ale endemiei de TBC în România în 

anul 1998“, Pneumologia, vol XLVIII, Nr.3, 239-240, ISSN 1223-3056 

12. Dye C., Raviglione M., 2005, „Monitoring global health: WHO has mandate and 

expertise“, BMJ (Clinical research ed.), Vol. 330, (7484): 195, ISSN 0959- 

8138 

13. Sabău M., Tarcea M., Patraulea M.,2005, „Prevenţia tuberculozei prin acţiuni de 

formare–educare a adolescenţilor”, Revista de Medicină şi Farmacie Tg. Mureş, 

vol. 51: 139-144, ISSN 1221-2229 

14. Vlaicu B. şi colab., 2000, „Elemente de igiena copiilor si adolescenţilor“, ed. Solness, 

Timişoara, ISBN 973-99226-4-3 

15. x x x, 2001, Ordinul M.S. nr. 4057, „Privind obligaţiile direcţiilor sanitare şi 

inspectoratelor de poliţie şi medicină preventivă judeţene pentru prevenirea 

bolilor transmisibile“ 

16. x x x, 1995, Ordinul M.S. pentru aprobarea „Normelor de igienă în unităţile pentru 

ocrotirea, educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor“, Monitorul oficial al 

României, partea I, nr. 59 bis, Bucureşti, pag. 40-61


45 

ETIOLOGIA BOLII DIAREICE ACUTE A 

PREMATURULUI 

Toma F., Bucur G., Şipoş A.C., Lőrinczi L., Tarcea 

M. 

Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş, Disciplina de Microbiologie 

REZUMAT 

Boala diareică acută, în permanentă actualitate, cu o paletă etiologică largă, este una 

din cauzele majore de morbiditate şi mortalitate în toată lumea. Pentru a determina etiologia 

bolii diareice acute la prematur s-a efectuat un studiu pe 295 prematuri spitalizaţi în 

perioada ianuarie 2002 – octombrie 2003 în Târgu Mureş. Materiile fecale au fost prelucrate 

prin metode bacteriologice uzuale iar pentru rotavirus s-a folosit testul de latex aglutinare 

Pastorex-Rotavirus. Diagnosticul etiologic s-a stabilit în 72,2% din cazuri, predominând 

tulpinile de E.coli (la 50% din copiii cu diagnostic etiologic stabilit sau 39,3% din totalul 

prematurilor luaţi în studiu): E.coli hemolitic, enterohemoragic, enteropatogen (18,3%, 

16,9%, 4,1%). În ordine, s-au izolat Klebsiella spp. şi Candida spp. (11,5%; 8%). Rotavirusul 

a fost evidenţiat la 8,8% din copii, în 7 cazuri ca unic factor etiologic şi în 21 cazuri asociat 

cu bacterii sau cu Candida. Microorganismele au fost sensibile la norfloxacin, ciprofloxacin 

şi clotrimoxazol. 

Cuvinte cheie: prematuri, diaree, rotavirus, etiologie 

ABSTRACT 

Top of the list in the modern diseases, diarrhea, with its wide etiologic span, is some 

of the major causes of morbidity and mortality throughout the world. In order to determine 

the etiology of this disease in prematures a study has been conducted on a lot of 295 infants 

hospitalized in Târgu Mureş from January 2002 – October 2003. Using traditional diagnosis 

techniques and the latex agglutination test for Rotavirus we detected enteropathogens in 

72,2% of the stool samples. The E.coli strains were predominant (being found in 50% of the 

infants with etiologic diagnosis or 39,3% of the total newborn babies included in the study): 

hemolytic, enterohaemorrhagic, enteropathogenic E.coli (18,3%, 16,9%, 4,1%). Other 

pathogens included Klebsiella spp. (11,5%), Candida spp. (8%). We found Rotavirus in 8,8% 

of the infants, in 7 cases as the sole pathogen and in 21 associated with bacteria or Candida 

spp. Furthermore, norfloxacine, ciprofloxacine and cotrimoxazole proved to be the ideal 

treatment of infantile diarrhea. 

Key words: premature, diarrhea, rotavirus, etiology

46 


INTRODUCERE 

Boala diareică acută este o problemă 

complexă, în permanentă actualitate şi larg 

abordată din cauza morbidităţii ridicate şi a 

paletei etiologice foarte largi, peste 2500 de 

germeni putând cauza diaree. Diareea acută, 

ca manifestare izolată, sau ca parte 

componentă a numeroase boli, este una din 

cauzele majore de morbiditate şi mortalitate 

în toată lumea. Astfel în 1970 Gorbach 

estima că zilnic, aproximativ 200 milioane 

de persoane sunt afectate de diaree acută, iar 

astăzi, după datele OMS, se înregistrează 

anual peste 500 de milioane de cazuri de 

boală diareică acută, din care mor peste 5 

milioane de copii cu vârstă sub 5 ani [1]. 

Chiar dacă morbiditatea şi mortalitatea prin 

boală diareică acută este mare în ţările 

subdezvoltate sau în curs de dezvoltare, nici 

în ţările dezvoltate morbiditatea nu este de 

neglijat. Astfel în S.U.A. fiecare copil sub 5 

ani poate prezenta anual 2-2,5 episoade de 

diaree, pe când în ţările în curs de 

dezvoltare, la aceeaşi grupă de vârstă apar în 

medie 3-5 episoade de diaree anual [3, 5, 7]. 

Diareea acută este o boală plurietiologică în 

care intervin factori determinanţi (infecţioşi) 

şi factori favorizanţi. Germenii 

enteropatogeni sunt bacterieni, virali, 

parazitari şi foarte rar fungi. În cele mai 

sofisticate laboratoare de determinare a 

germenilor enterici, 30-50% din 

coproculturi rămân negative, faţă de 90% cu 

20 de ani în urmă. Cunoaşterea etiologiei 

diareilor acute a progresat mult şi au apărut, 

sau mai bine zis au putut fi dovedite prin 

tehnici microbiologice şi virusologice, noi 

cauze de diaree infecţioasă. Totuşi, 

incapacitatea noastră de a identifica agentul 

etiologic în 30-50% din cazuri, chiar dacă 

acestea sunt moderate sau uşoare, sugerează 

că, indiferent de condiţiile sanitare, diareea 

reprezintă o problemă de sănătate publică 

[4]. 

Dintre factorii favorizanţi care 

depind de gazdă, vârsta mică de nou-născut 

şi sugar şi statusul nutriţional deficitar sunt 

poate cei mai importanţi, 85% din decesele 

atribuite diareilor se produc la sugari. 

Plecând de la importanţa problemei, 

ne-am propus să determinăm etiologia bolii 

diareice acute la copilul prematur care 

necesită spitalizare pentru recuperare sau 

pentru intercurenţe. 


Studiul s-a efectuat în perioada 

ianuarie 2002 – octombrie 2003 la Clinica 

de Puericultură din Târgu-Mureş. În această 

perioadă au fost examinate materiile fecale 

provenite de la 295 de prematuri internaţi în 

această clinică. 

Materiile fecale au fost prelucrate 

bacteriologic la laboratorul Clinicii de Boli 

Infecţioase II Târgu Mureş, prin metode 

uzuale, pentru evidenţierea etiologiei 

microbiene a bolii diareice. 

Pentru stabilirea etiologiei virale am 

folosit testul Pastorex-Rotavirus care 

evidenţiază prezenţa rotavirusului în scaun 

prin reacţie de latexaglutinare. Evidenţierea 

altor virusuri enteropatogene nu a fost 

posibilă din motive tehnice. 

REZULTATE 

Lotul a cuprins 295 copii, născuţi 

prematur, copii care au prezentat diaree în 

perioada cât erau internaţi în clinică pentru 

recuperarea greutăţii corporale, sau au fost 

reinternaţi pentru un episod diareic apărut la 

domiciliu. Vârsta copiilor a fost cuprinsă 

între o zi şi 2,6 ani, dintre care 214 erau 

nou-născuţi (0-30 de zile), 78 sugari (o lună 

– un an) şi 3 copii mici (1-3 ani). În anul 

2002 au fost examinate 218 probe, iar în 

anul 2003 au fost examinate 77 probe. 

Dintre cei 295 de prematuri, 61,7% 

(182) au fost de sex feminin şi 38,3% (113) 

au fost de sex masculin. După mediul de 

provenienţă 57,3% (169) au fost din mediu 

rural şi 42,7% (126) din mediu urban. 

Pentru 213 cazuri (72,2%) s-a putut 

stabili diagnosticul etiologic, rezultatele 

fiind redate în Tabelul 1. Pentru celelalte 63 

cazuri (28,8%) nu a putut fi stabilită 

etiologia diareei.


47 

Tabelul 1. Microorganisme implicate în etiologia bolii diareice acute a 

prematurului 

Etiologie 

Cazuri (n=295) 

Număr 

E. coli hemolitic 54 18,3 

Procente 

E. coli enterohemoragic 50 16,9 

Klebsiella spp. 34 11,5 

Candida spp. 23 7,8 

Proteus spp. 17 5,8 

E. coli enteropatogen 12 4,1 

Pseudomonas aeruginosa 6 2 

Staphyloccocus aureus 5 1,7 

Salmonella grup C 3 1 

Yersinia enterocolitica O 3 2 0,7 

Rotavirus 26 8,8 

Din studiul nostru reiese implicarea 

în primul rând a tulpinilor de E. coli în 

etiologia bolii diareice acute a nounăscutului 

şi sugarului, această bacterie 

condiţionat patogenă fiind izolată de la 116 

prematuri, reprezentând 50% dintre cazurile 

cu etiologia stabilită, sau 39,3% din totalul 

prematurilor luaţi în studiu. Cele mai multe 

tulpini izolate au fost de E. coli hemolitic, 

enterohemoragic (EHEC) şi enteropatogen 

(EPEC). Tulpinile enteropatogene aparţin 

serogrupurilor O26B6 şi O111B4, iar 

tulpinile enterohemoragice aparţin 

serogrupurilor O26H11. 

Klebsiella spp. s-a izolat de la 34 de 

prematuri ca unică etiologie în 29 de cazuri 

şi în asociere cu rotavirus în 5 cazuri. S-au 

identificat tulpini de Klebsiella oxytoca în 

20 de cazuri şi Klebsiella pneumoniae în 14 

cazuri. 

Candida spp s-a izolat de la 23 de 

prematuri în cultură pură. În 4 cazuri, 

Candida izolată a fost asociată cu prezenţa 

rotavirusului. 

Rotavirusul de grup A a fost 

identificat în materiile fecale provenite de la 

26 copii, în 7 cazuri ca unic factor etiologic 

(2,4%), în restul cazurilor izolându-se în 

cultură pură şi alte microorganisme (Tabelul 

2). 

Tabelul 2. Implicarea rotavirusului în etiologia diareei la prematuri 

Etiologia 

Număr de cazuri 

Rotavirus 7 (2,4%) 

Rotavirus + microorganisme: 19 (6,4%) 

E.coli enterohemoragic 6

48 


Klebsiella spp. 

Candida spp. 

Proteus spp. 

Staphylococcus spp. 

E.coli enteropatogen 

5 

4 

2 

1 

1 

Pentru microorganismele izolate s-au 

efectuat antibiograme. În Tabelul 3, sunt 

redate spectrele de sensibilitate ale tulpinilor 

de E. coli şi Klebsiella spp. Spectrul de 

sensibilitate este variat, polimixina B, 

norfloxacina, ciprofloxacina şi 

clotrimoxazolul fiind cele mai eficiente. 

Tabelul 3. Fenotipuri de rezistenţă la antibiotice ale tulpinilor izolate de la 

prematuri cu sindrom diareic acut 

Nr. tulpini EHEC Nr. tulpini EPEC Nr. tulpini Klebsiella 

Antibiotic Testate Sensibile Testate Sensibile Testate Sensibile 

Ampicilină 22 2 (9,1%) 12 0 33 0 

Biseptol 8 2 (25%) 12 0 4 1 (25%) 

Gentamicină 22 8 (36,4%) 12 2 (16,7%) 20 2 (10%) 

Kanamicină 33 11 (33,3%) 12 2 (16,7%) 29 2 (6,9%) 

Ciprofloxacin 6 4 (66,7%) 12 2 (16,7%) 26 13 (50%) 

Norfloxacin 28 22 (78,5%) 12 2 (16,7%) 19 12 (63,2%) 

Colistin 30 12 (40%) 12 5 (41,7%) 28 15 (53,6%) 

Polimixina B 34 25 (73,5%) 12 5 (41,7%) 20 15 (75%) 

Acid nalidixic 29 19 (65,5%) 12 5 (41,7%) 32 8 (25%) 

De asemenea, s-a efectuat 

fungigrama, observându-se că toate tulpinile 

izolate au fost sensibile la amfotericina B şi 

toate tulpinile izolate au fost rezistente la 

miconazol. La celelalte antifungice testate, 

econazol şi ketoconazol, sensibilitatea a 

fost, de asemenea, ridicată. 

DISCUŢII 

Etiologia bacteriană este mai 

frecventă sau mai uşor de diagnosticat în 

laboratoarele obişnuite. Astăzi se consideră 

că E. coli este cauza principală a diareilor 

acute a sugarului, dacă este căutat şi 

demonstrat cu atenţie [6]. În sprijinul acestei 

afirmaţii vin şi rezultatele studiului nostru, 

E. coli fiind cel mai frecvent izolată din 

materiile fecale ale prematurilor luaţi în 

studiu. Nu trebuie să uităm că bolnavii luaţi 

în studiu, prezentau prin ei înşişi factori 

favorizanţi pentru gastroenterită cu E. coli 

fiind nou-născuţi, taraţi prin prematuritate şi 

spitalizaţi. Susceptibilitatea sugarilor mici la 

unele tipuri de E. coli este explicată şi prin 

faptul că IgM materne nu sunt transferate de 

la mamă la făt. Se ştie că anticorpii 

împotriva antigenelor O ale bacteriilor gram 

negative au ca suport material 

imunoglobulinele din clasa M [7].


49 

Prezenţa Klebsiellei ca a doua 

tulpină izolată de la aceşti pacienţi pare mai 

puţin obişnuită şi ne duce cu gândul la o 

infecţie nozocomială. Faptul că tulpinile 

prezentau fenotipuri de rezistenţă diferită la 

antibiogramă poate infirma o infecţie 

nozocomială. Această frecvenţă crescută 

poate fi explicată de faptul că cei mai mulţi 

pacienţi ajung în secţia de puericultură 

direct din maternitate, mulţi dintre ei sunt 

alimentaţi prin sonde gastrice şi se 

internează împreună cu mamele care vin şi 

ele tot din mediu spitalicesc. 

Candida determină rareori 

îmbolnăviri semnificative din punct de 

vedere clinic la nivelul tubului digestiv 

deoarece se găsesc în mod normal la acest 

nivel. Înmulţirea excesivă este determinată 

de o serie de factori, cum ar fi: boli cronice 

debilitante, tratamente prelungite cu 

antibiotice cu spectru larg, corticoterapie în 

cure prelungite şi tratamentul cu 

imunosupresive. Pacienţii din lotul ales 

îndeplinesc primele două condiţii, ceea ce 

explică izolarea celor 27 de tulpini de 

Candida în cultură pură. Lipsa florei 

normale la aceşti pacienţi se poate explica şi 

prin vârsta mică a pacienţilor, tubul lor 

digestiv, supus şi antibioterapiei prelungite, 

necolonizându-se încă cu floră coliformă la 

cei alimentaţi artificial, sau cu lactobacili la 

cei alimentaţi natural. 

Dintre cei 26 de pacienţi la care s-a 

identificat rotavirusul în scaun, 22 erau nounăscuţi, 

3 sugari şi un copil mare. Infecţia 

rotavirală la nou-născuţi diferă în multe 

aspecte de boala la sugari. În primul rând 

sezonalitatea dispare la nou-născuţi, lucru 

observat şi de noi. Diferite studii au arătat că 

11-36% dintre nou-născuţi, în primele 72 de 

ore de viaţă, pot să excrete virusul în scaun, 

dar nu au simptome sau fac doar o diaree 

uşoară. Procentul nou-născuţilor care secretă 

virusul creşte la 70% dacă rămân în spital 5 

sau mai multe zile. Nu s-a observat o 

diferenţă semnificativă între titrul 

anticorpilor serici neutralizanţi la nounăscuţii 

infectaţi şi cei neinfectaţi, ceea ce 

sugerează că aceşti anticorpi transmişi 

transplacentar nu ar oferi o protecţie 

semnificativă [8]. 

Dintre nou-născuţii infectaţi 28% fac 

diaree, dar proporţia nou-născuţilor care 

dezvoltă diaree în secţiile de neonatologie 

este influenţată de diferiţi factori. Unul 

dintre aceşti factori îl reprezintă felul 

alimentaţiei. Alimentaţia naturală ar avea un 

rol protectiv faţă de infecţie, sau dacă 

aceasta se produce, evoluţia bolii este mai 

uşoară. Infecţia rotavirală la nou-născuţi 

poate fi atenuată de anticorpii antirotavirali 

din colostru şi lapte sau de către limfocitele 

imunocompetente din laptele uman. S-a 

sugerat că Bacillus bifidus prezent în flora 

intestinală a copiilor alimentaţi natural ar 

putea atenua infecţia cu acest virus [9]. 

Aceste afirmaţii sunt întărite de rezultatele 

unui studiu recent, în care se arată că 

frecvenţa infecţiei nozocomiale cu rotavirus 

este semnificativ mai mică la sugarii 

alimentaţi natural faţă de cei alimentaţi 

artificial (10,6% faţă de 32,4%), toţi sugarii 

alimentaţi natural prezentând doar infecţii 

asimptomatice [10]. 

Totuşi, se pare că principalul motiv 

pentru care nou-născuţii trec uşor peste 

infecţie este acela că ei sunt infectaţi cu 

tulpini atenuate. Aceste tulpini de o 

virulenţă scăzută, izolate din secţii de 

neonatologie, se pare că sunt imunogene şi 

se pot folosi pentru producerea unui vaccin. 

Faptul că doar la 7 copii am identificat 

rotavirusul ca singurul agent etiologic al 

diareei se poate explica prin aceste 

particularităţi ale infecţiei neonatale. De 

asemenea, se poate presupune că, în 

infecţiile asociate rotavirus-microorganisme, 

diareea a fost determinată de bacterii, 

rotavirusul fiind doar un factor favorizant nu 

determinant al diareei. 

Rotavirusul este recunoscut ca fiind 

agentul patogen cel mai frecvent al diareilor 

virale, indiferent de regiune, prezenţa sa 

fiind ubicuitară. Diareea cu rotavirus 

afectează în general copiii cu vârsta sub 5 

ani, atât în ţările dezvoltate cât şi în ţările în 

curs de dezvoltare, costul diareei cu 

rotavirus fiind mare oriunde în lume. Astfel 

în S.U.A., aproximativ 2,7 milioane de copii

50 


sub 5 ani sunt afectaţi anual de diareea 

rotavirală, necesitând 500 000 de consultaţii 

medicale şi 50 000 de spitalizări, cu un cost 

medical de 274 de milioane de dolari şi un 

cost social de un miliard de dolari [11]. 

Diareea este produsă de cele mai 

multe ori de o infecţie intestinală bacteriană, 

virală sau parazitară, de obicei cu evoluţie 

autolimitată. În anii 80, în aproximativ 80% 

din cazuri, clinicienii şi microbiologii au 

fost în imposibilitatea de a identifica agentul 

etiologic. Cercetări intensive efectuate în 

perioada următoare au permis elucidarea 

etiologiei într-un procent mai ridicat. Astăzi, 

cu toate tehnicile moderne, etiologia rămâne 

necunoscută în 30-50% din cazurile 

investigate. Chiar şi cele mai bine echipate 

laboratoare nu reuşesc să precizeze etiologia 

la mai mult de 70-80% din cazuri, fie prin 

imperfecţiunea mijloacelor actuale, fie prin 

intervenţia unor etiologii ignorate, 

necunoscute [12]. 

Limitele examinărilor coprologice au 

fost demonstrate şi de un studiu efectuat în 

S.U.A. în care, timp de un an, la toţi copiii 

cu diaree, internaţi într-o clinică de profil li 

s-a efectuat de rutină coprocultura, examen 

coproparazitologic, coprocitograma şi teste 

pentru evidenţierea toxinei Clostridium 

difficile. Numai 30% din toate examinările 

au fost pozitive. Rezultatele negative au 

costat 26.084 de dolari [13]. 

Faptul că am reuşit să determinăm 

etiologia diareei într-un procent aşa de 

ridicat (72,2%) este explicat prin mai multe 

particularităţi ale studiului. Un motiv ar fi 

faptul că am căutat şi etiologia virală, care a 

crescut procentul identificărilor cu 2,4%. O 

altă particularitate ar fi dată de vârsta 

pacienţilor luaţi în studiu, care este foarte 

mică, tubul lor digestiv nu este complet 

colonizat cu flora normală, densitatea 

bacteriilor în materiile fecale fiind mică, 

astfel după însămânţarea produsului 

patologic diferenţierea tipurilor de colonii se 

face mai uşor. Pe de altă parte aceeaşi vârstă 

mică ne-a obligat să acordăm o atenţie mai 

mare coloniilor lactozo-pozitive, izolând un 

număr mai mare de colonii, crescând astfel 

şansa identificării tulpinilor de E. coli 

patogene. Nu trebuie neglijat nici faptul că 

recoltarea produsului patologic s-a făcut 

corect, de către cadre medii bine instruite. 

CONCLUZII 

1. Diagnosticul etiologic al bolii 

diareice acute a prematurilor a fost stabilit în 

72,2% a cazurilor. 

2. E. coli poate fi considerat 

principalul agent etiologic al bolii diareice 

acute la nou-născut, dar pentru diagnosticul 

pozitiv trebuie căutat cu atenţie. 

3. Rotavirusul a fost izolat la 8,8% 

din prematurii luaţi în studiu, în 2,4% din 

cazuri ca unică etiologie şi în rest asociat cu 

bacterii. 

4. Antibioticele eficiente în diareile acute 

bacteriene au fost norfloxacina, 

ciprofloxacina şi cotrimoxazolul. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Bocşan I.S., 1999, Gastroenterocolitele acute virale. In Bocşan IS: Epidemiologie practică 

pentru medicii de familie. Editura Medicală Universitară “Iuliu Haţieganu”, 

Cluj-Napoca, 259-261, ISBN 973-8019-03-6 

2. Ciofu E., Ciofu C., 1998, Gastro-enterologie. In: Esenţialul in pediatrie. Editura Medicală 

Amaltea, Bucureşti, 303-316 

3. Gherghina I., Matei D., 2001, Boli diareice acute. In Ciofu EP, Ciofu C (sub redacţia): 

Pediatria Tratat. Editura Medicală, Bucureşti, 490-533 

4. Gracey M., Burke V., 1993, Gastrointestinal infections: mechanisms of diarrhea, 

pathogenesis, and clinical features. In Gracey M, Burke V (eds): Pediatric 

Gastroenterology and Hepatology, third edition. Blackwell Scientific 

Publications. Inc, Boston, 276-284


51 

5. Geormăneanu M., 1993, Ghid de diagnostic în pediatrie. Editura Medicală, Bucureşti, 363- 

368 

6. Ciofu E., Ciofu C., 1998, Gastro-enterologie. In: Esenţialul in pediatrie. Editura Medicală 

Amaltea, Bucureşti, 303-316 

7. Gherghina I., Matei D., 2001, Boli diareice acute. In Ciofu EP, Ciofu C (sub redacţia): 

Pediatria Tratat. Editura Medicală, Bucureşti, 490-533 

8. Gracey M., Burke V., 1993, Gastrointestinal infections: mechanisms of diarrhea, 

pathogenesis, and clinical features. In Gracey M, Burke V (eds): Pediatric 

Gastroenterology and Hepatology, third edition. Blackwell Scientific 

Publications. Inc, Boston, 276-284 

9. Walter-Roşianu A., Geormăneanu M., 1996, Gastroenterologie pediatrică şi alte boli ale 

aparatului digestiv. In Geormăneanu M, Walter-Roşianu A: Pediatrie, partea a 

II-a. Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 176-204 

10. Gianino P., Mastretta E., Longo P. et al, 2002, Incidence of Nosocomial Rotavirus 

Infections, Symptomatic and Asymptomatic, in Breast-fed and Non-breast-fed 

Infants. Journal of Hospital Infection 50: 13-17 

11. Bocşan I.S., 1999, Epidemiologie practică pentru medicii de familie. Ed. Medicală 

Universitară „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, 259-260, ISBN 973-8019-03-6 

12. Buiuc D., Neguţ M., 1999, Diagnosticul de laborator in sindromul diareic infecţios. In 

Buiuc D, Neguţ M: Tratat de microbiologie clinică. Editura Medicală, 

Bucureşti, 349-385, ISBN 973-39-0398-1 

13. Meropol S.B., Luberti A.A., de Jong A.R., 1998, Yeld From Stool Testing of Pediatric 

Inpatiens. In Stockman III JA (ed): Year Book of Pediatrics 1998. Mosby-Year 

Book. Inc, St. Louis, 566-567

52 


VIRUSUL EPSTEIN BARR ŞI BOALA 

HODGKIN 

REZUMAT 

Tilinca M., Măruşteri M., Oltean G., Toma F., Sin A. 

Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş 

Studiul infecţiei cu virusul Epstein Barr (VEB) la bolnavi cu boală Hodgkin (BH). 

Studiul efectuat este de tip case-control prospectiv. Lotul cuprinde 43 de pacienţi din 

cazuistica Clinicii Medicale I din Târgu Mureş, dintre care 25 (58,14 %) sunt bărbaţi, iar 24 

(55,81 %) de pacienţi din mediul urban. S-au folosit metode serologice de tipul tehnicii 

ELISA pentru detectarea de anticorpi serici anti-VEB, respectiv anti-EBNA1 IgG. Infecţia cu 

VEB a fost prezentă la 86,05 % dintre bolnavii cu limfom Hodgkin. La lotul de control, 

infecţia virală a fost depistată în 81,39 % din cazuri. Studiul arată o creştere nesemnificativă 

a ratei de şansă pe totalul cazurilor, conform altor studii similare. În cazul analizei grupării 

pe criterii demografice, se constată o creştere de magnitudine mare a OR dar nesemnificativă 

statistic, în cazul populaţiei feminine, respectiv în cazul populaţiei provenite din mediul 

urban. 

Cuvinte cheie: virusul Epstein-Barr, boală Hodgkin 

ABSTRACT 

Study of Epstein Barr virus (EBV) infection on pacients with Hodgkin lymphoma. This 

is a prospective case-control study. The group with Hodgkin lymphoma was composed by 43 

pacients, which from 25 (58,14 %) were men and 24 (55,81 %) came from urban area; all 

pacients came from registered files from Targu Mures, Medical Clinic I. We used serological 

methods like ELISA technique to detect anti-EBV antibody , anti-EBNA1 IgG and Epstein 

Barr virus infection. Epstein Barr virus infection was serological confirmed in 86,05% on HL 

pacients. In control group the viral infection was detected in 81,39% cases. The study shows a 

nonsignificant stastistical increase of Odds Ratio (OR) for all cases like other studys. In 

statistical analysis on demographyc criteria it constate high magnitude of OR but 

nonsignificant stastistical increase on female population and also on population from urban 

area. 

Key words: Epstein Barr virus, Hodgkin lymphoma 

INTRODUCERE 

Unul dintre factorii implicaţi în 

etiopatogenia bolii Hodgkin este virusul 

Epstein Barr, motiv pentru care am efectuat 

un studiu de tip case-control al infecţiilor 

determinate de acesta.


53 

Virusul Epstein-Barr sau 

Herpesvirus hominis 4, este un ADN virus 

aparţinând familiei Herpesviridae, genul 

Lymphocryptovirus. A fost detectat prima 

oară în 1964 în celulele tumorale de la 

bolnavi cu limfom Burkitt [1,2]. Virusul 

pătrunde în organism prin mucoasa 

nasofaringiană, de unde poate invada 

celulele ţintă, limfocitele B, prin legarea sa 

de glicoproteina CD 21, care este şi 

receptorul pentru componentul C3d al 

complementului. Virusul Epstein-Barr 

pătrunde în interiorul limfocitelor B normale 

prin endocitoză în vezicule mari, fără a 

implica enzimele lizozomale, ceea ce diferă 

de calea clatrină-receptozom-lizozom, 

utilizată de alte virusuri. Celulele gazdă ale 

VEB sunt reprezentate de limfocitele B şi 

anumite celule epiteliale. Deşi antigenul CD 

21 a cărui expresie este specifică 

limfocitelor B mature este necesar pentru 

infecţie, el nu este suficient, susceptibilitatea 

celulei B la VEB depinzând pe lângă 

existenţa antigenului CD 21 şi de starea 

fiziologică a limfocitului B. 

S-a observat că celulele cu densitate 

mică şi limfocitele în repaus sunt 

susceptibile la infecţie, ceea ce arată că 

activarea prealabilă a celulelor B poate să le 

facă refractare la infecţia cu VEB [3]. La 

acest nivel virusul în general nu se 

multiplică, ci instalează o infecţie latentă. 

Genomul viral nu se integrează, este circular 

şi în stare episomală. În stadiul de infecţie 

latentă genele virale produc o serie de 

produse specifice: 2 tipuri de ARN (EBER 1 

şi 2), 6 proteine nucleare (EBNA 1-6) şi 

proteine de membrană (LMP) [4]. Dintre 

acestea, un rol important în transformarea 

limfocitului B îl joacă EBNA 2 prin 

activarea la un nivel înalt al markerului CD 

23, marker de activare al limfocitului B. CD 

23 mediază proliferarea limfocitelor B. La 

această proliferare cooperează şi LMP care 

induce stimularea limfocitului B: creştere în 

grupe, creşterea proiecţiilor viloase, 

creşterea receptorului pentru transferină şi a 

moleculelor de adezivitate [5]. 


Studiul efectuat este de tip casecontrol. 

Este un studiu ce încearcă 

verificarea unor informaţii cunoscute cu 

privire la influenţa infecţiei cu virusul 

Epstein-Barr asupra bolii Hodgkin. Analiza 

statistică preconizată a constat în calcularea 

Odds Ratio (OR), respectiv a intervalului de 

încredere pentru acesta (CI); OR şi CI au 

fost calculate folosind testul Fisher. 

A fost studiat un lot de pacienţi cu 

BH, la care s-au luat în considerare 

următorii parametrii: diagnosticul clinic şi 

paraclinic, vârsta, sexul şi mediul de 

provenienţă. La aceşti bolnavi s-a urmărit 

prezenţa sau absenţa infecţiei cu VEB, 

confirmată sau infirmată prin investigaţii 

biologice. Pacienţii studiaţi provin din 

cazuistica Clinicii Medicale I din Târgu 

Mureş, investigaţiile serologice fiind 

efectuate în cadrul Laboratorului Central al 

Spitalului Clinic Judeţean Mureş. Lotul 

martor provine din cazuistica aceleiaşi 

clinici, unde s-au efectuat testările la 

pacienţi cu altă patologie decât cea 

hematologică. 

S-a determinat statusul serologic al 

bolnavilor prin detectarea de anticorpi serici 

anti-VEB, respectiv anti-EBNA1 IgG, 

folosind tehnica ELISA, urmărindu-se 

infecţia cronică la lotul studiat. În 

laboratoarele clinice, tehnica ELISA 

(enzyme-linked-immunosorbent-assay) se 

poate folosi pentru evidenţierea anticorpilor 

sau a antigenelor în boli infecţioase sau 

neoplazice. Testele ELISA utilizează 

antigene ataşate de o fază solidă (suport), ce 

poate fi reprezentată de o placă de 

microtitrare. Dacă anticorpul este prezent în 

probă, el se va lega de antigenul de pe faza 

solidă. Constituenţii serici rămaşi nelegaţi 

sunt îndepărtaţi în cursul etapei imediate de 

spălare. Conjugatele utilizate în testele 

ELISA sunt anticorpi direcţionaţi împotriva 

fie a unui anticorp uman (în testele 

indirecte), fie a antigenelor de pe suportul 

solid (în testele competitive), anticorpi care 

sunt cuplaţi sau conjugaţi cu enzima 

fosfataza alcalină. Aceasta este capabilă să 

modifice un substrat în prezenţa

54 


cromogenului (compus care produce 

culoarea), pentru a obţine un produs colorat, 

care poate fi detectat fie cu ochiul liber, fie 

cu ajutorul unui spectrofotometru. Testul 

ELISA indirect produce o reacţie cu atât mai 

intens colorată, cu cât concentraţia 

anticorpilor din probă este mai mare [6]. 

Tehnica ELISA, atât metoda 

calitativă cât şi cea cantitativă, utilizează 

antigene virale recombinante, motiv pentru 

care sunt mai puţin accesibile, datorită 

costului ridicat [7]. Serologia este 

indispensabilă în diagnosticul primoinfecţiei 

cu VEB, având însă valoare diagnostică 

redusă pentru infecţia cronică şi bolile 

maligne asociate VEB, unde sunt absolut 

necesare tehnicile de biologie moleculară. 

Anticorpii specifici VEB corespund 

principalelor antigene virale: EA (Early 

Antigens), VCA (Viral Capsid Antigen), 

EBNA (Epstein-Barr Nuclear Antigens). 

Anticorpii pentru 4 complexe antigenice pot 

fi măsuraţi: VCA, antigenul timpuriucomponenta 

difuză (EA/D), antigenul 

timpuriu-componenta restrictivă (EA/R) şi 

EBNA. În plus diferenţierea IgG, IgM şi 

IgA în subclasele pentru VCA (antigenul 

capsidei virale), poate fi utilă pentru 

confirmarea prezumţiei. [8] 

Lotul cu BH cuprinde un număr de 

43 de pacienţi, dintre care 25 (58,14 %) sunt 

bărbaţi şi 18 (41,86 %) femei. Acest lot 

provine din cazuistica Clinicii Medicale I 

Târgu Mureş. Vârsta pacienţilor luaţi în 

studiu este cuprinsă între 16 şi 72 de ani. 

Din totalul lotului cu BH, 24 (55,81 

%) de pacienţi provin din mediul urban, iar 

restul de 19 (44,19 %) provin din mediul 

rural. 

Se remarcă un număr crescut de 

pacienţi tineri cu vârste cuprinse între 21 şi 

30 de ani şi uşor mai scăzut între 41 şi 50 de 

ani. 

Paralel cu studiul lotului de pacienţi 

cu BH s-au efectuat investigaţii serologice 

pe un lot martor cu 43 de pacienţi având altă 

patologie decât limfoamele maligne. Dintre 

pacienţii lotului martor, 18 (41,86 %) sunt 

bărbaţi, iar 25 (58,14 %) sunt femei. 

Lotul martor cuprinde 26 (60,47 %) 

de pacienţi provin din mediul urban, iar 17 

(39,53 %) din mediul rural. 

Vârsta pacienţilor din lotul martor 

este cuprinsă între 20 şi 66 de ani, cei mai 

mulţi fiind tineri între 30 şi 40 de ani. 

REZULTATE ŞI DISCUŢII 

Determinările serologice efectuate 

prin metoda imunoenzimatică ELISA au 

permis aprecierea infecţiei virale în funcţie 

de anticorpii depistaţi atât la lotul cu BH cât 

şi la lotul martor. 

Potrivit rezultatelor, infecţia virală 

cronică a fost prezentă la un număr de 37 de 

bolnavi şi absentă la 6 cazuri. Prin urmare, 

într-un procent de 86,05 % din cazuri, 

serologia a fost pozitivă pentru EBNA IgG. 

Restul pacienţilor respectiv 13,95 % au fost 

seronegativi pentru EBNA IgG (Tabelul 1). 

Tabelul 1. Rezultatele serologice ale lotului cu BH 

Ac anti VEB EBNA IgG+ EBNA IgG- 

Nr. cazuri 37 6 

Procente 86,05 % 13,95 %


55 

Dintre cei 37 de bolnavi seropozitivi, 

21 sunt bărbaţi şi 16 sunt femei, 22 provin 

din mediul urban şi 15 din rural (Tabelul 2). 

Tabelul 2. Repartiţia cazurilor seropozitive de BH în funcţie de sex şi rezidenţă 

Infecţia cu VEB+ Nr.cazuri BH Procente 

Masculin 21 56,76 % 

Feminin 16 43,24 % 

Urban 22 59,46 % 

Rural 15 40,54 % 

În lotul martor au fost seropozitivi, 

17 bolnavi de sex masculin şi 18 de sex 

feminin, 21 din mediul urban şi 14 din rural 

(Tabelul 3). 

Tabelul 3. Caracteristicile cazurilor seropozitive din lotul martor 

Infecţia cu VEB+ Nr.cazuri martor Procente 

Masculin 17 48,57 % 

Feminin 18 51,43 % 

Urban 21 60 % 

Rural 14 40 % 

Conform valorilor obţinute, în lotul 

de control infecţia cronică cu VEB a fost 

evidenţiată la 35 pacienţi, respectiv într-un 

procent de 81,39 % din cazuri, pe când la 

restul de 8 pacienţi, adică la 18,61 % din 

cazuri, rezultatele serologice au fost 

negative pentru EBNA Ig G (Tabelul 4). 

Tabelul 4. Rezultatele serologice ale lotului martor 

Anticorpi 

anti VEB 

EBNA IgG+ 

EBNA IgG- 

Nr. cazuri 35 8 

Procente 81,39 % 18,61 % 

Raportată la vârstă, BH are o 

distribuţie bimodală pentru ambele sexe, cu 

o creştere a procentului de îmbolnăviri între 

10 şi 30 de ani, urmată de o scădere, iar apoi 

un nou vârf care îl depăşeşte pe primul peste 

vârsta de 50 de ani. Această distribuţie după 

vârstă are însă variaţii geografice[3]. Boala 

Hodgkin este mai frecventă in mediul rural 

(62,5 %) şi la persoane cu condiţii socioeconomice 

mai precare [9]. După unii 

autori, VEB este prezent într-un procent de 

20-80 % la bolnavii cu BH [10]. 

La bolnavii cu BH s-au găsit titruri 

înalte de anticorpi faţă de antigenul de 

capsidă a VEB (VCA), ca şi faţă de 

antigenul nuclear VEB. Peste 90 % din 

bolnavii sub 50 de ani şi în special cei cu

56 


subtip histologic nodular sclerozant sunt 

serologic pozitivi pentru VEB [3]. 

În studiul de faţă, infecţia cu VEB a 

fost prezentă într-un procent ridicat de 86,05 

% în rândul bolnavilor cu limfom Hodgkin. 

ANALIZĂ STATISTICĂ 

La lotul de control, infecţia virală a fost 

depistată la 81,39 % din cazuri. Aceste 

rezultate sunt în concordanţă cu datele din 

literatura de specialitate care afirmă 

prezenţa infecţiei cu VEB în aproximativ 80 

% din populaţia generală. 

În Figura 1 se prezintă stadiul 

infecţiei cu VEB la pacienţi cu BH. 

Figura 1. Diagrama schematică a studiului infecţiei cu VEB la pacienţi cu BH 

Se poate observa o creştere nesemnificativă 

statistic a ratei de şansă (OddsRatio) OR 

=1,410 pe totalul cazurilor (comparaţie lot 

cu BH -lot martor), tendinţă ce confimă 

datele altor studii (Tabelul 5). 

Tabelul 5. Analiza statistică : Lot cu BH (Total) – Lot martor (Total) 

Lot cu BH (Total) – Lot martor (Total) 

Expu 

nere 

Boală (BH) 

Da 

Nu 

Da 37 35 

Nu 6 8 

Rezultatele analizei statistice 

Odds Ratio - OR 

(CI 95 %) 

1,410 

(0,444;4,475) 

P 

0,771


57 

Se constată o asociere negativă, 

nesemnificativă statistic factor de risc-boală, 

în cazul populaţiei masculine (OR = 0,127), 

respectiv în cazul lotului provenit din 

mediul rural (OR = 0,804) (Tabelul 6). 

Tabelul 6. Analiza statistică : Lot cu BH (Masculin) – Lot martor (Masculin) 

Lot cu BH (Masculin) – Lot martor (Masculin) 

Boală (BH) 

Da 

Nu 

Expu 

nere 

Da 21 17 

Nu 4 1 



(CI 95 %) 

P 

0,129 

(0,007;2,562) 

0,127 

În cazul analizei statistice efectuate 

pe loturi grupate după criterii demografice 

se constată o creştere nesemnificativă 

statistic, dar de magnitudine mare a OR, în 

cazul populaţiei feminine (OR =3,110) 

(Tabelul 7). 

Tabelul 7. Analiza statistică : Lot cu BH (Feminin) – Lot martor (Feminin) 

Lot cu BH (Feminin) – Lot martor (Feminin) 

Boală (BH) 

Da 

Nu 

Expun 

ere 

Da 16 18 

Nu 2 7 



(CI 95 %) 

P 

3,110 

(0,470;25,540) 

0,184

58 


Se constată o creştere nesemnificativă 

statistic, dar de magnitudine mare a OR, în 

cazul populaţiei urbane (OR =2,619), 

conform Tabelelor 8 , 9. 

Tabelul 8. Analiza statistică : Lot cu BH (Urban) – Lot martor (Urban) 

Lot cu BH (Urban) – Lot martor (Urban) 

Boală (BH) 

Da 

Nu 

Expu 

nere 

Da 22 21 

Nu 2 5 



(CI 95 %) 

P 

2,619 

(0,457;15,009) 

0,421 

Tabelul 9. Analiza statistică : Lot cu BH (Rural) – Lot martor (Rural) 

Lot cu BH (Rural) – Lot martor (Rural) 

Boală (BH) 

Da 

Nu 

Expu 

nere 

Da 15 14 

Nu 4 3 



(CI 95 %) 

P 

0,804 

(0,152;4,248) 

0,999 

CONCLUZII 

În studiul infecţiei cu virusul 

Epstein-Barr la pacienţi cu boală Hodgkin, 

se constată o creştere nesemnificativă a ratei 

de şansă pe totalul cazurilor, conform altor 

studii similare. În cazul analizei grupării pe 

criterii demografice se constată o creştere de 

magnitudine mare a OR, dar nesemnificativă 

statistic, în cazul populaţiei feminine, 

respectiv în cazul populaţiei provenite din 

mediul urban.


59 

BIBLIOGRAFIE 

1. Fancon S., Colas C., Maman L. et. all., 1997, ”Le virus Epstein-Barr dans les affections 

cervico-faciales”, Actualites Odonto-Stomatologique, 200: 749-764, ISSN 

0001-7817 

2. Vlădăreanu A.M., Aramă V., Casleanu D., 1999, „Implicarea virusului Epstein-Barr în 

limfoproliferările maligne”, Medicina modernă, VI, 10: 408-409, ISSN 1223- 

0472 

3. Coliţă D., 1999, „Hematologie”, în „Tratat de Medicină internă”, sub red. Păun R., 

Ed.Medicală, Bucureşti, vol.II, ISBN 973-39-0365-5 

4. Brousset P., Chittal S., Schalaifer D., 1991, „Detection of Epstein-Barr virus messenger 

RNA in Reed-Sternberg cells of Hodgkin’s disease by in situ hybridization with 

biotinilated probes on specially processed modified acetone methylbenzoate and 

xylen (ModAMex) section”, Blood, , 15: 1781-1786, ISSN 1028-3455 

5. Ferme C., 1997, „Maladie de Hodgkin: Aspects actuels”, Presse Med., 26: 1113-1120, 

ISSN 0755-4982 

6. Crawford D.H., 2001, “Biology and disease associations of Epstein-Barr virus”, 

Philos.Trans.R.Soc.Lond.Biol.Sci., 356, (1408): 461-473 

7. Emilie D., 1995, „Virus d’Epstein Barr et systeme immunitaire”, La lettre de l’ 

infectiologue, X, 5: 188-192, ISSN 0296-9009 

8. Henle W., Henle G., Anderson J. et all., 1987, „Antibody responses to Epstein Barr virusdetermined 

nuclear antigen (EBNA) 1 and EBNA-2 in acute and chronic 

Epstein Barr virus infections”, Proc.Natl.Acad.Sci.USA, 84: 570-574 

9. Tilinca M., Sin A., Ureche R. şi colab., 2001, „Efectele biologice ale radiaţiilor ionizante la 

nivel celular şi molecular”, Rev.Med.Farm., 47: 310-313, ISSN 1221-2229 

10. Mut Popescu D., 1999, „Hematologie clinică”, Ed.Medicală, Bucureşti, ISBN 973-39- 

0345-0

60 


SUPORT PENTRU COMBATEREA 

OBICEIULUI DE A FUMA 

Caraion-Buzdea C. 1 , Ursoniu S. 1 , Vernic C. 2 , 

Silberberg K. 3 , Korbuly B. 3 

1 Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” Timişoara, Disciplina de 

Sănătate Publică şi Management 


Informatică Medicală şi Biostatistică 

3 Direcţia de Sănătate Publică Timiş, Serviciul de Promovare a Sănătăţii 

REZUMAT 

Determinări recente sugerează faptul că programele dezvoltate pentru prevenirea 

fumatului ar trebui să aibă în vedere comportamentele cu risc pentru sănătate integrate întrun 

program cuprinzător. Pornind de la aceste consideraţii şi preluând ca model de cercetare 

studiile YRBSS („Sistemul de Supraveghere a Comportamentelor cu Risc la Tineri”) din SUA, 

am iniţiat şi noi un ciclu de studii similare, denumite CAST („Consumul de Alcool, 

Stupefiante şi Tutun”), care ne oferă oportunitatea unor comparaţii sugestive de valoare. Am 

determinat astfel diferenţe semnificative între valorile de consum ale adolescenţilor 

timişoreni şi americani, cu imformaţie importantă pentru eforturile de prevenire a fumatului 

de partea română. Am descoperit totodată similarităţi importante pentru modelul de consum 

influenţat de sex, ajungând la concluzia că mecanismele de iniţiere asupra fumatului ar fi 

aceleaşi atât pentru băieţi cât şi pentru fete. Pe de altă parte, chiar dacă există diferenţe 

culturale între cele două populaţii comparate, etapele urmate în determinismul fumatului 

regulat sunt aceleaşi. Acesta este motivul pentru care recomandăm, ca model sugestiv de 

abordare a problemelor legate de instalarea obiceiului de a fuma la tineri, concentrarea pe 

acei determinanţi care pot influenţa în mai mare măsură intenţia lor de a fuma. 

Cuvinte cheie: renunţarea la fumat, prevenirea fumatului, modele de consum, CAST 

2003 

ABSTRACT 

Findings suggest that programs designed to prevent smoking should consider related 

health-risk behaviours as part of a comprehensive program. In this regard, we have been 

reasoned as valuable guides the YRBSS study design and research methods, initiating, in turn, 

a similar cycle of studies (called CAST) that gives us opportunity for some suggestive 

comparisons. As a result, we determined significant differences between the Romanian and 

American adolescents’ consumption values, with more important information for the 

Romanian preventive efforts regarding the smoking cessation. We found, also, important


61 

similarities for the sex-determined model of consumption, concluding that the initiating 

mechanisms for smoking should be the same for both, male and female. Otherwise, even if 

there are few cultural differences between the two populations, the steps ensued for regular 

smoking settings are the same. That is why we recommend, as a final intervention order, 

focusing on those determinants that could affect more the young’s taste for cigarette smoking. 

Key words: smoking cessation, smoking prevention, smoking patterns, CAST 2003 

INTRODUCERE 

Oamenii subestimează, în general, 

riscurile fumatului pentru sănătate şi 

efectele fumatului pasiv. Mulţi adulţi care 

sunt dependenţi de tutun în prezent au 

început să fumeze în adolescenţă. Se estima 

astfel, în 1996, într-un raport CDC al SUA 

[1], că mai mult de 5 milioane dintre 

fumătorii minori de atunci ar urma să 

decedeze datorită afecţiunilor cauzate de 

acest obicei. Asemenea consecinţe vorbesc 

de la sine despre importanţa studierii 

modelelor comportamentale ale tinerilor şi 

în special ale celor de vârstă şcolară. 

Se cunoaşte astăzi că diferenţele 

dintre ratele de consum ale diferitelor 

cohorte (în cazul de faţă al cohortelor 

elevilor de liceu) tind să rămână constante 

de-a lungul vieţii, ceea ce impune intervenţii 

în timp util. De asemenea, tendinţele de 

consum dintr-o perioadă istorică pot varia 

între diferitele niveluri de studiu, 

cunoaşterea cauzelor lor fiind de mare 

importanţă în proiectarea noilor intervenţii 

preventive. 

Principalele comportamente care 

afectează sănătatea în lume sunt 

următoarele: cele ce contribuie la răniri 

neintenţionale şi violenţă; fumatul; 

consumul de alcool şi droguri; 

comportamentele sexuale cu sarcini nedorite 

şi boli cu transmitere sexuală (cum este 

infecţia HIV); comportamentele alimentare 

nesănătoase şi efortul fizic redus [2]. Aceste 

comportamente sunt adesea asociate şi 

constituite în adolescenţă, transmiţându-se 

în mod inerţial către perioada adultă. De 

aceea, ele trebuie studiate împreună pentru a 

identifica implicarea lor în determinarea 

costurilor majore, atât sociale cât şi 

economice. 


Studiul de faţă are drept scop iniţirea 

unui suport pentru viitoarele programe de 

prevenţie şi se înscrie în tendinţa generală 

de urmărire a comportamentelor cu risc 

inspirată de „Sistemul de Supraveghere a 

Comportamentelor cu Risc la Tineri” 

(YRBSS) din SUA [2]. 

Datele prelucrate provin în cea mai mare 

parte din ciclul de studii CAST („Consumul 

de Alcool, Stupefiante şi Tutun”) derulate în 

Timişoara în perioada 2001-2003, cu 

frecvenţă anuală şi bazate pe 

autoadministrare de chestionare anonime. 

Întrebările sunt centrate pe stilul de viaţă şi 

pe folosirea produselor psihoactive într-un 

anumit context al existenţei. Aceste studii 

transversale se adresează tinerilor cu vârste 

cuprinse între 14 şi 20 de ani, elevi ai 

şcolilor timişene. Obiectivul lor este acela 

de a oferi evaluări ale consumului de 

substanţe potenţial toxice, cu pericol de 

dependeţă la vârste tinere, şi de a trasa 

tendinţa comportamentelor de consum. S-a 

urmărit cu precădere identificarea: 

• vârstei primului consum de alcool, 

tutun şi droguri 

• tipurilor de băuturi alcoolice şi 

droguri consumate 

• locului, anturajului şi motivaţiei 

consumului de alcool şi droguri 

• frecvenţei şi cantităţii de alcool, 

tutun şi droguri consumate 

• toleranţei vis-a-vis de consumul de 

alcool şi ţigări 

• calea de administrare a drogurilor 

utilizată de consumatori 

Pentru prelucrarea datelor s-a folosit 

programul SPSS 11,5, a cărui licenţă a fost 

obţinută de la Catedra de Statistică Medicală

62 


a Universităţii de Medicină “Claude 

Bernard” din Lyon, Franţa. 

Am ales pentru analiza prezentă baza de 

date din studiul CAST 2003, datorită 

dimensiunii eşantionului superioară studiilor 

precedente şi diversităţii mai mari a datelor. 

Structura lotului este prezentată în Tabelul 

1. Rata de participare a elevilor în studiu a 

fost de 81,2%, dintre care 76,2% proveneau 

din mediul urban. Informaţii suplimentare 

privind studiul CAST 2003 pot fi regăsite în 

articole anterioare [3, 4]. 

YRBSS a prelucrat 15 214 chestionare 

valide, din 15 240 reprezentând o rată totală 

de răspuns de 67%, corespunzătoare a 195 

de şcoli de pe teritoriul SUA. Rata de 

răspuns a şcolilor a fost de 81%, pe când cea 

a elevilor de 83%. Informaţii suplimentare 

privind YRBS pot fi accesate la adresa 

http://www.cdc.gov/yrbs. 

Tabelul 1. Structura lotului în studiile Cast 

Anul în Nr total de Vârsta Deviaţia 

care a fost participanţi 

aplicat 

studiul 

medie (ani) standard de 

la medie 

Sexul (%) 

Masculin Feminin 

2001 492 16,91 1,067 47,5 51,7 

2002 801 16,87 1,072 45,8 54,2 

2003 1056 16,88 1,156 45,8 54,2 


Dintre elevii chestionaţi, 94,5% au 

cunoştinţe care nu pot renunţa la fumat: 

67,8% recunosc prieteni care nu pot renunţa 

la fumat, 44,7% cunosc colegi care nu pot 

renunţa la fumat, iar 43,1% cunosc persoane 

în familie care nu pot renunţa la fumat; 

77,3% dintre elevi au încercat să fumeze dea 

lungul timpului, fie şi cel puţin un singur 

fum de ţigară. Incidenţa acestei încercări ar 

putea fi în relaţie, în primul rând, cu 

cunoaşterea unei persoane care nu poate 

renunţa la fumat (fie aceasta prieten, coleg 

şi/sau membru al familiei) (OR=4,6; 

95%CI=2,65-8,00). Cu toate acestea, rolul 

primordial în iniţierea fumatului pare să-l 

deţină prietenii (OR=2,59; 95%CI=1,9-3,5), 

deşi prezenţa unui mare fumător în familie 

va fi sensibilizantă pentru tânărul „ucenic” 

(OR=1,59; 95% CI=1,16-2,17). 

Prezenţa unei persoane în familie 

care nu poate renunţa la fumat pare a fi 

predispozantă şi pentru fumarea unei ţigări 

în întregime (χ2=12,569; p=0,05; n=1048). 

Cunoaşterea de prieteni care nu pot renunţa 

la fumat rămîne totuşi criteriul principal 

incriminat în determinismul fumării primei 

ţigări în întregime. 

Băieţii fumează prima ţigară mai 

devreme decât fetele; la 13-14 ani 

proporţiile sunt egale, după care fetele « 

recuperează » parţial diferenţa (Figura 1). 

Per ansamblu însă, sunt mai multe fete decât 

băieţi care nu au fumat niciodată o ţigară în 

întregime (43%, faţă de 33%). 

Experimentarea fumatului poate fi 

asociată cu următoarele motivaţii : 

curiozitate, fumatul face parte integrantă din 

ocaziile festive şi oficiale, prin intermediul 

fumatului se înlătură mai uşor stresul, 

contribuie la buna dispoziţie şi la ridicarea 

moralului şi pentru savurarea aromei. Dintre 

aceste motivaţii posibile, “înlăturarea 

stresului” pare a fi singurul aspect care 

reclamă un « determinism reparator » al 

fumatului (indus de un fenomen negativ).


63 

Dintre elevii chestionaţi, 18,9% 

fumează în fiecare zi, un procent de 26% 

fumând 10 sau mai multe zile în luna 

precedentă investigaţiei. Fumatul recent ar fi 

influenţat de prieteni, colegi şi cunoştinţe în 

familie care nu pot renunţa la fumat, în 

ordinea menţionării lor. Faptul de a fi fumat 

recent ar fi determinat în primul rând de 

curiozitate şi, implicit, de vârsta la care a 

fumat prima ţigară în întregime (cu cât 

vârsta este mai mică, cu atât probabilitatea 

de a fi fumat recent este mai mare). Toate 

celelalte motivaţii ale fumatului recent par a 

fi mai degrabă contrazise prin instalarea 

dependenţei. 

100 

90 

80 

70 

60 

7 

20 

20 

6 

6 

13 

20 

Vârsta primei tigãri 

8 ani sau mai putin 

9-10 ani 

50 

40 

7 

43 

16 

11-12 ani 

13-14 ani 

Procente 

30 

20 

10 

0 

feminin 

33 

masculin 

15-16 ani 

17 ani sau mai mult 

nu a fumat 

Sexul 

Figura 1. Vârsta la care a fumat pentru prima datã o ţigarã în întregime, funcţie 

de sex; CAST 2003 

Prin introducerea în regresie 

logistică a vârstei la care a consumat prima 

ţigară în întregime, împreună cu cercurile de 

influenţă, cunoştinţele din familie care nu 

pot renunţa la fumat sunt înlăturate, fapt ce 

susţine rolul prietenilor în determinarea 

fumatului la vârste cât mai mici şi, implicit, 

a dependenţei de tutun. Colegii care nu pot 

renunţa la fumat par a crea şi ei un ambient 

favorizant pentru continuarea acestui obicei. 

A nu cunoaşte prieteni care nu pot renunţa la 

fumat este de asemenea un criteriu 

favorizant pentru incidenţa absenţei 

fumatului recent (OR=1,684; 95% 

CI=1,098-2,583). 

Diferenţa este semnificativă pentru 

cele două sexe în ce priveşte numărul de zile 

de consum (χ2 Pearson=22,06; n=1038; 

p=0,001), băieţii prezentând o toleranţă mai 

bună în fumatul zilnic (24,7% băieţii, faţă de 

13,9% fetele); în rest, procentele sunt 

apropiate, fetele care nu fumează deloc fiind 

totuşi mai numeroase decât băieţii din 

aceeaşi categorie (65%, faţă de 58,4%); 

37,7% dintre elevi au fumat recent (în luna 

precedentă completării chestionarului);

64 


peste 10% dintre elevi fumează peste 10 

ţigări pe zi. 

Pentru băieţi, tipul de studii urmate 

pare a influenţa comportamentul de consum: 

în şcolile profesionale fumează o proporţie 

mai mare dintre elevi decât în şcolile de tip 

liceu. 

18% dintre elevi fumează peste zece zile pe 

lună în şcoală, 13,6% din total fumând 

zilnic, ceea ce ar putea indica deja proporţia 

celor dependenţi de tutun (90% dintre cei 

care fumează zilnic în şcoală prezintă un 

consum regulat de tutun). (Figura 2) 

fãrã rãspuns 

îm fiecare zi 

20-29 de zile 

10-19 zile 

6-9 zile 

3-5 zile 

1-2 zile 

niciodatã 

Figura 2. Numãrul de zile în care a fumat recent (în luna anterioară chestionării) 

în şcoală; CAST 2003 

În ce priveşte modul de procurare a 

ţigărilor, 28,4% dintre elevi şi-au cumpărat 

singuri ţigările, 13,7% au primit ţigările, 

pentru 3,9% au cumpărat ţigările alte 

persoane, 6 elevi au furat ţigările, alţii 8 

obţinându-le prin alte mijloace. Obiceiul de 

a cumpăra ţigări pare să depăşească 

necesităţile de consum, de vreme ce între 

proporţia celor care au cumpărat ţigări, în 

general, şi proporţia celor care au cumpărat 

ţigări pentru uzul propriu există o diferenţă 

de 16%.(Tabelul 2) 

Tabelul 2. Legitimarea la cumpãrarea ţigãrilor; CAST 2003 

Valid 

Frecvenţă Procent Procente 

cumulate 

Fără răspuns 31 2,9 2,9 

Eroare 1 1 3,0


65 

I s-a cerut sã se legitimeze 45 4,3 7,3 

Nu i s-a cerut sã se legitimeze 427 40,4 47,7 

Nu a cumpãrat ţigãri 552 52,3 100,0 

Total 1056 100,0 

Obiceiul de a fuma la liceenii timişoreni este 

de două ori mai important în comparaţie cu 

media americană (37,8%, faţă de 21,9%), 

pentru anul 2003, depăşind toate recordurile 

locale sau statale din acea parte a lumii 

(valoarea maximă : 32,7%). (Tabelul 3) 

Pentru elevii albi din SUA, prevalenţa 

consumului recent de ţigarete a fost de 

24,9% pentru acelaşi an. 

În ce priveşte distribuţia frecvenţelor de 

consum funcţie de sex şi an de studiu, se 

poate constata o diferenţă semnificativă 

între anii de studiu la băieţi, în privinţa 

fumatului recent, în studiul CAST 2003 

(χ2=16,301; p=0,001; n=457). 

Valorile consumului de ţigarete este cu mult 

mai ridicat în Timişoara în comparaţie cu 

mediile americane, pentru toţi anii de studiu, 

reclamând grave defecte în prevenţia acestui 

obicei dăunător în oraşul Timişoara. 

Tabelul 3. Fumatul recent, comparativ pentru studiile YRBSS 2003 şi CAST 

2003 

Fumatul recent 

Ambele sexe YRBSS CAST 

Anul de studiu de 

liceu 

1 % din anul de studiu 17,4% 29,7% 




Total 21,9% 37,8%

66 


Dacă avem în vedere aceleaşi 

caracteristici pentru sexul masculin, 

observăm că diferenţele în nivelurile de 

consum evoluează în mod asemănător, 

consumul elevilor americani de an 4 

corespunzând cifric celui al elevilor 

timişoreni de anul 1 (Tabelul 4). 

Tabelul 4. Fumatul recent la elevii de sex masculin, comparativ pentru studiile 

Fumatul recent 

Sexul masculin YRBSS CAST 

Anul de studiu 

de liceu 





Total - 41,4% 

Un alt fenomen îngrijorător este 

proporţia mare de fete care fumează, în 

primul an de liceu aceasta depăşind 

proporţia corespunzătoare a băieţilor 

(30,8%, faţă de 28,0%) în Timişoara, în 

2003. În ce priveşte însă cantitatea ţigărilor 

fumate, băieţii domină la majoritatea 

categoriilor înregistrate. Liceenii americani 

consumă mai mult de 10 ţigări/zi în 

proporţie de 3,1%, pe când timişorenii din 

aceeaşi categorie de vârstă fumează cu o 

frecvenţă asemănătoare ţigarete într-o 

proporţie de 10,5% (15,2% băieţii şi 6,5% 

fetele). 

În ce priveşte consumul frecvent de 

ţigări (definit ca fumatul a mai mult de 20 

de zile din luna precedentă înregistrării), 

timişorenii l-au practicat în proporţie de 

22,2% (28,0% băieţii şi 17,1% fetele), pe 

cînd americanii doar în proporţie medie de 

9,7% (18,4% frecvenţa maximă statală). 

Elevii albi din SUA au atins această 

frecvenţă de consum în proporţie de 11,8%, 

de notat fiind faptul că fetele de rasă albă 

prezintă o frecvenţă de consum mai ridicată 

decât băieţii de aceeaşi rasă (13,2%, faţă de 

10,4%), sugerând astfel o componentă 

suplimentară în favoarea abţinerii de la acest 

comportament pentru băieţii albi din SUA.


67 

Aceasta ar putea fi reprezentată de 

susţinerea de activităţi sportive mai 

susţinute şi de modelul concurenţial 

promovat la nivelul acestui gen de activitate 

(prevalenţa participării într-una sau mai 

multe echipe sportive este mai mare în 

rândul băieţilor: 64%, faţă de doar 51% în 

cazul fetelor). Fetele sunt de asemenea mai 

sedentare decât băieţii (40,1%, faţă de 

26,9%), efortul susţinut fiind mai frecvent în 

rândul băieţilor (70%, faţă de 55% fetele). 

Sunt de asemenea semnalate 

diferenţe semnificative pentru consumul de 

tutun la tinerii din ţările fostului bloc 

comunist faţă de cei din ţările capitaliste 

dezvoltate, chiar mai apropiate geografic. 

Un studiu transversal comparativ pentru 

comportamentul de consum de ţigarete la 

adolescenţii de nivel de studiu liceal 1 (clasa 

a noua) dintr-un district din Rusia 

(Pitkäranta) şi corespondentul său esticfinlandez 

arată diferenţe largi de prevalenţă. 

Astfel, băieţii ruşi fumează zilnic în 

proporţie de 29%, pe când dintre finlandezi 

doar 19%, în cazul fetelor raportul fiind 

inversat (7% fetele din districtul rus şi 21% 

cele din regiunea finlandeză)[5]. Se constată 

astfel o proporţie sporită de fete care 

prezintă consum zilnic de tutun în zona 

finlandeză, comparativ cu băieţii din 

aceeaşi ţară şi de vârste apropiate (clasa a 

noua) (21%, respectiv 19%). 

O situaţie asemănătoare am găsit şi 

noi în studiul CAST 2003, pentru anul I de 

liceu, prevalenţa consumului de tutun fiind 

inversată (30,8% dintre fete, faţă de 28,0% 

dintre băieţi), fenomen ce traduce anumite 

modificări psihice şi biologice care 

determină fetele să adopte un asemenea 

comportament în proporţie mai mare decît 

băieţii de aceeaşi vârstă (proporţie de 

consum inversată), cunoscut fiind faptul că 

fetele se confruntă cu o dezvoltare fizică 

timpurie. Băieţii „recuperează” însă în anii 

care urmează (Figura 3). 

Fumatul zilnic 

nu fumeazã zilnic 

fumeazã zilnic 

70% 

60% 

50% 

Procent 

40% 

30% 

20% 

10% 

0% 

feminin 

Sexulmasculin 

1 

2 

3 

4 

Anul de studiu 

Figura 3. Proporţia elevilor care fumează zilnic, funcţie de anul de studiu şi sex; 

CAST 2003

68 


Introducând într-o regresie multiplă 

factorii menţionaţi în a influenţa consumul 

recent de tutun, am determinat că sexul 

masculin rămâne principala cauză a 

diferenţei înregistrate pentru consumul 

regulat. În ce priveşte consumul neregulat, 

sexul feminin şi absenţa consumului anterior 

sunt factori determinanţi. 

Dezvoltarea fizică nu poate însă 

explica singură fenomenele înregistrate. Ea 

poate influenţa în oarecare măsură structura 

proporţiilor populaţionale şi de consum, însă 

componentele principale care intervin în 

determinarea modelelor consumului de tutun 

par a fi mai degrabă cele circumstanţiale şi 

culturale. Literatura de specialitate tratează 

în mare parte aceste din urmă aspecte [6- 

12]. 

Multe cercetări empirice au 

identificat „relaţiile de prietenie” ca factor 

primar implicat în fumatul de ţigări la 

adolescenţi. În ciuda acestei baze largă de 

cercetare, multe aspecte rămân nelămurite în 

ce priveşte mecanismul prin care semenii 

influenţează comportamentul de consum la 

tineri. Pe de altă parte, înţelegerea 

proceselor de influenţă este cheia dezvoltării 

programelor de prevenţie şi intervenţie 

proiectate pentru tratarea fumatului la 

adolescenţi ca un subiect semnificativ de 

sănătate publică. 

S-a elaborat astfel un cadru teoretic 

ce ajută în abordarea influenţei prieteniilor 

asupra obiceiului tinerilor de a fuma. Au 

fost tratate, în ordine, teoria învăţării sociale 

(achiziţiile circumstanţiale), teoria 

socializării primare (achiziţiile culturale 

primare), teoria identităţii sociale (afilierea 

socială, după Maslow)[13] şi teoria reţelei 

sociale (care presupune apreciere şi 

recunoaştere socială)[14]. O detaliere 

ulterioară relevă rolul conceptului de „cea 

mai bună prietenie”, a relaţiilor romantice, 

grupurilor de prieteni şi aglomerărilor 

sociale asupra comportamentului de 

consum. 

Urmărirea caracteristicilor 

enumerate aduce noi contribuţii la 

determinarea influenţei pe care o au semenii 

în configurarea modelului de consum la 

vârste tinere, cunoscut fiind că acesta din 

urmă influenţează în mare măsură 

dependenţa de tutun la maturitate[15]. 

Prietenii pot influenţa astfel consumul, în 

unele cazuri potenţându-l, în altele 

reducându-l. Intervenţia lor este de regulă 

mult mai subtilă decât s-ar putea crede, 

studiul acestor fenomene necesitând 

abordări atente, care necesită consideraţii 

asupra unor contexte sociale mai largi, cum 

ar fi familia, relaţiile de vecinătate şi 

influenţa mass-media (inclusiv a mijloacelor 

de divertisment cu potenţial de difuzie în 

masă). Unitatea familială rămâne însă sursa 

primară de transmitere a caracteristicilor de 

bază (sociale, culturale, genetice şi 

biologice) care pot accentua diferenţele de 

model comportamental. 

Figura 4 ilustrează o pondere 

semnificativă în întârzierea fumării primei 

ţigări în întregime la liceenii care nu cunosc 

persoane dependente de tutun în familie 

(χ2=11,731; p=0,039; n=642).


69 

40 

30 

20 

10 

Cunostinte 

Procent 

Nu 

0 

Da 

8 ani sau mai putin 11-12 ani 15-16 ani 

9-10 ani 13-14 ani 17 ani sau mai mult 

Vârsta primei tigãri fumate în întregime 

Figura 4. Vârsta primei ţigări fumate în întregime funcţie de cunoaşterea de 

persoane în familie care nu pot renunţa la fumat; CAST 2003 

CONCLUZII 

Deşi în Occident s-au făcut eforturi 

intense în ultimele trei decade pentru a 

reduce prevalenţa fumatului, acesta continuă 

să se constituie ca o problemă critică a 

sănătăţii publice. Un aspect îngrijorător 

aparte este numărul crescut de femei tinere 

care fumează. În acest domeniu există 

puţină cercetare specifică pe factori de risc 

asociaţi. În plus, majoritatea studiilor care 

urmăresc determinarea factorilor care ar 

putea influenţa renunţarea la fumat, reflectă 

natura intenţională a comportamentului de 

consum[16]. Datele de care dispunem susţin 

totuşi necesitatea abordărilor holistice 

pentru promovarea sănătăţii. 

Experimentarea fumatului poate fi 

favorizată de cunoaşterea de prieteni şi 

membrii ai familiei care nu pot renunţa la 

acest obicei dăunător. Corespondenţa 

temporală pentru această concluzie nu este 

însă pe deplin verificată. Prietenii pot 

participa la acelaşi proces experimental şi 

evolutiv către instalarea dependenţei de 

tutun, iar cunoştinţele din familie pot 

favoriza sau participa şi ele în determinarea 

acestui fenomen. Influenţa puternică pe care 

părinţii o exercită asupra procesului de 

selectare a prietenilor de către adolescenţi şi 

asupra susceptibilităţii lor la influenţa de 

grup pare să fie o explicaţie plauzibilă 

pentru rezultatele obţinute în urma 

cercetărilor noastre. 

Ca o recomandare finală, vă sugerăm 

următorul model de abordare în efortul 

prevenirii obiceiului de a fuma la tineri:

70 


Colegii 

Prietenii 

Familia 

Figura 5. Ţinta priorităţilor în prevenirea influenţelor negative ale comunităţilor 

pentru obiceiul de a fuma 

Se poate concluziona că, deşi există 

diferenţe ale tipului de consum între fete şi 

băieţi, mecanismele psihologice care 

reglează comportamentul general al 

consumului de tutun sunt similare pentru 

cele două sexe. 

BIBLIOGRAFIE 

1. x x x, Centers for Disease Control and Prevention, 1996, Projected smoking-related deaths 

among youth—United States. Morbidity and Mortality Weekly Report. 45(44): 

971-4 

2. x x x, Centers for Disease Control and Prevention, May 21, 2004. MMWR, 2004, 

Surveillance Summaries; 53 (No. SS-2) 

3. Caraion-Buzdea C., Ursoniu S., Vernic C., Silberberg C., Korbuly B., 2004, Studiu 

comparativ privind consumul de alcool la elevii de liceu din timişoara şi din alte 

regiuni ale lumii, Revista de Igienă şi Sănătate Publică; nr.3, vol LIV, p.50-57 

4. Ursoniu S., Vernic C., Silberberg K., Korbuly B., 2004, CAST 2003: Anchetă privind 

consumul de băuturi alcoolice, fumatul şi consumul de droguri la liceenii din 

Timişoara, Revista de Igienă şi Sănătate Publică; nr.3, vol LIV, p.81-85 

5. Kemppainen U., Tossavainen K., Vartiainen E., Pantelejev V., Puska P., 2002, Smoking 

patterns among ninth-grade adolescents in the Pitkäranta District (Russia) and in 

Eastern Finland. Pub H Nursing; 19(1): 30 

6. Distefan J.M., Gilpin E.A., Choi W.S., Pierce J.P., 1998, Parental influences predict 

adolescent smoking in the United States, 1989–93. J Adol Health; 22: 466–74 

7. Bricker J.B. Leroux B.G., Peterson A.V. J., Kealey K.A., Sarason I.G., Andersen M.R., 

Marek P.M., 2003, Nine-year prospective relationship between parental 

smoking cessation and children’s daily smoking. Addiction; 98(5): 585


71 

8. Bjarnason T., Davidaviciene A.E., Miller P., Nociar A., Pavlakis A., Stergar E., 2003, 

Family structure and adolescent cigarette smoking in eleven European countries. 

Addiction; 98(6): 815 

9. Vink J.M., Willemsen G., Boomsma D.I., 2003, The association of current smoking 

behavior with the smoking behavior of parents, siblings, friends and spouses. 

Addiction; 98(7): 923 

10. Avenevoli S., Merikangas K.R., 2003, Familial influences on adolescent smoking. 

Addiction; 98(S1):1 

11. Wakefield M., Flay B., Nichter M., Giovino G., 2003, Role of the media in influencing 

trajectories of youth smoking. Addiction; 98(S1): 79 

12. Liang L., Chaloupka F., Nichter M., Clayton R.,2003, Prices, policies and youth smoking. 

Addiction; 98(S1): 105 

13. Tulchinsky T.H., Varavikova E.A., 2003, Noua Sănătate Publică. Introducere în secolul 

XXI. Ed. Ulisse, Chişinău 

14. Kobus K., 2003, Peers and adolescent smoking. Addiction; 98(S1):37 

15. Jefferis B., Graham H., Manor O., Power C., 2003, Cigarette consumption and socioeconomic 

circumstances in adolescence as predictors of adult smoking. 

Addiction; 98(12):1765 

16. Wakefield M., Kloska D.D., O’Malley P.M., Johnston L.D., Chaloupka F., Pierce J., 

Giovino G., Ruel E., Flay B.R., 2004, The role of smoking intentions in 

predicting future smoking among youth: findings from Monitoring the Future 

data. Addiction; 99(7): 914

72 


ACTIVITATEA SEXUALĂ 

PROFESIONALĂ ŞI SĂNĂTATEA 

PUBLICĂ 

Ursoniu S. 

Universitatea de Medicină şi Farmacie Victor Babeş Timişoara, Disciplina de Sănătate 

Publică 

REZUMAT 

Prin persoane care practică activitatea sexuală profesională se înţeleg adulţii şi 

tinerii de sex feminin sau masculin şi transsexualii care primesc bani sau bunuri în schimbul 

serviciilor sexuale, fie în mod regulat, fie ocazional şi care pot sau nu să definească în mod 

conştient aceste activităţi ca producătoare de venituri. Acest termen s-a impus în faţa celui de 

prostituţie deoarece persoanele implicate în această activitate îl consideră mai puţin 

stigmatizant. Rata infecţiilor cu HIV şi a infecţiilor transmise pe cale sexuală în rândul 

persoanelor care practică activitatea sexuală profesională şi al clienţilor acestora este mult 

mai mare faţă de marea majoritate a altor grupuri populaţionale din cadrul unei ţări. Există 

studii care arată că persoanele care practică activitatea sexuală profesională sunt cele mai 

susceptibile să reacţioneze pozitiv la programele de prevenire a infecţiilor cu transmitere 

sexuală, inclusiv HIV/SIDA. 

Cuvinte cheie: activitate sexuală profesională, infecţii cu transmitere sexuală, 

sănătate publică, măsuri de prevenire. 

ABSTRACT 

Sex workers are defined as female, male and transgender adults and young people 

who receive money or goods in exchange for sexual services, either regularly or occasionally, 

and who may or may not consciously define those activities as income-generating. The term 

sex worker has gained popularity over prostitute because those involved feel that it is less 

stigmatizing and say that the reference to work better describes their experience. Significantly 

higher rates of HIV infection have been documented among sex workers and their clients as 

compared to most other population groups within a country. Studies show, however, that sex 

workers are among those most likely to respond positively to prevention programmes for 

sexually transmitted infections, including HIV/AIDS. 

Key words: sex workers, sexually transmitted infections, public health, prevention 

programmes 

Prin activitate sexuală profesională 

(ASP) se înţelege cea efectuată de persoane 

adulte sau tinere de sex feminin sau 

masculin şi de persoanele transsexuale care


73 

primesc bani sau bunuri în schimbul 

prestării acestei activităţi sexuale, fie în mod 

regulat, fie ocazional şi care pot sau nu să 

definească în mod conştient aceste activităţi 

ca producătoare de venituri[1]. 

Termenul de ASP este considerat ca 

mai convenabil decât cel de prostituţie, căci 

persoanele implicate în această activitate 

cred că este mai puţin stigmatizant, şi 

noţiunea de muncă ce se subînţelege 

corespunde mai bine activităţii sexuale cu 

caracter profesional. 

Activitatea sexuală profesională 

(ASP) este un fenomen universal deseori 

ilegal, clandestin, a cărui amploare este 

dificil de determinat cu exactitate. Se 

apreciază că această activitate cuprinde un 

foarte mare număr de persoane şi s-a 

dezvoltat şi mai mult în ultimii ani. 

Principalii factori care au contribuit 

la creşterea acestui fenomen se consideră a 

fi de ordin politic, civil şi socio-economic, 

precum şi o mai mare mobilitate a 

populaţiei. 

Stabilirea factorilor care au 

contribuit ca diverse persoane să participe la 

ASP este deosebit de importantă, aceşti 

factori putând varia mult într-o comunitate 

dată şi în cadrul diferitelor grupe care o 

compun. 

Multe persoane încep să practice 

ASP din motive economice, ea reprezentând 

singura posibilitate de a munci, sau fiindcă 

este mai bine plătită. 

Unele femei practică ASP ca victime 

ale diferiţilor traficanţi de persoane. În 

multe cazuri opţiunea pentru ASP se face 

din proprie iniţiativă, un rol important 

revenind modului de viaţă, condiţiilor socioeconomice, 

tradiţiilor culturale, etc. 

În rândul persoanelor ce practică 

ASP şi la clienţii acestora, numărul 

infecţiilor transmise pe cale sexuală (ITS) 

inclusiv HIV/SIDA este mai mare, 

comparativ cu alte grupe de populaţie[1-4]. 

Unele studii arată totuşi că 

persoanele ce au ASP constituie grupul cel 

mai susceptibil de a reacţiona pozitiv la 

programele de prevenire a ITS inclusiv 

HIV/SIDA, ca de exemplu prin utilizarea 

prezervativului cu clienţii acestora[1]. 

Factorii care se pare că măresc riscul 

contractării unei ITS inclusiv HIV/SIDA 

sunt următorii[1]: 

1-stigmatizarea şi marginalizarea 

persoanelor ce practică ASP 

2-perspective economice limitate 

mai ales în ceea ce priveşte femeile 

3-accesul limitat la serviciile de 

sănătate, sociale şi juridice 

4-accesul limitat la informaţiile 

medicale şi la mijloacele de prevenire 

5-diferenţe şi inegalităţi sexospecifice 

în societăţile în care există norme 

sexuale diferite pentru bărbaţi şi femei 

6-exploatarea ASP şi traficul de 

persoane 

7-absenţa unei legislaţii adecvate şi a 

unor politici protectoare sau caracterul 

inadecvat al acestei legislaţii 

8-expunerea la riscurile legate de 

modul de viaţă, ca de exemplu violenţa în 

familie, familii dezorganizate, consumul de 

alcool, de droguri, mobilitatea crescută a 

populaţiei etc. 

Se apreciază că ASP este foarte 

răspândită, aproape universală, ea 

practicându-se în centrele populate urbane, 

în localităţile rurale, în ţările industrializate 

şi în cele în curs de dezvoltare. 

Se consideră că ASP este favorizată 

de un context propice, ca de exemplu 

existenţa unui număr mare de persoane 

sexual active, posibilitatea ducerii unei 

existenţe anonime, o proporţie mai crescută 

de bărbaţi faţă de femei şi, cel mai 

important, prezenţa unor disparităţi socioeconomice 

care permit accesul la ASP la 

preţuri convenabile pentru clienţi, făcând 

din această activitate o sursă atractivă de 

câştig. 

Aceste circumstanţe se întâlnesc 

frecvent în habitatul uman, în unele zone 

ASP asociindu-se cu anumite tipuri de 

turism şi mai ales cu dezvoltarea recentă a 

aşa numitului “turism sexual”. 

Se pot distinge două feluri de ASP: 

una organizată, cu un caracter oficial,

74 


legalizată, şi o alta care se desfăşoară în 

afara oricăror reguli, aproape clandestin. 

ASP se poate desfăşura în 

stabilimente cum sunt bordelurile, 

cabaretele, night-cluburile, barurile, 

saloanele de masaj etc. unde se fac 

tranzacţiile şi /sau se desfăşoară ASP. 

ASP se poate practica de persoane 

care fac trotuarul, de call-girls sau call-boys 

care lucrează pe cont propriu şi care îşi 

recrutează clienţii prin cele mai diverse 

mijloace publicitare: ziare, reviste, TV etc. 

Acolo unde ASP nu este legalizată clienţii 

pot fi recrutaţi de intermediari (susţinători, 

concubini, proxeneţi etc.)[1,3,4]. 

ASP poate fi ocazională, când 

practicarea se face pentru necesităţi 

materiale imediate (cazuri de boală în 

familie, şomaj, hrană pentru familie, taxe de 

şcolarizare pentru copii etc). 

Se apreciază că persoanele care 

practică ASP au anumite caracteristici 

comune[1,4]: -multe dintre aceste persoane 

şi-au început activitatea încă din perioada 

copilăriei sau adolescenţei 

-unele persoane aparţin unor 

contingente de vârstă mai mari, în 

majoritatea cazurilor fiind vorba de femei 

adulte 

-în general este vorba de persoane 

care au plecat din mediul rural sau din mici 

localităţi pentru a ajunge în zone urbane fie 

în căutarea unui loc de muncă, fie pentru a 

practica ASP 

-majoritatea acestor persoane sunt 

obligate să contribuie la veniturile familiei 

deseori fiind unicele susţinătoare ale 

acesteia 

-în numeroase cazuri migrarea către 

centrele populate urbane este favorizată de 

traficul de persoane, vizând mai ales femei 

şi fete tinere. 

Deşi în număr mai mic decât 

persoanele implicate în ASP, persoanele 

transsexuale de ambele sexe pot practica 

ASP în diverse contexte sociale şi 

culturale[1]. 

Statutul juridic al ASP în diferitele 

ţări influenţează în mod semnificativ 

programele de luptă împotriva ITS mai ales 

în rândul persoanelor ce practică ASP. 

În ţările în care ASP este ilegală iar 

legislaţia este orientată spre penalizarea 

celor ce practică ASP, persoanele respective 

vor fi mai puţin dispuse să beneficieze de 

servicii de sănătate şi îşi vor desfăşura 

probabil activitatea în mod clandestin. 

În cea mai mare parte din ţările 

industrializate ASP este legalizată şi 

persoanele care o practică au aceleaşi 

drepturi şi avantaje ca şi persoanele care 

lucrează în diferite domenii de activitate. 

În numeroase ţări şoferii implicaţi în 

transportul internaţional rutier fac frecvent 

apel la persoanele ce practică ASP. 

Un număr mare din bărbaţii care 

recurg la serviciile persoanelor ce practică 

ASP sunt căsătoriţi şi dacă abstinenţa sau 

lipsa unor raporturi sexuale satisfăcătoare 

este factorul cauzal, diverse particularităţi 

culturale încurajează ideea că este dreptul 

bărbatului de a avea mai multe partenere 

sexuale. 

De la începutul epidemiei SIDA s-a 

constatat un număr mai ridicat de infecţii cu 

HIV la persoanele implicate în ASP decât la 

alte grupe de populaţie. 

ITS joacă un rol de co-factor în 

infecţiile cu HIV, o morbiditate crescută 

prin ITS la persoanele ce practică ASP 

sugerând o propagare rapidă a epidemiei 

produsă de HIV, afectând clienţii acestor 

persoane, familiile acestora şi colectivităţile 

din care fac parte. 

În contextul practicării ASP cei mai 

importanţi factori corelaţi cu infecţia cu HIV 

sunt următorii: 

-numărul de clienţi pe timp de 24 de 

ore 

-frecvenţa cu care unele persoane 

recurg la serviciile oferite de ASP 

-rata utilizării regulate a 

prezervativului 

-antecedentele de ITS şi starea de 

sănătate actuală 

-consumul de droguri injectabile 

-manifestări violente 

-cea mai mare parte a persoanelor ce 

practică ASP declară că adoptă mai puţine


75 

măsuri preventive cu partenerii obişnuiţi 

care nu plătesc, comparativ cu clienţii care 

plătesc[1,2]. 

Factorii care pot contribui la 

creşterea riscului de a contacta ITS la 

persoanele ce practică ASP sunt numeroşi şi 

adesea se influenţează reciproc într-un mod 

foarte complex favorizând practicarea ASP 

de către noi persoane. 

1. Factorii ce favorizează practicarea 

ASP de către noi persoane 

1.1. Sărăcia şi perspectiva unor 

câştiguri reduse sau chiar şomaj. Aceştia 

sunt principalii factori ce favorizează 

practicarea mai ales de către femei şi 

persoane tinere a ASP. Această opţiune 

poate fi voluntară sau datorită constrângerii 

din partea unor terţe persoane. 

1.2. Discriminările sexuale specifice 

diferitelor societăţi. Acestea pot contribui la 

opţiunea femeilor pentru practicarea de 

ASP. Un acces limitat la locuri de muncă al 

femeilor şi inexistenţa altor perspective de 

susţinere financiară favorizează participarea 

acestora la ASP. Existenţa unor norme 

sociale şi tradiţii care pun în evidenţă 

superioritatea şi avantajarea bărbaţilor când 

este vorba de sexualitate pot favoriza 

instalarea unei ambianţe în care violenţa faţă 

de femei reprezintă o ameninţare potenţială 

sau reală. Diverse studii arată că multe din 

femeile care practică ASP au fost victimele 

unor agresiuni sexuale şi violenţe 

corporale[1]. 

1.3. Exploatarea sexuală şi traficul 

de persoane. Datorită sărăciei şi înşelate cu 

promisiunea unor câştiguri materiale, unele 

familii pot fi relativ uşor convinse de 

traficanţii de persoane pentru ca fiicele lor 

să practice ASP. Într-o perioadă în care se 

constată o creştere a morbidităţii prin ITS 

inclusiv SIDA, tinerele fete s-au dovedit 

deosebit de vulnerabile la acţiunile 

traficanţilor de persoane, tinereţea şi mai 

ales virginitatea acestora fiind considerată 

ca o garanţie că nu sunt infectate cu HIV. 

Marea mobilitate a populaţiei 

contemporane poate favoriza atragerea 

femeilor în capcana exploatării sexuale. 

Femeile care migrează din motive 

economice într-o altă ţară sau alt oraş sunt 

deosebit de vulnerabile traficului de 

persoane datorită nocivităţii şi absenţei 

informaţiilor privind obiceiurile comunităţii 

respective, uneori necunoaşterii limbii şi nu 

în ultimul rând situaţiei financiare precare în 

care se găsesc. 

Femeile şi persoanele tinere în 

condiţia de refugiaţi din cauze diverse 

(conflicte armate, calamităţi naturale etc) 

sunt deosebit de vulnerabile la exploatarea 

sexuală mai ales în cazul când în schimbul 

unui act sexual se obţin bani, un loc de 

muncă, hrană, bunuri materiale etc ce 

asigură supravieţuirea acestor victime[1]. 

1.4. Unele credinţe şi practici 

culturale tradiţionale pot favoriza 

practicarea ASP. Unele tradiţii incită tinerii 

să aibă primele relaţii sexuale cu o femeie 

experimentată, de obicei o persoană ce 

practică ASP. 

Alte tradiţii susţin că este nociv 

pentru bărbat să amâne satisfacerea 

tensiunilor sexuale, ceea ce creşte tendinţa 

persoanelor necăsătorite, a turiştilor şi 

emigranţilor de a recurge la serviciile 

persoanelor ce practică ASP. Această 

tendinţă poate crea o puternică presiune 

socială asupra bărbaţilor care trebuie astfel 

să-şi arate virilitatea. 

În unele societăţi tradiţia consideră 

acceptabilă, chiar dorită, participarea cu 

venituri suplimentare la bugetul familiei a 

fetelor nemăritate, prin practicarea ASP, 

uneori singura sursă posibilă de câştig. 

Credinţa tradiţională greşită că un 

raport sexual cu o tânără fată virgină ar 

preveni şi vindeca ITS inclusiv HIV/SIDA 

se manifestă în unele zone geografice. 

Această credinţă favorizează creşterea 

mariajului între fete tinere şi bărbaţi în 

vârstă, deja infectaţi, şi totodată o cerere 

crescută de fete foarte tinere pentru 

practicarea ASP[1]. 

2. Factori care măresc 

vulnerabilitatea persoanelor ce practică ASP 

la ITS inclusiv HIV/SIDA[1,5,6,7] 

2.1. Persoanele ce practică ASP sunt 

adesea stigmatizate şi marginalizate aspect 

ce nu îi vizează şi pe clienţi sau terţe

76 


persoane implicate în ASP. Considerată ca o 

profesie nerespectabilă ASP favorizează o 

izolare socială a acestor persoane şi o 

discriminare ce poate limita accesul la 

servicii juridice, sanitare şi sociale, crescând 

vulnerabilitatea acestor persoane la ITS 

inclusiv HIV/SIDA. 

2.2. Absenţa sau insuficienta aplicare 

a unei legislaţii şi politici de protejare a 

persoanelor ce practică ASP şi a clienţilor 

acestora. 

Practicarea ASP în mod clandestin 

reduce măsurile de prevenire şi măreşte 

vulnerabilitatea la ITS inclusiv HIV/SIDA. 

Reglementările cu caracter represiv şi 

restrictiv pot viola drepturile persoanelor ce 

practică ASP la examinări medicale 

voluntare şi confidenţiale, îndepărtându-le 

de serviciile de sănătate şi de posibilităţile 

de informare şi de educaţie pentru sănătate 

relative la activitatea sexuală cu un risc cât 

mai redus pentru ITS şi HIV/SIDA. 

2.3. Absenţa accesului la serviciile 

sanitare, sociale şi juridice 

Această situaţie poate limita 

opţiunile persoanelor ce practică ASP pentru 

a se îngriji de starea lor de sănătate, pentru a 

se proteja contra ITS şi HIV/SIDA. În unele 

cazuri chiar dacă au acces la aceste servicii 

s-au observat din partea personalului 

atitudini rău-voitoare sau reprobatoare, 

solicitarea de onorarii şi taxe mai mari 

precum şi o calitate mediocră a serviciilor 

acordate, factori care pot creşte 

vulnerabilitatea celor ce practică ASP la ITS 

inclusiv HIV/SIDA. 

2.4. Existenţa unor obstacole în 

obţinerea de informaţii, un acces limitat la 

mijloacele de prevenire a ITS inclusiv 

HIV/SIDA 

Acestea pot favoriza un 

comportament din partea persoanelor ce 

practică ASP şi a clienţilor acestora care 

măreşte riscul de îmbolnăvire. Raporturile 

sexuale neprotejate, cu caracter comercial, 

au în general loc pentru că unul dintre 

participanţi la aceste acte sexuale sau ambii 

parteneri, nu este preocupat să-şi protejeze 

sănătatea, nu ştie cum să o facă sau nu 

dispune de mijloacele necesare (de exemplu, 

prezervative, practici sexuale fără risc, 

creme protectoare etc). 

Persoanele care practică ASP nu au 

adesea capacitatea şi puterea de a impune 

partenerilor sexuali utilizarea unor metode 

fără risc de a contacta ITS, fiind supuse 

ameninţărilor sau temându-se de a fi 

pedepsite de cei ce le controlează şi profită 

de activitatea lor, fiindcă au încercat să le 

pună în practică. 

2.5. Factori legaţi de modul de viaţă 

pot de asemenea creşte riscul de ITS 

inclusiv HIV/SIDA la persoanele ce practică 

ASP şi la clienţii acestora. 

Condiţiile în care se desfăşoară ASP 

implică frecvent consumul de băuturi 

alcoolice şi chiar consumul de droguri. 

Consumul de alcool este asociat cu o 

incidenţă crescută a ITS inclusiv HIV/SIDA 

datorită utilizării incorecte sau neutilizării 

prezervativului. 

Consumul de alcool poate prelungi 

timpul pentru a ajunge la orgasm, 

favorizând traumatizarea mucoasei vaginale 

şi/sau anale cu ocazia unor raporturi sexuale 

neprotejate sau unei insuficiente lubrifieri a 

mucoaselor, mărind riscul transmiterii de 

ITS inclusiv HIV/SIDA. 

Actele de violenţă faţă de persoanele 

ce practică ASP comise de clienţii acestora 

sau de cei care controlează şi profită de 

ASP. Astfel, încercarea de a folosi metode 

cu un risc scăzut de ITS sau utilizarea 

prezervativului pot produce reacţii violente 

din partea unor clienţi, un raport sexual 

violent putând leza mucoasa vaginală sau 

anală mărind riscul transmiterii de ITS. 

În unele regiuni ASP sunt practicate 

de bărbaţi şi femei pentru a câştiga bani ca 

să-şi cumpere droguri sau se oferă pentru un 

act sexual în schimbul obţinerii de droguri 

mai ales injectabile. 

2.6. Creşterea mobilităţii populaţiei 

joacă un rol important în propagarea ITS 

inclusiv HIV/SIDA în toată lumea. 

Persoanele care practică ASP şi clienţii 

acestora (şoferi ce transportă mărfuri, 

persoane ce caută de lucru, turişti etc.) se 

pot deplasa la mari distanţe într-un timp 

relativ scurt. Această mobilitate face dificilă


77 

organizarea unei acţiuni de prevenire eficace 

şi durabilă mărind riscul îmbolnăvirii cu ITS 

inclusiv HIV/SIDA Persoanele care practică 

ASP se pot deplasa în unele ţări pentru a lua 

parte la manifestaţii sau demonstraţii legate 

de specificul ASP pe care o practică. 

De multe ori persoanele care practică 

ASP sunt victimele traficanţilor de persoane, 

fiind vândute ca o marfă şi supuse la 

violenţă. 

Pentru a trăi sunt obligate să facă 

datorii, iar necunoaşterea limbii şi a 

tradiţiilor culturale din ţara respectivă 

precum şi lipsa de informare privind 

drepturile lor sociale şi juridice le fac 

deosebit de vulnerabile faţă de reţelele de 

traficanţi din diverse ţări. Reţinerea de către 

aceştia a paşapoartelor măreşte riscul de a fi 

expulzate, fapt ce le face să evite contactul 

cu autorităţile şi cu serviciile sanitare în caz 

de îmbolnăvire. 

Prezenţa unei situaţii ilegale 

agravează izolarea în care se găsesc acestea, 

făcându-le dependente de cei care 

monitorizează ASP, traficanţi, proxeneţi, 

proprietari de baruri sau bordeluri 

clandestine etc, reducându-le libertatea şi 

privându-le de posibilitatea de a practica a 

ASP fără riscul de îmbolnăvire şi limitândule 

accesul la serviciile de sănătate. 

3. Asigurarea de îngrijiri persoanelor 

ce practică ASP şi care au contactat ITS 

inclusiv HIV/SIDA 

Persoanele care practică ASP şi care 

au contacta o infecţie cu HIV/SIDA pot fi 

stigmatizate atât de profesia pe care o 

practică precum şi de boala pe care o au, 

motiv pentru care sunt victimele deseori ale 

violării drepturilor persoanei umane. În 

acest context persoanele respective tind să 

nu se adreseze programelor de îngrijiri 

privind infecţiile cu HIV/SIDA de teama de 

a întâlni o discriminare similară cu cea 

privind accesul la serviciile de sănătate. 

În concluzie, se poate afirma fără 

echivoc că ASP, clandestină sau legalizată 

constituie un fenomen universal, cu 

numeroase implicaţii pentru sănătatea 

publică, vizând mai ales morbiditatea prin 

ITS, inclusiv HIV/SIDA şi impunând luarea 

unor măsuri eficace de prevenire vizând atât 

persoanele ce practică ASP cât şi pe clienţii 

acestora. 

Măsurile de prevenire vor cuprinde: 

1. descurajarea începerii ASP; 

2. protejarea persoanelor ce practică ASP; 

3. asistenţă medico-socială pentru a permite 

persoanelor ce practică o ASP să renunţe la 

aceasta. 

BIBLIOGRAFIE 

1. x x x , 2003, Commerce du sexe et VIH/SIDA. ONUSIDA, Genève 

2. x x x , 1989, Lutte contre les malladies sexuellement transmissibles et prostitution. Rapport 

d’un Groupe consultatif de l’OMS. OMS, Genève 

3. Ursoniu C., 1980, Igiena sexuală, Ed. Facla, Timişoara 

4. Ursoniu C., Prunk M., 1998, Educaţia sexuală, Ed. Helicon, Timişoara 

5. x x x , 1976, Aspects sociaux et sanitaires des maladies transmises par voie sexuelle, 

Cahiers de Santé publique no. 65. OMS, Genève 

6. x x x , 1986, La lutte contre les malladies sexuellement transmissibles, OMS, Genève 

7. x x x , 1986, Comité OMS d’experts des maladies vénériennes et des tréponématoses, Série 

Rapp. tech. no.736. OMS, Genève

78 


FACTORII DE RISC 

ATEROSCLEROTICI DIETO- 

INFLUENŢABILI ŞI FUNCŢIA 

VASOMOTORIE ENDOTELIALĂ 

NOVEANU L. 1 , GHERBON A. 1 , FIRA- 

MLADINESCU O. 2 , CARABA A. 3 , MIHALAŞ G. 1 


Fiziologie 


Fiziopatologie 


Semiologie Medicală III 

REZUMAT 

Au fost evaluate efectele factorilor de risc aterogen dieto-influenţabili, ca 

hipertensiunea arterială, dislipidemia, obezitatea şi alimentaţia nesanogenă, asupra funcţiei 

vasomotorii a endoteliului arterial la subiecţii tineri.Funcţia endotelială a 60 de subiecţi, cu 

vârsta medie 20 ± 2,25 ani, nefumători, fără antecedente heredo-colaterale de boală 

cardiovasculară şi fără diabet zaharat, a fost evaluată prin metoda vasodilataţiei mediate de 

flux (FMD%) la nivelul arterei brahiale. S-au evaluat statistic corelaţiile dintre FMD% şi 

tensiunea arterială, profilul lipidic plasmatic, IMC (kg/m2) şi alimentaţia nesanogenă. S-au 

obţinut corelaţii ale FMD% cu valorile HDL-C (r = 0,72, p


79 

mediated vasodilatation method (FMD%) on the brachial artery. The correlations between 

FMD% and blood pressure were statistically evaluated, and also the plasma lipids profile, 

BMC (kg/m2), and unhealthy diet. Correlations between FMD% and the values of HDL-C (r 

= 0.72, p

80 


• 15 subiecţi cu hipotensiune arterială 

(TAS < 99 mm Hg) 

• 15 subiecţi cu TAS normală (100 – 

129 mm Hg) 

• 15 subiecţi cu TAS normal înaltă 

(130 – 139 mm Hg) 

• 15 subiecţi cu hipertensiune arterială 

uşoară (TAS = 140 – 159 mm Hg). 

Evaluarea modului de alimentaţie 

Subiecţii au completat un chestionar 

(Tabelul 1) care a cuprins date referitoare la 

frecvenţa săptămânală a micului dejun, 

consumul zilnic de pâine/cereale, 

fructe/verdeţuri, consumul săptămânal de 

alimente cu conţinut crescut de grăsimi, 

colesterol şi glucide rafinate. 

Tabelul 1. Chestionar pentru aprecierea modului de alimentaţie [7,8] 

1. Micul dejun: de câte ori pe săptămână serveşti un mic dejun consistent (mai mult decât o 

cafea cu ceva frugal de mâncare)? 

2. Pâine/cereale: câte porţii de pâine integrală şi cereale integrale mănânci zilnic? 

(O porţie = 1 felie pâine, 2/3 cană cereale uscate,1/2 cană cereale gătite etc) 

3. Fructe/verdeţuri: câte porţii de fructe şi verdeţuri consumi zilnic? 

(O porţie = 1 fruct de mărime medie, 2/3 cană suc fructe/legume, 1 cană fructe/legume 

crude,1/2 cană fructe-legume gătite etc) 

4. Alimente cu conţinut crescut de grăsime şi colesterol: de câte ori pe săptămână consumi 

friptură la grătar, hamburger, hot-dog, mezeluri, mici, slănină, brânză grasă, cartofi prăjiţi, pui 

prăjit, unt, smântână, brânză grasă, îngheţată, creme grase etc. 

5. Alimente cu conţinut crescut de glucide rafinate: de câte ori pe săptămână consumi 

băuturi răcoritoare (cola, fanta etc.), alimente de tip fast-food, cereale rafinate (pâine albă, 

orez decorticat), produse de patiserie, bomboane etc 

Determinarea tensiunii arteriale 

(TA) 

Tensiunea arterială s-a determinat cu 

ajutorul unor sfigmomanometre 

convenţionale (Disytest, Germany), 

respectând următoarele condiţii: „a jeun”, 

subiect în poziţie şezândă cu braţul stâng 

ridicat la nivelul inimii, repaus fizic de cel 

puţin 5-10 min, fără ca subiecţii să fumeze 

sau să consume cafea înainte de determinare 

[7]. Valorile luate în studiu au reprezentat 

media aritmetică a valorilor TAS obţinute 

prin 3 determinări succesive. 

Evaluarea metabolică 

Profilul lipidic „a jeun” în sângele 

periferic a fost apreciat prin determinarea 

colesterolului total (CT), a trigliceridelor 

(TG), a fracţiunilor HDL – colesterol (HDL- 

C) şi LDL – colesterol (LDL – C), precum şi 

a raportului CT/HDL-C. S-au utilizat 

metode de laborator bazate pe principiul 

enzimatic, atât pentru CT (Dimension AR, 

Dade Behring Inc, SUA), cât şi pentru TG şi 

HDL-C (Reflotron IV, Roche, Elveţia). 

Nivelul fracţiunii LDL-C a fost calculat 

conform formulei lui Friedwald: [LDL = CT 

– (HDL + TG/5)]. S-au considerat 

normale: CT < 190 mg%, TG > 150 mg%, 

HDL – C > 45 mg%, LDL – C < 115 mg%, 

CT/HDL-C între 2-3,5 [7-9 ]. 

Determinarea indicelui de masă 

corporală (IMC) 

S-a determinat greutatea corporală 

(kg) şi talia subiecţilor (m) şi s-a calculat 

IMC conform formulei: IMC (kg/m2) = 

Greutatea/Talia2. Valorile obţinute au fost 

interpretate astfel: normal (18,5 – 24,9 

kg/m2), obezitate de gradul I (25 – 29,9 

kg/m2), obezitate de gradul II (30 – 

39,9 kg/m2), subiecţi subponderali (


81 

TAS. Diametrul vascular, determinat înainte 

de comprimare (Dba) şi la 1 min după 

decomprimare (Dvd) a fost determinat cu 

ajutorul unui Echograf ALOKA ProSound 

SSD 4000 cu sondă liniară de 10 MHz aflat 

în dotarea Spitalului Universitar C.F. 

Timişoara. Răspunsul vasodilatator 

(FMD%), a fost determinat în următoarele 

condiţii: „a jeun”, repaus fizic, confort 

termic, fără ca subiecţii să fumeze sau să 

consume cafea, şi a fost exprimat procentual 

conform formulei standard: FMD% = [(Dvd 

– Dba) x 100/Db) [10]. 

REZULTATE 

Tensiunea arterială sistolică 

(TAS) 

TAS a reprezentat parametrul care a 

definit loturile, dar în acelaşi timp a fost 

considerat un criteriu major de risc aterogen 

şi un factor de risc dieto-influenţabil. 

Valorile TAS obţinute au fost: 118,67 ± 

7,18 mm Hg la lotul cu TA normală, 135,76 

± 2,29 mm Hg la lotul cu TA normal înaltă, 

143,27 ± 4,07 mm Hg la lotul cu 

hipertensiune arterială şi 93,66 ± 3,57 mm 

Hg la lotul cu hipotensiune arterială. 

Valorile TA au avut o corelaţie redusă cu 

Analiza statistică 

Pentru analiza statistică s-a utilizat 

programul Microsoft Excel din pachetul 

Microsoft Office 2003, precum şi programul 

EPI 2000. Pentru măsurarea variabilelor 

cantitative s-au determinat media (M) şi 

deviaţia standard (ds), iar pentru evaluarea 

diferenţelor între loturi s-a utilizat testul t 

pereche şi testul ANOVA, considerându-se 

semnificativ statistic un p < 0,05. Analiza 

corelaţiilor dintre parametri a fost efectuate 

cu ajutorul testului parametric Pearson, 

considerându-se semnificativ un r > 0,70. 

nivelul CT (r = 0,40, p < 0,04), LDL-C (r = 

0,39, p < 0,03) şi IMC (0,40, p < 0,03). 

Evaluarea modului de alimentaţie 

Modul de alimentaţie a fost 

considerat un aspect al stilului de viaţă cu 

risc aterogen, precum şi factor de risc 

cardiovascular adiţional care contribuie la 

dezvoltarea hipertensiunii arteriale, 

obezităţii şi a disfuncţiei endoteliale. 

Prevalenţa factorilor de alimentaţie 

nesanogenă identificaţi la subiecţii 

investigaţi sunt prezentaţi grafic în Figura 1 

(a, b, c, d). 

50% 

40% 

30% 

20% 

10% 

0% 

40% 

35% 

25% 

Zilnic Niciodată Ocazional 

70% 

60% 

50% 

40% 

30% 

20% 

10% 

0% 

Grăsimi 

61% 

51% Glucide 

41% 

29% 

8% 10% 

Zilnic > 3 x/săptămână Ocazional 

a. Mic dejun/săptămână b. Consum de grăsimi şi glucide/săptămână

82 


70% 

60% 

50% 

40% 

30% 

20% 

10% 

0% 

59% 

21% 

14% 

6% 

0 porţii 1-6 porţii 7-11 porţii 12-20 porţii 

40% 

35% 

30% 

25% 

20% 

15% 

10% 

5% 

0% 

36% 

34% 

25% 

5% 

0 porţii 1 porţie 2 porţii 3-8 porţii 

c. Porţii zilnice pâine/cereale d. Porţii zilnice fructe/legume 

Figura 1. Prevalenţa factorilor de alimentaţie nesanogenă la subiecţii investigaţi 

Profilul lipidic plasmatic 

Analiza profilului lipidic plasmatic a 

evidenţiat creşterea CT > 190 mg% la 

31,66% dintre subiecţi, creşterea TG > 150 

mg% la 1,33% dintre subiecţi şi a LDL-C > 

115 mg% la 25% dintre subiecţi. Fracţiunea 

HDL-C a avut o valoarea < 45 mg% la 35% 

dintre subiecţi. Distribuţia valorilor şi a 

analiza diferenţelor dintre loturi sunt redate 

în Tabelul 2 şi Figura 2. 

Tabelul 2. Profilul lipidelor plasmatice obţinut la loturile studiate 

Lot 

de studiu 

CT 

(mg%) 

TG 

mg%) 

HDL-C 

(mg%) 

LDL – C 

(mg%) 

Raport 

CT/HDL-C 

Hipotensiune 147,2 ± 23,1 102,2 ± 32,82 53,3 ± 10,6 74,8 ± 24,9 2,87 ± 0,8 

arterială 

TA normală 168,2 ± 31,1 109,46 ± 30, 52,53 ± 8,2 100,8 ± 23,4 3,32 ± 1,0 

TA normal 

înaltă 

Hipertensiune 

arterială 

168,4 ± 31,0 116,73 ± 31,2 45,06 ± 14,9 98,8 ± 32,1 3,95 ± 0,8 

185,07 ± 32,4 114,13 ± 29,1 47,06 ± 8,9 115,09 ± 32,5 4,00 ± 1,2 

Referitor la raportul CT/HDL-C 

menţionăm că s-au obţinut diferenţe 

semnificative între lotul cu hipotensiune 

arterială vs. restul loturilor, după cum 

urmează: p = 0,03 vs. lotul cu TA normală, 

p = 0,09 vs. lotul cu TA normal înaltă, p = 

0,003 vs. lotul cu hipertensiune arterială.


83 

250 

mg% 

200 

150 

100 

50 

∗ 

∗∗ 

∗ 

# # 

∗∗ 

∗ 

∗∗ 

# # 

CT 

TG 

HDL-C 

LDL-C 

0 

Hipotensiune 

arterială 

TA normală TA normal înaltă Hipertensiune 

arterială 

Figura 2. Distribuţia diferenţelor statistice ale valorilor lipidelor plasmatice (mg%) la 

loturile studiate: ∗p = 0,02 vs. lot hipotensiune arterială; ∗∗p < 0,05 vs. lot TA normală şi vs. lot 

hipotensiune arterială; # p< 0,01 vs. lot hipotensiune arterială, # # p< 0,001 vs. lot hipotensiune 

arterială 

Indicele de masă corporală 

Determinarea IMC (kg/m2) a 

evidenţiat prezenţa obezităţii la 30% dintre 

subiecţi. Un procent de 58% au fost 

normoponderali, iar 12% au fost 

subponderali. Prin determinarea 

circumferinţei abdominale (CA) a putut fi 

identificată obezitatea abdominală (CA ł 88 

cm la fete şi ł 102 cm la băieţi) care a avut o 

prevalenţă de 85,88% la subiecţii 

supraponderali. 

Analiza statistică a IMC (kg/m2) pe 

loturi, redată în Figura 3, a arătat diferenţe 

semnificative între lotul de subiecţi cu 

hipotensiune arterială vs. lotul cu TA 

normală (p = 0,005), respectiv între lotul cu 

TA normal înaltă vs. lotul cu hipertensiune 

arterială (p = 0,002). De remarcat au fost 

corelaţiile semnificative între valoarea IMC 

(kg/m2) şi nivelul CT (r = 0,76, p < 0,005) 

prezentată în Figura 4(a), respectiv între 

valoarea IMC (kg/m2) şi nivelul LDL-C 

(r = 0,74, p < 0,005) prezentată în Figura 

4(b).

84 


30 

25 

∗ ∗∗ ∗∗ 

kg/m2 

20 

15 

10 

Hipotensiune arterială 

TA normală 

TA normal înaltă 

Hipertensiune arterială 

5 

0 

Figura 3. Distribuţia valorilor IMC (kg/m 2 ) la loturile studiate: lot hipotensiune 

arterială - 19,91 ± 2,16 kg/m 2 ; lot TA normală – 23,46 ± 4,51 kg/m 2 , lot TA normal înaltă – 

23,38 ± 3,87 kg/m 2 , lot hipertensiune arterială – 24,62 ± 5,30 kg/m 2 (∗p = 0,005, ∗∗p = 0,002) 

CT (mg%) 

300 

250 

200 

150 

100 

50 

r = 0,76 

p < 0,005 

0 

0 10 20 30 40 

IMC (kg/m2) 

(a) 

LDL-C (mg%) 

200 

150 

100 

50 

r = 0,74 

p < 0,005 

0 

0 10 20 30 40 

IMC (kg/m2) 

(b) 

Figura 4. Distribuţia corelaţiei dintre valoarea IMC şi: (a) nivelul colesterolului total 

(CT), (b) nivelul LDL-colesterol, la subiecţii investigaţi 

Vasodilataţia mediată de flux 

FMD% a fost considerat parametrul 

care exprimă cel mai bine efectele acţiunii 

factorilor de risc asupra funcţiei endoteliale. 

Valorile obţinute, redate în Figura 5, au 

arătat o scădere a FMD% invers 

proporţională cu valoarea TAS, fără să se 

obţină însă diferenţe semnificative între 

loturi.


85 

9.00% 

8.00% 

7.00% 

6.00% 

5.00% 

4.00% 

3.00% 

Hipotensiune arterială 

TA normală 

TA normal înaltă 

Hipertensiune arterială 

2.00% 

1.00% 

0.00% 

Figura 5. Distribuţia valorilor FMD% la loturile studiate: lot Hipotensiune arterială - 

7,28 ± 3,25%, lot TA normală – 6,72 ± 3,04%, lot TA normal înaltă – 5,89 ± 3,03%, lot 

hipertensiune arterială – 5,86 ± 3,03%. 

18 

FMD (%) 

16 

14 

12 

10 

8 

6 

4 

2 

0 

r = 0,72 

p < 0,005 

0 20 40 60 80 100 

HDL-C (mg%) 

Figura 6. Distribuţia corelaţiei dintre nivelul HDL – colesterol şi 

FMD%, la subiecţii investigaţi 

De asemenea, corelaţia dintre 

valorile TAS şi cele ale FMD% nu au fost 

semnificative pentru nici unul dintre cele 4 

loturi studiate. Menţionăm însă o corelaţie 

semnificativă a FMD% cu valorile HDL-C 

(r = 0,72, p

86 


DISCUŢII 

Unul din obiectivele studiului nostru 

a fost identificarea prevalenţei factorilor de 

risc aterosclerotic dieto-influenţabili în 

rândul studenţilor la medicină. Astfel, 

subiecţii care au făcut parte din studiul 

nostru au fost selectaţi dintr-un lot iniţial de 

518 subiecţi, 375 de fete şi 143 de băieţi, în 

cadrul căruia prevalenţa factorilor de risc 

aterosclerotici dieto-influenţabili a fost 

următoarea: TA normal înaltă – (23,6% din 

băieţi şi 8% din fete), hipertensiune arterială 

(17,4% din băieţi şi 3,6% din fete), 

dislipidemie (18,5% din băieţi şi 12,9% din 

fete), obezitate (19,4% din băieţi şi 4,9% din 

fete) şi alimentaţie nesanogenă (60% din 

băieţi şi 79% din fete)[11]. Menţionăm, de 

asemenea, că în lotul iniţial, 12,9% din 

subiecţi au avut antecedente heredocolaterale 

de boală cardiovasculară şi 29,7% 

au fost fumători. Aceste rezultate sunt 

comparabile cu cele descrise în literatură, 

privind studii efectuate pe studenţii 

facultăţilor de medicină [12-15]. De 

exemplu, un studiu amplu desfăşurat, între 

1989 – 2003, pe 989 de studenţi la medicină 

din Creta, a evidenţiat o prevalenţă 

comparabilă a factorilor de risc dietoinfluenţabili, 

după cum urmează: TA normal 

înaltă (35,1% din băieţi şi 29,4% din fete), 

hipertensiune arterială (13,3% din băieţi şi 

6,7% din fete), dislipidemie (14,4% din 

băieţi şi 4,6% din fete) şi obezitate 39% din 

băieţi şi 23 din fete) [12]. 

Deşi TAS a fost considerat un 

criteriu major de risc aterogen, corelaţia 

statistică cu FMD% nu a fost semnificativă. 

Acest aspect nu infirmă participarea 

CONCLUZII 

Determinarea FMD% a demonstrat 

că prevalenţa mare a factorilor de risc dietoinfluenţabili, 

asociaţi unui stil de viaţă 

„proaterogen”, are un impact semnificativ 

asupra funcţiei endoteliale încă de la vârste 

hipertensiunii arteriale la dezvoltarea 

disfuncţiei endoteliale, din cel puţin trei 

motive: (a) trebuie menţionată valoarea 

relativ redusă a TAS (143,27 ± 4,07 mm 

Hg) la lotul considerat hipertensiv, (b) se 

ştie că hipertensiunea arterială este implicată 

cel mai activ în aterogeneza arterelor 

cerebrale, coronariene şi renale [16], şi (c) 

la selecţia subiecţilor nu s-au luat în 

considerare alţi factori de risc aterogen 

adiţionali, cum ar fi sedentarismul şi stresul 

psihosocial, care au în rândul studenţilor la 

medicină o prevalenţă crescută (42% pentru 

sedentarism, 66% pentru stres) [11]. 

Mai trebuie menţionat faptul că, deşi 

nu am obţinut diferenţe semnificative între 

loturi privind valoarea FMD% s-a observat 

modificarea limitelor răspunsului 

vasodilatator la subiecţii din cadrul lotului. 

Astfel, valorile FMD% au fost cuprinse între 

3,5% şi 17% la subiecţii cu TA normală, 

între 3,7% şi 12% la subiecţii cu TA normal 

înaltă, între 3,8 şi 9,4% la subiecţii cu 

hipertensiune arterială, şi respectiv între 

3,2% şi 18,3% la subiecţii cu hipotensiune 

arterială. 

În schimb, FMD% a putut fi corelată 

cu dislipidemia şi consumul de grăsimi din 

alimentaţie. Există numeroase date în 

literatură care sugerează că FMD% este o 

metodă sensibilă pentru evaluarea 

disfuncţiei endoteliale indusă de 

dislipidemie. [17] Astfel, FMD% este 

afectată de creşterea colesterolului total 

[18,19], a fracţiunii LDL-colesterol şi a 

raportului CT/HDL-C [17-19], precum şi 

de scăderea fracţiunii HDL-colesterol [16- 

20]. 

tinere. Schimbarea stilului de viaţă, 

incluzând o alimentaţie sănătoasă, reprezintă 

astfel un aspect important în activitatea de 

prevenire a bolii aterosclerotice la adultul 

tânăr. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Ferro A., 2003, The endothelium made easy. Excerpta Medica Canada


87 

2. Arnal J.F., Dinh-Xuan A.T., Pueyo M., 1999, Endothelium – derived nitric oxide and 

vascular physiology and pathology. Cell Mol Life Science;55:1078-1087 

3. Toborek M., Kaiser S., 1999, Endothelial cell function. Relationship to atherogenesis. 

Basic Res Cardiol;94:295-314 

4. Bonetti P.O., Lerman L.O., Lerman A., 2002, Endothelial dysfunction a marker of 

atherosclerotic risk. Arterioscler Thromb Vasc Biol;22:1065-1074 

5. Verma S., Anderson T., 2002, Fundamentals of endothelial function for the clinical 

cardiologist. Circulation;105:546-549 

6. Mogoş V.T., Albota A., Ghişe Gh., 2000, Dietoterapia aterosclerozei. Ed. Cores Bucureşti, 

16 – 30, ISBN 973-570-149-9 

7. De Backer G., 2003, European Guidelines in Cardiovascular Disease Prevention in Clinical 

Practice, European Heart Journal;24:1601-1610 

8. MacLean D. et al., 2000, CINDI dietary guide, Copenhagen, WHO regional Office for 

Europe, (document EUR/00/5018028) 

9. Grundy M.S., Brewer H.B., Cleeman J.I., Smith S.C., Lenfant C., 2004, Definition of 

Metabolic Syndrome. Raport of the National Heart, Lung, and Blood 

Institute/American Heart Association Conference on Scientific Issues Related to 

Definition. Circulation;109:433-438 

10. Correti M. et al., 2002, Guidelines for the Ultrasound Assessment of Endothelial- 

Dependent Flow-Mediated Vasodilation of the Brachial Artera. J Am Coll 

Cardiol;39(2):257-26 

11. Noveanu L., Mihalas G., Duda-Seiman D., Gherbon A., Mancas S., 2005, The incidence 

of cardiovascular risk factors in apparently healthy young adults. 

CARDIORISK Study: background and design. Fiziologia – Physiology; 

15(2):7-12, ISSN 1223 – 2076 

12. Bertsias G., Mammas I., Linardakis M., Kafatos A., 2003, Overweight and obesity in 

relation to cardiovascular disease risk factors among medical students in Crete, 

Greece. BMC Public Health;3:3-11 

13. Baska T., Straka S., 2001, Smoking and some life-style changes in medical students – 

Slovakia, 1995 – 1999. Cent Eur J Public Health;9:147-149 

14. McCarron P., Okasha M., McEwen J., 2001, Changes in blood pressure among students 

attending Glasgow University between 1948 – 1968; analyses of cross-sectional 

surveys. BMJ;322:885-888 

15. Kashani I., Kaplan R.M., Criqui M.H., Nader P.P. et al., 1992, Cardiovascular risk factor 

assessment of medical students as an educational tool. Am J Prev Med;8:384- 

388 

16. Mogoş V.T., Albota A., Ghişe Gh., 2000, Dietoterapia aterosclerozei, Editura Coresi, 

Bucureşti, ISBN 973-570-149-9 

17. Kelm M, 2002, Flow-mediated dilatation in human circulation diagnostic and therapeutic 

aspects. AJP – Heart and Circulatory Physiology;282:1-5 

18. Vogel R.A., Corretti M.C., Gellman J., 1998, Cholesterol, cholesterol lowering, and 

endothelial function. Cardiovasc Dis;41:117-136 

19. Laroia S.T., Ganti A.K., Laroia A.T., Tendulkar K.K., 2003, Endothelium and the lipid 

metabolism: the current understanding, Int. J Cardiol,88:1-9 

20. Keogh J.B., Grieger J.A., Noakes M., Clifton P.M., 2005, Flow mediated dilatation is 

impaired by high-saturated fat diet but not by a high-carbohydrate diet. 

Arterioscler Thromb Vasc Biol;25:1274-1279)

88 


STUDIUL PREVALENŢEI ŞI A 

CARACTERISTICILOR OBICEIULUI 

DE A FUMA PRINTRE STUDENŢII LA 

MEDICINĂ 

Noveanu L. 1 , Muntean C. 2 , Gherbon A. 1 , Fira- 

Mladinescu C. 3 , Mihalaş G. 1 


Fiziologie 


Informatică Medicală 


Igienă 

REZUMAT 

Evaluarea prevalenţei şi caracteristicilor obiceiului de a fuma la studenţii din primii 

trei ani ai Facultăţii de Medicină Generală. Un număr de 526 subiecţi, 362 fete şi 167 băieţi, 

au completat un chestionar anonimizat cuprinzând testul Fagerström de apreciere a 

dependenţei la nicotină. Dintre subiecţii investigaţi, 33,64% au fost fumători, 30,93% fete şi 

39,52% băieţi. Analiza statistică a evidenţiat o creştere a numărului de ţigări fumate zilnic pe 

parcursul anilor de studiu, semnificativă statistic pentru fete (p < 0,02). Scorul Fagerström a 

arătat că la băieţi severitatea dependenţei de nicotină nu s-a modificat semnificativ, în timp 

ce la fete aceasta a crescut semnificativ pe parcursul anilor de studiu (p = 0,04 anul I vs. 

anul II, p = 0,01 anul I vs. anul III). Scăderea prevalenţei fumatului printre studenţii la 

medicină reprezintă o măsură necesară care trebuie instituită cât mai devreme, în anii de 

studiu preclinici. 

Cuvinte cheie: educaţie medicală, fumat, chestionar 

ABSTRACT 

The evaluation of prevalence and feature characteristics of smoking habit in the first 

three years of study students from the Faculty of General Medicine. A number of 526 

subjects, 362 girls and 167 boys, have filled in an anonymous questionnaire, including 

Fagerström test for the evaluation of dependence on nicotine. We found that 33.64% from 

subjects were smokers, 30.93% girls and 39.52% boys. During the three years of medical 

studies, the statistic analysis pointed out an increase in number of the daily smoked 

cigarettes, with a statistic significance for girls (p < 0.02). The Fagerström score showed that


89 

the severity of nicotine dependence in boys was not significantly modified, while this 

parameter was significantly increased in girls, during the first three years of medical 

education (p = 0.04 1st year vs 2nd year, p = 0.01 1st year vs 3rd year). The decrease of 

smoking prevalence in medicine students represents a necessary desiderate that must be taken 

into account as soon as possible, in the pre-clinical years of medical studies. 

Key words: medical education, smoking, questionnaire 

INTRODUCERE 

Numeroase studii epidemiologice 

efectuate în ultimele două decenii au 

evidenţiat strânsa legătura dintre fumat şi 

incidenţa crescută a bolilor cardiovasculare, 

atât la bărbaţi, cât şi la femei[1,2]. Conform 

acestor studii, chiar şi consumul unor ţigări 

cu nivel scăzut de nicotină sau fumatul 

pasiv au crescut cu 30% riscul dezvoltării 

bolilor cardiovasculare[3-6]. 

Pe de altă parte, studii referitoare la 

incidenţa cancerului pulmonar în rândul 

populaţiilor din America de Nord, Europa şi 

Japonia, au arătat că 83-92% din cazurile de 

cancer pulmonar la bărbaţi şi 57-80% din 

cancerul pulmonar la femei au fost atribuite 

fumatului [7]. De asemenea, sunt 

binecunoscute corelaţiile dintre fumat şi 

incidenţa crescută a BPOC-ului, a bolii 

canceroase şi a mortalităţii neonatale [8]. 

Conform datelor furnizate de World 

Health Organization (WHO), fumatul este 

considerat responsabil de decesul a milioane 

de oameni în fiecare an, în întreaga 

lume[8,9]. Astfel, s-a estimat că în secolul 

XX, aproximativ 100 milioane de decese/an 

au fost determinate de fumat, dintre care 1,2 

milioane în Europa. Mai mult decât atât, se 

aşteaptă până în anul 2020 o creştere până la 

2 milioane a acestor decese [9]. 

Contrar marilor probleme de sănătate 

şi socio-economice determinate de fumat, 

recunoscute de altfel în lumea întreagă, 

prevalenţa acestui obicei este mare atât în 

rândul populaţiei generale, cât şi în rândul 

cadrelor medicale[10]. Astfel, în Uniunea 

Europeană, 42% dintre bărbaţi şi 28% dintre 

femei sunt fumători, iar prevalenţa acestui 

obicei la medici este de 40%[7]. Acest din 

urmă aspect reprezintă o importantă 

problemă de sănătate, în condiţiile în care 

cadrele medicale trebuie să îndeplinească 

rolul principal în efortul de educare a 

populaţiei privind limitarea răspândirii 

fumatului şi promovarea unor campanii de 

renunţare la fumat[7-9]. 

Foruri internaţionale ca Tobacco 

Prevention Section of International Union 

Against Tuberculosis and Lung Disease 

(IUATLD), World Health Organization 

(WHO), precum şi International Union 

Against Cancer, s-au implicat în 

coordonarea a numeroase studii privind 

evaluarea prevalenţei fumatului la studenţii 

facultăţilor de medicină, precum şi a 

cunoştiinţelor acestora despre bolile 

determinate de fumat şi despre strategiile de 

renunţare la fumat utilizate în practica 

medicală [11-13]. 

Obiectivul acestui studiu a fost cel 

de evaluare a prevalenţei fumatului la 

studenţii Facultăţii de Medicină Generală ai 

Universităţii de Medicină şi Farmacie 

„Victor Babeş” Timişoara, aflaţi în primii 

trei ani de studiu. De asemenea, am urmărit 

evidenţierea unor aspecte caracteristice ale 

acestui obicei la subiecţii investigaţi, cum ar 

fi: intensitatea fumatului (numărul de ţigări 

fumate zilnic), severitatea dependenţei de 

nicotină, vârsta şi motivele debutului 

fumatului, modificarea comportamentului 

faţă de fumat în primii trei ani de studiu. 


Studiul a fost derulat în perioada 

2004 – 2005 şi s-a desfăşurat în cadrul 

Disciplinei de Fiziologie. Lotul de studiu a 

cuprins 529 studenţi, 362 fete şi 167 băieţi, 

cu vârsta medie de 21,9 ± 1,9 ani, lotul 

fiind alcătuit din 32,06% studenţi în anului 

I, 35,16% studenţi în anul II şi 33,64% 

studenţi în anul III ai Facultăţii de Medicină 

Generală. 

ubiecţii au completat, din propria 

iniţiativă, un chestionar anonimizat care a

90 


cuprins 10 întrebări şi care a fost structurat 

în 3 segmente: 

- date personale referitoare la vârstă, sex, an 

de studiu 

- testul Fagerström de evaluare a intensităţii 

şi dependenţei de nicotină [14] 

- date referitoare la dobândirea obiceiului de 

a fuma 

Subiecţii care nu au fumat în 

ultimele 12 luni au fost consideraţi foşti 

fumători, în timp ce subiecţii care au fumat 

< 100 de ţigări pe parcursul vieţii au fost 

consideraţi nefumători. 

Cu ajutorul testului Fagerström s-a 

apreciat intensitatea fumatului şi severitatea 

dependenţei de nicotină. În funcţie de 

numărul de ţigări fumate zilnic, subiecţii au 

fost selectaţi în: mici fumători (1-15 

ţigări/zi), fumători moderaţi (16-25 ţigări/zi) 

şi mari fumători (≥ 26 ţigări/zi). În funcţie 

de scorul obţinut la testul Fagerström, 

subiecţii au fost selectaţi în fumători cu 

dependenţă uşoară (0-2 puncte), moderată 

(3-5 puncte) şi severă (6-10 puncte). 

ANALIZA STATISTICĂ 

Pentru analiza statistică s-a utilizat 

programul Microsoft Excel şi POP Tools din 

pachetul Microsoft Office 2003, precum şi 

programul EPI 2000. Pentru măsurarea 

variabilelor cantitative s-au determinat 

media (M) şi deviaţia standard (ds), iar 

pentru evaluarea diferenţelor între sexe s-a 

utilizat testul t nepereche şi testul ANOVA, 

considerându-se semnificativ statistic un p < 

0,05. 

REZULTATE 

Datele obţinute au arătat că din 

totalul de 529 de subiecţi investigaţi, 

33,64% (n = 178) au fost fumători regulaţi, 

28,35% (n = 150) fumători ocazionali, 

6,43% (n = 34) au renunţat la fumat (foşti 

fumători), 11,34% (n = 60) au încercat să 

fumeze şi 20,22% (n = 107) nu au fumat 

niciodată. Nu s-a obţinut nici o diferenţă 

semnificativă între sexe, privind statutul de 

fumător regulat (p = 0,14), ocazional (p = 

0,23) sau de fost fumător (p = 0,20), dar 

78,82% de fete nefumătoare a fost 

semnificativ mai mare (p< 0,02) comparativ 

cu 60,47% de băieţi nefumători. 

Distribuţia pe ani de studii şi pe sexe 

a fumătorilor este prezentată în Tabelul 1, 

iar distribuţia pe ani de studii şi pe sexe a 

intensităţii fumatului este redată în Figurile 

1, 2 şi 3. 

Analiza statistică a intensităţii 

fumatului a evidenţiat o creştere a numărului 

de ţigări fumate zilnic pe parcursul anilor de 

studiu, semnificativă statistic pentru fete (p 

< 0,02). 

Tabelul 1. Repartiţia pe an de studii şi sex a subiecţilor investigaţi şi a 

fumătorilor 

An de studii Studenţi investigaţi Fumători 

Fete Băieţi Total Fete Băieţi 

n n n n % n % 

I 112 53 165 26 23,21 15 28,30 

II 124 62 186 37 29,83 23 37,09 

II 126 52 178 49 38,88 28 53,84 

TOTAL 362 167 529 112 30,93 66 39,52


91 

< 15 

tigari/zi 

77% 

> 26 

tigari/zi 

4% 

anul I -FETE 

16 - 25 

tigari/zi 

19% 

< 15 

tigari/zi 

40% 

anul I - BAIETI 

> 26 

tigari/zi 

13% 

16 - 25 

tigari/zi 

47% 

Figura 1. Distribuţia pe sexe a intensităţii fumatului pentru subiecţii anului I 

> 26 tigari/zi 

11% 

> 26 

tigari/zi 

9% 

< 15 tigari/zi 

70% 

16 - 25 

tigari/zi 

19% 

< 15 

tigari/zi 

52% 

16 - 25 

tigari/zi 

39% 

anul II - FETE 

anul II - BAIETI 

Figura 2. Distribuţia pe sexe a intensităţii fumatului pentru subiecţii anului II 

< 15 

tigari/zi 

47% 

> 26 

tigari/zi 

22% 

< 15 

tigari/zi 

47% 

> 26 

tigari/zi 

32% 

anul III - FETE 

16 - 25 

tigari/zi 

31% 

anul III - BAIETI 

16 - 25 

tigari/zi 

21% 

Figura 3. Distribuţia pe sexe a intensităţii fumatului pentru subiecţii anului III 

Distribuţia severităţii dependenţei de 

fumat pe ani de studii este redată în Figura 

4, iar Tabelul 2 cuprinde distribuţia pe sexe 

şi ani de studii, precum şi diferenţele 

statistice ale scorul Fagerström.

92 


70% 

60% 

50% 

40% 

** 

63% 

* 

* 

* 

48% 

43% 

* 

43% 

51% 

30% 

27% 

20% 

10% 

10% 8% 

6% 

0% 

anul I anul II anul III 

Dependenta usoara Dependenta moderata Dependenta intensa 

Figura 4. Distribuţia pe ani de studii a severităţii dependenţei de fumat 

* p < 0,05, ** p< 0,01 

Tabelul 2. Distribuţia pe ani de studii şi pe sexe a scorului Fagerström (M ± ds) 

An se studii FETE BĂIEŢI p 

I 4,11 ± 1,67 5,4 ± 1,84 0,02 

II 5,05 ± 2,09 5,86 ± 2,02 0,07 

III 5,28 ± 2,05 6,35 ±2,39 0,02 

Analiza statistică comparativă a 

scorului Fagerström în funcţie de ani de 

studii şi pe sexe a arătat că în cazul băieţilor 

severitatea dependenţei de fumat nu s-a 

modificat semnificativ pe parcursul anilor 

de studiu (p = 0,33 anul I vs. anul II, p = 

0,18 anul I vs. anul III, p = 0,44 anul II vs. 

anul III), în timp ce comportamentul de 

fumător în cazul fetelor a evoluat 

semnificativ odată cu anul de studiu (p = 

0,04 anul I vs. anul II, p = 0,01 anul I vs. 

anul III, p = 0,05 anul II vs. anul III). 

Vârsta la care a debutat fumatul a 

fost de 10-14 ani la 5,88% dintre subiecţi şi 

14-18 ani la 35,56% dintre subiecţi. Un 

procent de 30,33% dintre subiecţi au început 

să fumeze după admiterea la facultate, iar 

28,23% nu au răspuns la această întrebare. 

Mai mult decât atât, 49% dintre subiecţi au 

început să fumeze mai mult în timpul 

facultăţii, 18% nu şi-au modificat 

comportamentul de fumător şi numai 3% au 

redus numărul de ţigări fumate zilnic. 

Vârsta la care a debutat fumatul a putut fi 

asociată cu numărul de ţigări fumate zilnic. 

În acest sens, subiecţii care au început să 

fumeze la vârsta de 10-14 ani au devenit 

între timp mari fumători (p = 0,001). 

Motivele pentru care subiecţii de sex 

masculin au început să fumeze au fost: 

plăcerea (32%), influenţa anturajului şi a 

prietenilor (25%), curiozitatea (24%), stresul 

(14%), exemplul părinţilor/profesorilor 

(5%). În cazul fetelor, au fost enumerate: 

stresul (42%), plăcerea (25%), influenţa 

anturajului şi a prietenilor (19%),


93 

curiozitatea (9%) şi exemplul 

părinţilor/profesorilor (5%). O diferenţă 

semnificativă statistic privind stresul ca 

DISCUŢII 

Rezultatele studiului nostru au arătat 

o prevalenţă de 33,64% a fumatului la 

studenţii din primii trei ani ai Facultăţii de 

Medicină, respectiv de 30,93% la fete şi 

39,52% la băieţi. Deşi studiul nostru 

a fost limitat de numărul relativ mic de 

subiecţi care au dorit să completeze 

chestionarul, precum şi de proporţia mult 

mai mare de fete comparativ cu cea de băieţi 

(caracteristică generală a repartiţiei pe sexe 

a studenţilor Facultăţii de Medicină), aceste 

rezultate au putut fi încadrate în valorile 

medii comparative cu datele existente în 

literatură şi obţinute prin numeroase studii 

efectuate pe parcursul ultimului deceniu. 

Astfel de studii care au cuprins peste 9000 

de studenţi din 51 de Facultăţi de Medicină 

din 42 de ţări, au arătat că prevalenţa 

fumatului printre studenţii Facultăţilor de 

Medicină din Europa a fost cuprinsă între 

11% şi 61,9% şi a variat între 0 şi 56,9% la 

băieţi şi între 0 şi 44,7% la fete[7,13]. Cu 

toate că prevalenţa fumatului la subiecţii 

noştri s-a încadrat în valorile medii 

Europene, aceasta a fost semnificativ mai 

mare comparativ cu studenţii Facultăţilor de 

Medicină din Marea Britanie (11%), Cehia 

(18%), Olanda (18%) sau Ungaria 

(20,9%)[15-18]. Studiul nostru a remarcat, 

de asemenea, numărul mare de studente 

fumătoare în comparaţie cu ţările vest 

Europene (16-23%), dar foarte apropiat cu 

cel din ţările est Europene ca Serbia (24- 

35%) sau Rusia (30-35%)[19-21]. 

Îngrijorător este faptul că 49% dintre 

subiecţi au început să fumeze mai mult în 

timpul facultăţii, 18% nu şi-au corectat 

atitudinea faţă de fumat şi numai 3% au 

redus numărul de ţigări fumate zilnic, 

principalele motive invocate fiind creşterea 

stresului, influenţa anturajului şi a 

prietenilor. Similar, studii efectuate în 

Spania [22], Turcia [23] şi Polonia [24] au 

arătat că studenţii par mai degrabă să devină 

fumători după admiterea la Facultatea de 

principală cauză a fumatului, s-a obţinut 

între lotul de fete şi cel de băieţi (p

94 


să-şi însuşească cât mai devreme măsurile 

de prevenţie şi de renunţare la fumat. Pentru 

mulţi studenţi sincronizarea informaţiilor 

referitoare la efectele nocive ale fumatului şi 

necesitatea renunţării la fumat poate fi prea 

târzie dacă aceste informaţii sunt oferite 

preponderent în anii de studiu clinic, 

deoarece iniţierea fumatului apare mult mai 

devreme, în primii anii de studii sau chiar 

înainte. 

Sub toate aceste aspecte, un efort 

hotărât şi concertat ar fi necesar şi ar putea 

fi realizat prin elaborarea de programe de 

educaţie şi de prevenţie multidisciplinare. 

BIBLIOGRAFIE 

1.Jonas M.A., Oates J.A., Ockene J.K., Hennekens C.H., 1992, Statement on smoking and 

cardiovascular disease for health care professionals: American Heart 

Association. Circulation;86:1664-1669 

2.Price J.F., Mowbray P.I., Lee A.J., Rumpley A., Lowe G.D., Fowkers F.G., 1999, 

Relationship between smoking and cardiovascular risk factors in the 

development of peripheral arterial disease and coronary artery disease, 

Edinburgh Artery Study. Eur Heart J;20:344-353 

3.Negri E., Franzosi G., La Vecchia C., Santoro L., Nobili A., Tognoni G., 1993, Tarr yield of 

cigarettes and risk of acute myocardial infarction, GISSI-EFRIM Investigators, 

BMJ;306:1567-1570 

4.Bolinder G., Alfredsson L., Englund A,. de Faire U., 1994, Smokeless tobacco use and 

increased cardiovascular mortality among Swedish construction workers. Am J 

Public Health;84:399-404 

5.Glantz S.A., Pamley W.W., 1991, Passive smoking and heart disease epidemiology, 

physiology, and biochemistry. Circulation;83:1-12 

6. Law M.R., Morris J.K., Wald N.J., 1997, Enviromental tobacco smoke exposure and 

ischaemic heart disease: an evaluation of the evidence. BMJ;315:973-980 

7. Ezzati M., Lopez A.D., 2003, Estimates of global mortality atributable to smoking in 2000. 

Lancet;362:847-852 

8.Collinshaw N.E., Lopez A.D., 1996, The tobacco epidemic a global public health 

emergency. Tobacco Alert: World Health Organization 

9.Murray C.J.L., Lopez A.D., 1997, Alternative projections of mortality and disability by 

cause 1990-2020: Global Burden of Disease Study. Lancet;349:1498-1504 

10.Chapman S., 1995, Doctors who smoke. BMJ;311:142-143 

11. Crofton J.W., Freour P.P., Tessier J.F., 1994, Medical education on tobacco: implications 

of a worldwide survey. Med Educ;28.187-196 

12.Crofton J.W., Tessier J.F., 1997, A worldwide survey of knowledge and attitude of 

tobacco among medical students. In: Richmond R. Ed. Educating medical 

students about tobacco: planning and implementation. Paris: International Union 

Against Tuberculosis and Lung Disease;271-280 

13.Richmond R., 1990, Teaching medical students about tobacco. Thorax;54:70-78 

14.Fagerstrom K.O., Schneider N.G., 1989, Measuring nicotine dependence: a review of the 

Fagerstrom tolerance questionnaire. J Behav Med;12:159-182 

15. Meakin R.P., Lloyd M.H., 1996, Disease prevention and health promotion: a study of 

medical students and teachers. Med Educ;30:97-104 

16.Kralikova E., Kozak J., Rames J., 1995, Czech medical faculties and smoking. Centr Eur J 

Publ Health;3:97-99 

17.Dekker H.M., Looman C.W.N., Adriaanse H.P., 1992, Prevalence of smoking in 

physicians and medical students, and the generation effect in the Netherlands. 

Soc Sci Med;36:817-822


95 

18.Pico B., Barabas K., Markos J., 1996, Health risk behavior of a medical student 

population: report on a pilot study. J R Soc Health;116:97-100 

19.Crofton J.W., Tessier J.F., Freour P.P., 1992, European medical schools and tobacco. Med 

Educ;7:105-114 

20.Vlajinac H., Adanja B., Jarebisnki M., 1997, Smoking behaviour of medical students in 

Belgrade (Yugoslavia). Eur J Epidemiol;7:709-710 

21.Tessier J.F., Freour P.P., Mejiari C., 1993, Smoking behaviour and attitudes of medical 

students towards smoking and anti-smoking campaigns in Austria, Japan, USA 

and the former URSS (Rusia and Estonia). Tobacco Control;2:24-29 

22.Ribo Bonet C., Cordon Granados F., Vallescar I., 1992, Tobacoism in medical students. 

Atencion Primaria;9:203-206 

23.Itil O., Ergor G., Ceylan E., 2004, Knowledge and Attitudes about smoking among 

students in a medical faculty. Turkish Respiratory Journal;5(2):86-91 

24.Kozielsky J., Jastrebski D., Gabrys J., 1996, Changes of smoking habbits over 10 years 

among II years medical students. Pneumologia Alergologia Polska;64:50-53 

25. Dubois G., 1998, The requisite internationalization of the campaign against smoking. Bull 

Acad Natl Med;182(5):939-950

96 


Secţiunea: 

Microbiologie


97 

EFECTUL HIPOCLORITULUI DE 

SODIU ASUPRA FLOREI MICROBIENE 

DIN CANALELE RADICULARE 

INFECTATE 

Branea D. 1 , Dan L. 1 , Rominu R. 2 , Berceanu-Văduva 

D. 1 , Crăciunescu M. 1 , Hogea E. 1 , Szuhanek C. 4 , 

Popa M. 1 , Muntean D. 1 , Zugravu R. 1 , Horhat F. 1 , 

Pilut C. 1 , Dobrean L. 1 , Horhat D. 3 , Moldovan R. 1 

1 Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” Timişoara , Disciplina de 

Microbiologie 

2 Spitalul Clinic Municipal Timişoara 


Biologie Celulară şi Moleculară 


Pedodonţie- Ortodonţie 

REZUMAT 

Studiul efectuat în iunie 2005, pe 34 pacienţi cu gangrenă simplă şi complicată, de la 

care s-au recoltat 20 de probe din canalele radiculare infectate. S-a urmărit prevalenţa 

germenilor aerobi şi facultativ anaerobi din canalele radiculare, înainte şi după spălături cu 

soluţie de hipoclorit de sodiu 2,5%. Determinările calitative şi cantitative ale 

microorganismelor izolate au evidenţiat faptul că înaintea spălăturilor frecvenţa acestora a 

fost: 67,59% Streptococcus viridans, 0,41% Staphylococcus aureus, 26,98% stafilococi 

coagulazo-negativi, 0,27% neisserii şi 1,11% Corynebacterium sp. şi 3,61%.. După 

spălăturii, rata germenilor izolaţi din aceleaşi canale radiculare a înregistrat o scădere: 

7,64% Streptococcus viridans, 3,61% stafilococi coagulazo-negativi şi 0,13% Staphylococcus 

aureus. Celelalte specii au dispărut complet. Rezultatele studiului au arătat o scădere 

semnificativă a germenilor aerobi şi facultativ anaerobi izolaţi din canalele radiculare 

infectate după spălăturile cu hipoclorit de sodiu, ceea ce confirmă efectul benefic al acestei 

soluţii ca adjuvant al tratamentului endodontic. 

Cuvinte cheie: canale radiculare, microorganisme, hipoclorit de Na 2,5%

98 


ABSTRACT 

The study was effected in june 2005, on 34 pacients with simple and complicated 

gangrene. We collect 20 sample from infected radicular channels. The purpose of this study 

was to follow the prevalence of aerobic and facultative anaerobic germs from radicular 

channels before and after washing with Na hypochlorite 2,5%. Quantitative and qualitative 

determination of isolated microorganisms have shown the fact that before washing the 

frecvency of this was: 67,59% Streptococcus viridans, 0,41% Staphylococcus aureus, 26,98% 

coagulase-negative staphylococci, 0,27% Neisseria spp. and 1,11% Corynebacterium sp. 

After washing the rote of isolated germs from same radicular channels have shown an 

decrease: 7,64% Streptococcus viridans, 3,61% stafilococi coagulazo-negativi and 0,13% 

Staphylococcus aureus. Other species have disappear complete. The results of the study 

shown an significant decrease of microbial species isolated from infected radicular channels 

after washing with Na hypochlorite. This confirms the efficiency of this solutions in 

endodontics treatments. 

Key words: radicular channels, microorganisms, Na hypochlorite 2,5% 

INTRODUCERE 

Cavitatea bucală reprezintă o zonă 

populată cu o mare diversitate de 

microorganisme: bacterii, ciuperci, 

mycoplasme, virusuri şi ocazional 

protozoare. Dintre acestea, bacteriile sunt 

predominante în cadrul florei rezidente 

orale. 

Placa dentară se găseşte la suprafaţa 

dinţilor şi este constituită dintr-un biofilm 

microbian inclavat în polimeri de origine 

bacteriană şi salivară. Placa dentară 

funcţionează ca o adevarată comuniune 

bacteriană, cu foarte multe specii, 

reprezentate de: streptococi viridans, 

Haemophylus sp., Neisseria sp., bacili gram 

pozitivi etc. Bacteriile strict aerobe şi 

facultativ anaerobe de la nivelul plăcii 

bacteriene, creează condiţii favorabile 

colonizării cu specii anaerobe: Actinomyces 

sp., Fusobacterium sp., Villonella sp., 

Eubacterium sp., Prevotella sp. etc [1,2,3]. 

Cele mai multe afecţiuni pulpare şi 

parodontale sunt induse direct sau indirect 

de bacteriile orale. Aceasta a fot 

demonstrată de acum un secol şi a fost 

cofirmată de o serie de teste moderne 

bacteriologice şi imunologice. Se ştie că 

majoritatea modificărilor din ţesuturile 

pulpare şi parodontale sunt de origine 

bacteriană. Din acest motiv este necesară 

înţelegerea şi cunoaşterea microbiologiei 

canalului radicular [4,5,6]. 


Obiectivul urmărit în această lucrare 

a fost legat de determinarea prevalenţei 

germenilor la nivelul canalului radicular în 

cazul gangrenei simple şi complicate. 

Acest studiu evidenţiază prevalenţa 

germenilor aerobi şi facultativ anaerobi 

izolaţi din canalul infectat înainte şi după 

spălături cu hipoclorit de sodiu 2,5%. 

Au fost recoltate 20 de probe de la 

nivelul canalului radicular a 34 pacienţi 

(Tabelul 1). 

Recoltările s-au efectuat în luna 

iunie 2005, de la pacienţi care au apelat la 

serviciile unui cabinet stomatologic din 

Timişoara care lucrează în regim privat. 

Probele au fost recoltate cu conuri de 

hârtie sterile, care ulterior au fost suspendate 

în eprubete sterile cu ser fiziologic. Cele mai 

multe probe au fost recoltate de pe molarii 

1.7 (35% din totalul probelor recoltate), 

molarii 1.6 (30%), molarii 2.6 (20%) şi 

molarii 4.6 (15%) aşa cum reiese din Figura 

1.


99 

Tabelul 1. Repartiţia probelor recoltate din canalele radiculare 

Probe Nr. probe Frecvenţă (%) 

Molar 1.6 6 30 

Molar 1.7 7 35 

Molar 4.6 3 15 

Molar 2.6 4 20 

Total 20 100 

Molar 2.6 

20% 

Molar 1.6 

30% 

Molar 4.6 

15% 

Molar 1.7 

35% 

Figura 1. Repartizarea grafică a probelor recoltate din canalele radiculare 

Prelucrarea probelor s-a efectuat în 

Laboratorul de Bacteriologie din cadrul 

Disciplinei de Microbiologie a Universitatea 

de Medicină şi Farmacie "Victor Babeş" 

Timişoara. 

Pentru recoltarea probelor de la 

pacienţi s-a ţinut cont de toate normele de 

prelevare în condiţii sterile şi cu materiale 

sterile (tampoane sterile), pentru a împiedica 

contaminarea sau supracontaminarea lor. 

Recoltarea din canalul radicular s-a efectuat 

cu conul de hârtie steril. După izolarea 

dintelui şi îndepărtarea mecanică a 

detritusurilor, cu ajutorul frezei globulare au 

fost realizate câteva mişcări pe fundul 

cavităţii. Dentina astfel obţinută s-a recoltat 

cu ajutorul tamponului şi a fost introdusă 

într-o eprubetă cu ser fiziologic steril. 

Însămânţările s-au efectuat din 

suspensiile de ser fiziologic steril în care au 

fost suspendate conurile de hârtie sterile ce 

au fost introduse în canalele radiculare 

infectate. 

Mediile de cultură utilizate pentru 

izolarea germenilor au fost: 

• geloză-sânge de oaie 5% pentru 

izolarea speciilor de stafilococi, 

streptococi, difterimorfi şi alţi bacili 

gram pozitivi 

• medii lactozate de tipul Mac Conkey 

pentru izolarea enterobacteriilor şi 

alţi bacili gram negativi 

• mediul Chapman - mediu selectiv 

pentru izolarea stafilococilor (S. 

aureus, CNS). 

După 24 ore de incubare la 37ºC, a 

urmat identificarea germenilor pe baza

100 


caracterelor culturale, biochimice şi a 

testelor de patogenitate: 

• identificarea stafilococilor 

(coagulazo-pozitivi şi coagulazonegativi) 

s-a făcut pe baza factorilor 

de patogenitate: coagulază, pigment, 

hemolizine şi fermentarea manitei 

• streptococii viridans au fost 

identificaţi pe baza caracterelor 

morfologice şi tinctoriale (coci gram 

pozitivi dispuşi în lanţuri), culturale 

(colonii mici pulverulent) şi de 

patogenitate (hemoliza alfa) 

• neisseriile au fost identificate pe 

baza caracterelor morfo-tinctoriale şi 

testul oxidazei 

• în cazul identificării speciilor de 

corynebacterii şi alţi bacili gram 

pozitivi, am ţinut cont de caracterele 

morfologice şi tinctoriale [7]. 


Datorită complexităţii canalelor 

radiculare, curăţirea şi spălarea acestora cu 

ajutorul instrumentelor este adesea 

imposibilă. Adăugarea dezinfectantelor, 

irigantelor şi a unor medicamente în 

interiorul canalelor este utilizată în terapie. 

Un irigant ideal utilizat pentru curăţirea 

canalului radicular este acela care dizolvă 

detritusurile organice, are toxicitate şi 

tensiune de suprafaţă redusă şi este un 

dezinfectant sau sterilizant eficient [8]. În 

acest scop se utilizează o gamă variată de 

substanţe, de la apa distilată până la acizii 

caustici. Hipocloritul de sodiu este cel mai 

frecvent şi uzual irigant utilizat în terapia 

canalului radicular [9,10]. 

O serie de studii au arătat că 

hipocloritul de sodiu reduce semnificativ 

populaţia microbiană, fapt explicat prin 

efectul său antibacterian. 

Cu toate acestea, alte studii au arătat 

că anumite specii microbiene supravieţuiesc 

după curăţirea şi spălarea completă şi 

ulterior pot creşte în canalul gol radicular 

atunci când în interiorul său nu se introduc 

substanţe medicamntoase [10,11]. 

Combinarea instrumentării 

ultrasonice intracanal cu irigaţiile acestuia 

măreşte capacitatea de curăţare şi 

dezinfecţie a canalului radicular [12,13,14]. 

În cadrul studiului nostru toate, cele 20 de 

probe recoltate din cavitatea bucală a celor 

34 de pacienţi au fost pozitive înainte de 

spălare. După utilizarea hipocloritului de 

sodiu au rămas pozitive16 probe. 

Au fost identificte 801 UFC/ml 

suspensie de ser fiziologic (unităţi 

formatoare de colonii). Dintre acestea, 

prevalenţa germenilor în canalele radiculare 

înaintea spălăturilor a fost de 89,76%, iar 

după spălături a fost de 10,23%, aşa cum 

reiese din Tabelele 2 şi 3. 

Tabelul 2. Frecvenţa germenilor izolaţi de la nivelul meşei dentare înainte de 

spălarea cu hipoclorit de Na 2,5% 

GERMEN 

UFC/ml suspensie 

SF 

înaintea spălării 

Procent 

Streptococcus viridans 486 67,59 

Staphylococcus aureus 3 0,41 

Stafilococi coagulazo-negativi 194 26,98 

Branhamella catharalis 2 0,27 

Corynebacterium sp. 8 1,11 

Alţi bacili gram pozitivi 26 3,61 

%


101 

Total 719 100 

Stafilococi 

agulazo-negativi 

27% 

Branhamella 

catharalis 

0,27% 

Bacili gram 

pozitivi 

4% 

Corynebacterium 

sp. 

1% 

Staphylococcus 

aureus 

0.41% 

Streptococcus 

viridans 

68% 

Figura 2. Germeni izolaţi de la nivelul meşei dentare înainte de spălarea cu 

hipoclorit de Na 2,5% 

Conform Figurii 2, înaintea 

spălărilor, cel mai frecvent s-au izolat 

sreptococii viridans (67,59%), urmaţi de 

stafilococii coagulazo negativi (26,98%), S. 

aureus (0,41%) şi într-o proporţie ceva mai 

redusă, bacili gram pozitivi (neisserii 

(0,27%) specii de corinebacterii (1,11%) şi 

alţi bacili gram pozitivi (3,61%). 

După spălarea cu hipoclorit de sodiu 2,5% 

s-a evidenţiat o scădere a frecvenţei 

germenilor izolaţi din canalele radiculare. 

Aşa cum reiese din Tabelul 3, unele specii 

au dispărut complet: Branhamella catharalis, 

Corynebacterium sp. şi alţi bacili gram 

pozitivi, iar celelate specii au diminuat 

semnificativ: Streptococcus viridans 

(7,64%), Staphylococcus aureus (0,13%), iar 

stafilococii coagulazo-negativi (3,61%). 

Tabelul 3. Frecvenţa germenilor izolaţi de la nivelul meşei dentare după spălarea 

cu hipoclorit de Na 2,5% 

GERMEN 

UFC/ml 

suspensie SF 

Procent 

% 

după spălare 

Streptococcus viridans 55 7,64 

Staphylococcus aureus 1 0,13 

Stafilococi coagulazo-negativi 26 3,61 

Total germeni după spălare 82 11,38 

Total germeni înaintea spălării 719 100

102 


80 

70 

60 

50 

40 

30 

20 

10 

0 

67,59 

Streptococcus viridans 

7,64 

0,41 0,13 

S. aureus 

26,98 

3,61 

0,27 

CNS 

Branhamella catharalis 

Bacili gram pozitivi 

3,61 1,11 

Corynebacterium sp. 

Inainte de spălare 

După spălare 

Figura 3. Studiul comparativ al determinărilor calitative şi cantitative ale 

germenilor izolaţi din canalele radiculare înainte şi după spălările cu hipoclorit de Na 

2,5% 

În urma spălării cu soluţie de 

hipoclorit de sodiu 2,5% a canalelor 

radiculare infectate am observat o diminuare 

masivă a speciilor de germeni de la nivelul 

meşelor. 

Anumiţi germeni au dispărut în 

totalitate: Corynebacterium sp., alţi bacili 

CONCLUZII 

1. Studiul a fost efectuat pe un număr de 34 

de pacienţi cu gangrenă simplă şi 

complicată, de la care au fost recoltate un 

număr de 20 de probe din canalele 

radiculare infectate. 

2. Scopul lucrării a urmărit prevalenţa 

germenilor aerobi şi facultativi anaerobi din 

canalele radiculare, înainte şi după spălături 

cu soluţie de hipoclorit de sodiu 2,5%. 

gram pozitivi şi Branhamella catharallis, în 

timp ce celelalte specii şi-au diminuat în 

mod considerabil numărul: strptococii 

viridans, stafilococii coagulazo-negativi şi 

Staphylococcus aureus (Figura 3). 

3. Au fost identificate 801 UFC/ml 

suspensie de ser fiziologic (unităţi 

formatoare de colonii). Dintre acestea, 

prevalenţa germenilor în canalele radiculare 

înaintea spălărurilor a fost de 89,76%, iar 

după spălături a fost de 10,23%. 

4. Determinările calitative şi cantitative ale 

microorganismelor izolate au evidenţiat 

faptul că înaintea spălăturilor, frecvenţa 

acestora a fost: 

• 67,59% Streptococcus viridans


103 

• 0,41% Staphylococcus aureus 

• 26,98% stafilococi coagulazonegativi 

• 1,11% Corynebacterium sp. 

• 3,61% alţi bacili gram pozitivi 

• 0,27% neisserii. 

După spălături rata germenilor izolaţi din 

aceleaşi canale radiculare a înregistrat o 

scădere: 

• 7,64% Streptococcus viridans 

• 3,61% stafilococi coagulazo-negativi 

• 0,13% Staphylococcus aureus. 

5.Rezultatele acestui studiu au arătat o 

scădere semnificativă a speciilor microbiene 

izolate din canalele radiculare infectate după 

spălăturile cu hipoclorit de sodiu 2,5%, ceea 

ce confirmă efectul benefic al acestei soluţii 

ca adjuvant al tratamentului endodontic. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Gibbons R.J., 2002, Bacterial adhesion to oral tissue: a model for infectious diseases. J. 

Dent. Res., 68, 750-780 

2. Listgarten M.A., 2000, The structure of dental plaque. Periodontol. 5, 52-65 

3. Marsh P.D., 1998, Host defences and microbial homeostazis: role of microbial interactions. 

J. Dent. Res. 68. 1567-1575 

4. Edgar W.M. and Higham S.M., 2000, Plaque fluid as a bacterial milieu. J. Dent. Res. 68. 

750-760 

5. Gomes BP, Lilley JD and Drucker DB, 2000, Association of endodontic signs and 

symptoms with particular combinations of specific bacteria. Int Endodont. J., 

29, 69-78 

6. Senia E.S., Marshall F.J., Rosen S., 1998, The solvent action of sodium hypoclorite on pulp 

tissue of extracted teeth. Oral Surg 31:96 

7. Moldovan R., Licker M., Doroiu M., Berceanu Văduva D., Crăciunescu M., Dan L., 

Branea D., Horhat F., Popa M., 2000, Microbiologie-Îndreptar de lucrări 

practice, Lito UMFT 

8. Branea D., 2005, Efectul clorhexidinei asupra plăcii dentare. Lucrare de diplomă 

9. Pashley E., 1985, Cytotoxic effects of NaOCl on vital tissue, J Endod 11:525 

10. Assery M., Sugrue P.C., Graser G. N., Eisenberg D., 1992, Control of microbial 

contamination with commercially available cleaning solution. Departament of 

Prosthodonthics, Eastman Dental Center. Rochester N:Y:, J. Prosthet Dent, feb 

1992, 76(2), 275-277 

11. Nolte W.A., 1966, Oral microbiology with basic microbiology and immunology, ed. A 

IV-a, The C. V. Mosby Co., St. Louis 

12. Griffiths M.B., Stock C.J., 1986, The efficiency of irrigants in removing root canal debris 

when used with an ultrasonic preparation technique. Int Endod J 19:277 

13. Pumarola J., 1992, Antimicrobial activity of seven root canal sealers. Oral Surg 74:216 

14. Sjogren U., Sundqvist G., 1987, Bacteriologic evaluation of ultrasonic root canal 

instrumentation. Oral Surg 63:366.

104 


PREVALENŢA ŞI REZISTENŢA LA 

ANTIBIOTICE A UROPATOGENILOR 

NOSOCOMIALI IZOLAŢI DINTR-O 

SECŢIE DE NEFROLOGIE 

Nicodemus T. 1 , Licker M. 2 , Tutelcă A. 3 , Orb C. 3 , 

Badiţoiu L. 2 , Hogea E. 2 , Moldovan R. 2 

1 Clinica de Cardiologie Ascar 

2 Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” Timişoara 

3 Spitalul Clinic Municipal Timişoara 

REZUMAT 

Am urmărit determinarea prevalenţei uropatogenilor nosocomiali izolaţi dintr-o secţie 

de Nefrologie, precum şi a rezistenţei lor la antibiotice. Identificarea germenilor s-a realizat 

cu ajutorului sistemului API (BioMerieux France), iar testele de sensibilitate au fost efectuate 

prin metoda difuzimetrică, conform normelor CLSI, cu interpretare manuală şi automată (cu 

ajutorul analizorului Osiris –Bio Rad). Din cele 1224 uroculturi recoltate de la 1217 pacienti 

internaţi în secţia de Nefrologie, în perioada ianuarie-decembrie 2005, s-au izolat un număr 

de 177 tulpini microbiene cu potenţial nosocomial. Majoritatea acestora şi totodată si cele 

mai rezistente tulpini, au fost reprezentaţi de enterobacterii: E.coli, Klebsiella pneumoniae, 

Proteus mirabilis, Proteus vulgaris , urmate de cocii Gram pozitivi: S.aureus şi germeni 

Gram negativi nonfermentativi: Pseudomonas aeruginosa şi Flavimonas oryzihabitans. Se 

remarcă o prevalenţă relativ crescută a tulpinilor multirezistente la antibiotice (BLSE, 

MRSA), fapt explicat prin imunodepresia acestor pacienţi. Aceasta impune o politică 

raţională de prescriere a antibioticelor în această secţie, precum şi o supraveghere mai 

atentă a personalului medical. 

Cuvinte cheie: ITU, enterobacterii, BLSE, MRSA 

ABSTRACT 

The aim of our study was to determine the prevalence of nosocomial uropathogens 

isolated from a Nephrology department and their antibiotic resistance. Identification of germs 

was performed by the API system (BioMerieux France) and susceptibility tests by disk - 

diffusion tests (CLSI standards) with manual and automatic (Osiris -Bio Rad Laboratories) 

reading methods. Results: From 1224 urine samples collected from 1217 patients, during a 

period of 1 year (January-December 2005) we isolated 177 microbial strains with nosocomial


105 

potential. The majority and the most resistant ones were represented by enterobacteria E.coli, 

Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis, Proteus vulgaris, followed by Gram positive 

cocci: S.aureus and and by Gram negative Nonfermentative rods: Pseudomonas aeruginosa 

şi Flavimonas oryzihabitans. The high prevalence of multidrug resistant germs (ESBL, 

MRSA) is explained by the immunosuppresion of these patients. A rational policy in 

prescribing antibiotics and proper surveillance of medical staff in this department are 

therefore mandatory. 

Key words: UTI, enterobacteria, ESBL, MRSA 

INTRODUCERE 

Infecţiile de tract urinar (ITU) 

reprezintă 42% din totalul infecţiilor 

nosocomiale. După Carson [1] 2% din 

pacienţii spitalizaţi în SUA vor prezenta o 

ITU dobândită în cursul spitalizării. Turck şi 

Stamm [2] apreciază că 1-3% din aceşti 

pacienţi vor dezvolta o bacteriemie, dintre 

care o treime vor deceda din cauza unei 

infecţii septicemice severe. 

2/3 din aceste infecţii se datorează 

cateterizării tractului urinar, 5-10% apar 

consecutiv altor manevre urologice, iar 

restul pot fi de origine hematogenă sau 

consecutiv altor cauze care nu pot fi 

identificate. În acest sens, studiile lui Platt şi 

colab. [3] au relevat că pacienţii cu 

cateterism de tract urinar şi ITU prezintă o 

mortalitate crescută. 

Cunha [4], consideră că germenii 

care produc cel mai frecvent ITU 

nosocomiale sunt reprezentaţi de către 

enterobacteriaceae. Cel mai frecvent se 

izolează tulpini rezistente de E.coli, dar şi 

alţi germeni, de tipul Proteus, Pseudomonas 

aeruginosa, Klebsiella spp., Enterobacter 

spp., Serratia spp., Stafilococus spp., 

Streptococcus spp., Enterococcus spp. 

ITU nosocomiale sunt produse cu 

germeni rezistenţi în general la antibioticele 

uzuale, consecutiv utilizării frecvente a 

antibioticelor în spital, un rol important 

revenind transmiterii rezistenţei prin 

intermediul plasmidelor. Faptul că ITU 

nosocomiale sunt rezistente la unul sau mai 

multe antibiotice creează probleme dificile 

de tratament. ITU sunt frecvent mixte, mai 

ales la cei care sunt cateterizaţi frecvent. 

ITU nosocomiale sunt întâlnite frecvent la 

indivizi care prezintă o rezistenţă scăzută, 

bolnavi supuşi tratamentelor 

imunosupresive sau corticoterapiei. Un rol 

important în producerea ITU revine unor 

măsuri de igienă necorespunzătoare a 

personalului [5], ca şi contaminării în cursul 

manevrelor instrumentale sau cateterizării 

tractului urinar. După Carson [1], ITU la un 

pacient cateterizat în ambulator o singură 

dată este mai mică de 1%, în timp ce la un 

pacient cateterizat în spital o singură dată 

este de 6-15%, iar dacă este necesar un 

cateter urinar de durată, o ITU se produce 

invariabil dacă cateterul este menţinut pe o 

durată mai mare de o săptămână. 


Scopul acestui studiu a fost acela de 

a determina prevalenţa şi totodată rezistenţa 

la antibiotice a uropatogenilor nosocomiali 

izolaţi de la pacienţi internaţi în secţia de 

Nefrologie a Spitalului Clinic Judeţean nr. 1 

Timişoara. 

În acest sens, în perioada ianuariedecembrie 

2005 s-au recoltat un număr de 

1224 uroculturi de la 1217 pacienţi, având 

peste 48 de ore de spitalizare. 

Prelevarea probelor de la pacienţi a 

fost efectuată respectându-se cu stricteţe 

normele generale de recoltare a produselor 

destinate examenului bacteriologic. 

Repartiţia pacienţilor pe sexe, grupe de 

vârstă, precum şi diagnosticele lor clinice 

sunt redate în tabelele 1,2, 3 şi relevă o 

predominanţă a ITU la femei, la grupul 41- 

60 de ani şi respectiv la pacienţii cu infecţii 

urinare înalte (piellonefrită acută, 

pielonefrită cronică, glomerulonefrită). 

Aplicarea testului hi 2 (prin 

efectuarea tabelului de contigenţă) relevă 

diferenţe foarte semnificative din punct de 

vedere statistic între pozitivitatea 

pacienţilor, în funcţie de sexe p=0,0038.

106 


Tabelul 1. Repartiţia pe sexe a pacienţilor 

Sex Număr Procent 

Masculin 359 29,5% 

Feminin 858 70,5% 

Total 1217 100 

Tabelul 2. Repartiţia pacienţilor pe grupe de vârstă 

Vârsta Număr Procent 

11-20 37 3,04% 

21-30 100 8,21% 

31-40 256 21,03% 

41-50 354 29,08% 

51-60 328 26,95% 

61-70 116 9,53% 

>70 26 2,13 

Total 1217 100 

Tabelul 3. Principalele diagnostice în secţia de Nefrologie 

Diagnostice 

Nr. total 

Procent 

pacienţi 

PNC 254 20,87% 

PNA 200 16,43% 

GN 226 18,57% 

GNRP 17 1,40% 

SN 30 2,47% 

IRA 12 0,99% 

IRC 40 3,29% 

IRC-D 31 2,55% 

Cistită 51 4,19% 

BA 33 2,71% 

Chist renal solitar 15 1,23% 

BPR 15 1,23% 

Angină poststreptococică 8 0,65% 

RAA 13 1,07% 

PR 10 0,82% 

GNA poststreptococică 14 1,15% 

Sindrom febril prelungit 22 1,80%


107 

Litiază renală 34 2,79% 

Adenom de prostată 15 1,23% 

Hidronefroză 8 0,65% 

RVU 21 1,73% 

HTA 33 2,71% 

HRV 14 1,15% 

Hematurie 35 2,86% 

Tumoră renală 6 0,49% 

TBC renal 13 1,07% 

DZ - complicaţii renale 18 1,48% 

Altele (Amiloidoză renală, 29 2,38% 

Nefroză lipoidă, Mielom 

multiplu, Lupus eritematos 

diseminat, Septicemie, etc.) 

Total 1217 100% 

Legendă: PNC = Pielonefrită cronică, PNA = Pielonefrită acută, GN = Glomerulonefrită, GNRP = 

Glomerulonefrită rapid progresivă, SN = Sindrom nefrotic, IRA = Insuficienţă renală acută, IRC = Insuficienţă 

renală cronică, IRC-D = Insuficienţă renală cronică-dializă, BA = Bacteriurie asimptomatică, BPR = Boală 

polichistică renală, RAA = Reomatism articular acut, PR = Poliartrită reumatoidă, RVU = Reflux vezicoureteral, 

HTA=Hipertensiune arterială, HRV = Hipertensiune renovasculară. 

Însămânţarea probelor de urină s-a 

realizat în cadrul laboratorului Catedrei de 

Microbiologie a Universităţii de Medicină şi 

Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara pe 

medii de tip geloză-sânge şi medii lactozate 

(agar Mac Conkey) [6]. Identificarea 

germenilor Gram negativi s-a realizat cu 

ajutorului sistemului API (BioMerieux 

France), iar a germenilor Gram pozitivi prin 

teste de tipul Pastorex Staph, Pastorex Strep 

(Bio Rad). Testele de sensibilitate au fost 

REZULTATE 

Din totalul celor 1224 uroculturi 

recoltate, un număr de 277 au fost pozitive 

(22,63%), iar 947 (77,37%) au fost sterile. 

Din cele 277 uroculturi am izolat un număr 

de 177 tulpini de germeni microbieni cu 

potenţial nosocomial. Au predominat 

efectuate prin metoda difuzimetrică Kirby 

Bauer, conform normelor CLSI, cu 

interpretare manuală şi automată (cu 

ajutorul analizorului Osiris –Bio Rad). După 

interpretarea testelor de sensibilitate 

germenii au fost încadraţi în fenotipuri de 

rezistenţă [7,8]. Pentru tulpinile de 

enterobacterii secretoare de beta lactamaze 

cu spectru extins (BLSE) am utilizat testul 

de sinergie. 

enterobacteriile. Comunicarea etapizată a 

rezultatelor a permis formularea 

următoarelor diagnostice [9] ( Tabelul 4): 

-infecţie urinară 

-bacteriurie semnificativă clinic 

-bacteriurie nesemnificativă clinic.

108 


Tabelul 4. Identificarea izolatelor şi comunicarea etapizată a rezultatelor în 

secţia de Nefrologie 

Specia izolată 

ITU 

≥10 5 UFC/ml 

urină 

1.Escherichia 130 / 65,66% 

coli 

(73,45%) 

2.Klebsiella 19 / 61,29% 

pneumoniae (10,73%) 

3.Staphylococcus 14 / 53,85% 

aureus 

(7,9%) 

4.Proteus 5 / 71,43% 

mirabilis (2,82%) 

5.Proteus 3 / 60% 

vulgaris (1,69%) 

6.Morganella 0 / 0% 

morganii (0%) 

7.Enterobacter 0 / 0% 

cloacae (0%) 

8.Pseudomonas 5 / 71,43% 

aeruginosa (2,82%) 

9.Flavimonas 1 / 100% 

oryzihabitans (0,57%) 

TOTAL 177 / 63,90% 

(100%) 

Nr. tulpini / % 

Bacteriurie 

semnificativă clinic 

10 4 -10 5 UFC/ml urină 

57 / 28,79% 

(69,51%) 

10 / 32,26% 

(12,19%) 

8 / 30,77% 

(9,76%) 

1 / 14,28% 

(1,22%) 

2 / 40% 

(2,44%) 

1 / 100% 

(1,22%) 

1 / % 

(1,22%) 

2 / 28,57% 

(2,44%) 

0 / 0% 

(0%) 

82 / 29,60% 

(100%) 

Bacteriurie 

nesemnificativă clinic 

10 3 -10 4 UFC/ml urină 

11 / 5,55% 

(61,11%) 

2 / 6,45% 

(11,11%) 

4 / 15,38% 

(22,22%) 

1 / 14,28% 

(5,55%) 

0 / 0% 

(0%) 

0 / 0% 

(0%) 

0 / 0% 

(0%) 

0 / 0% 

(0%) 

0 / 0% 

(0%) 

18 / 6,50% 

(100%) 

TOTAL 

PROBE 

POZITIVE 

198/71,48% 

31 / 

11,19% 

26 / 

9,39% 

7 / 100% 

(2,53%) 

5 / 

1,80% 

1 / 

0,36% 

1 / 

0,36% 

7 / 

2,53% 

1/ 

0,36% 

277/ 

100% 

După cum reiese din tabelul 

precedent, pe primul loc în etiologia ITU s- 

au situat enterobacteriile: E.coli, cu un 

număr de 130 tulpini (73,45%), urmat de 

Klebsiella pneumoniae cu 19 tulpini 

(10,73%), Proteus spp, etc. Au fost urmate 

de cocii gram pozitivi, reprezentaţi de cele 

14 tulpini de S.aureus (7,9%) şi respectiv de 

germenii Gram negativi non-fermentativi: 

Pseudomonas aeruginosa cu 5 tulpini 

(2,82%) şi Flavimonas oryzihabitans cu o 

tulpină. În urma interpretării testelor de 

sensibilitate am încadrat germenii în 

fenotipuri de rezistenţă (Tabelul 5). 

Tabelul 5. Germeni izolaţi şi fenotipurile asociate identificate în secţia de 

Nefrologie 

SPECIA 

IZOLATĂ 

NR. 

TOTAL 

TULPINI 

FENOTIPURI DE REZISTENŢĂ 

NR. 

TULPINI/%


109 

Staphylococcus 

aureus 

Escherichia 

coli 

Klebsiella 

pneumoniae 

14 

(7,9%) 

130 

(73,45%) 

19 

(10,73%) 

-Fenotip: MRSA + MLSbc + KTG + rezistent la 

Q 

-Fenotip: secretor de β-lactamază + MLSbc + 

KTG + sensibil la Q 

-Fenotip: secretor de β-lactamază + MLSbi + 

KTG + sensibil la Q 

-Fenotip: secretor de β-lactamază + MLSbi + 

sensibil la Ag + sensibil la Q 

-Fenotip: secretor de β-lactamază + M + sensibil 

la Ag + sensibil la Q 

-Fenotip: secretor de β-lactamază + sensibil la Ag 

+ sensibil la Q 

-Fenotip: BLSE + KTG + rezistenţă încrucişată la 

toate Fq 

-Fenotip: BLSE + KTGANt + rezistenţă 

încrucişată la toate Fq 

-Fenotip: CAZA nivel ridicat + KTGANt + 

rezistenţă încrucişată la toate Fq 

-Fenotip: CAZA nivel ridicat + KTGANt + 

sensibil la Fq 

-Fenotip: CAZA nivel scăzut + KTGANt + 


-Fenotip: CAZA nivel scăzut + GT + rezistenţă 


-Fenotip: CAZA nivel scăzut + GT + sensibil la 

Fq 

-Fenotip: PAZA nivel ridicat + KTGANt + 


-Fenotip: PAZA nivel ridicat + KTG + rezistenţă 




-Fenotip: PAZA nivel ridicat + KTG + sensibil la 

Fq 

-Fenotip: PAZA nivel ridicat + sensibil la Ag + 




- Fenotip: PAZA nivel scăzut + KTG + rezistenţă 


- Fenotip: PAZA nivel scăzu) + sensibil Ag + 


- Fenotip: PAZA nivel scăzut + sensibil Ag + 


- Fenotip: sensibil la β-lactamine + sensibil la 

Ag + rezistenţă încrucişată la toate Fq 

- Fenotip sălbatic: sensibil la β-lactamine + 

sensibil la Ag + sensibil la Fq 

-Fenotip: BLSE + KTGANt + rezistenţă 


3 (21,43%) 

1 (7,14%) 

2 (14,28%) 

5 (35,71%) 

1 (7,14%) 

2 (14,28%) 

9 (6,92%) 

8 (6,15%) 

6 (4,62%) 

1 (0,77%) 

2 (1,54%) 

2 (1,54%) 

2 (1,54%) 

5 (3,85%) 

8 (6,15%) 

3 (2,31%) 

6 (4,62%) 

11 (8,46%) 

15 (11,54%) 

4 (3,08%) 

9 (6,92%) 

15 (11,54%) 

6 (4,62%) 

18 (13,85%) 

2 (10,52%)

110 


Proteus 

mirabilis 

5 

(2,82%) 

-Fenotip: BLSE + KTG + rezistenţă încrucişată la 

toate Fq 



-Fenotip: PAZA nivel ridicat + KTG + sensibil la 

Fq 





-Fenotip: sălbatic (PAZA nivel scăzut) + sensibil 

la Ag + rezistenţă încrucişată la toate Fq 

-Fenotip: sălbatic (PAZA nivel scăzut) + sensibil 

la Ag + sensibil la Fq 



-Fenotip: PAZA nivel scăzut + sensibil la Ag + 


-Fenotip: sensibil la betalactamine + sensibil la 

Ag + rezistenţă încrucişată la toate Fq 

-Fenotip sălbatic: sensibil la betalactamine + 

sensibil la Ag + sensibil la Fq 

3 (15,79%) 

2 (10,52%) 

5 (26,32%) 

1 (5,26%) 

2 (10,52%) 

1 (5,26%) 

3 (15,79%) 

1 (20%) 

2 (40%) 

1 (20%) 

1 (20%) 

Proteus 

vulgaris 

Pseudomonas 

aeruginosa 

Flavimonas 

oryzihabitans 

3 

(1,69%) 

5 

(2,82%) 

1 

(0,57%) 





-Fenotip sălbatic: CAZA nivel scăzut + sensibil la 

Ag + sensibil la Fq 

-Fenotip: BLSE + GTNt + rezistenţă încrucişată 

la Fq 

-Fenotip: PAZA + GTNt + rezistenţă încrucişată 

la Fq 

-Fenotip: de rezistenţă la β-lactamine (probabil 

eflux) + GT + sensibil la Fq 

-Fenotip sălbatic: CAZA cromozomială 

inductibilă + sensibil la Ag + sensibil la Fq 

-Fenotip sălbatic: CAZA cromozomială 

inductibilă + sensibil la Ag + sensibil la Fq 

1 (33,33%) 

1 (33,33%) 

1 (33,33%) 

2 (40%) 

1 (20%) 

1 (20%) 

1 (20%) 

1 (100%) 

Total 177 

(100%) 

177 

(100%) 

Legendă: MRSA:S.aureus rezistent la Meticilină; MLSBc /MLSBi: fenotip constitutiv/inductibil de rezistenţă la 

macrolide, lincosamide, streptogramine; L: Lincomicină; GT: rezistenţă la Gentamicină, Tobramicină; KTG: 

rezistenţă la Kanamicină, Gentamicină, Tobramicină; KTGANt: rezistenţă la Kanamicină, Gentamicină, 

Tobramicină, Amikacină, Netilmicin; Q:rezistenţă la quinolone; Fq:rezistenţă la fluoroquinolone; Ag: 

aminoglicozide; CAZA: fenotip de rezistenţă de tip cefalosporinază; PAZA: fenotip de rezistenţă de tip 

penicilinază


111 

Cele mai rezistente tulpini de bacili 

gram negativi au fost reprezentate de cele 24 

tulpini secretoare de BLSE (17 de E.coli, 5 

de Klebsiella pneumoniae şi 2 tulpini de 

Pseudomonas aeruginosa) (Tabelul 6). 

Prevalenţa cumulativă a tulpinilor BLSE (24 

tulpini/ 177 tulpini de Enterobacteriaceae + 

nonfermentativi) este de 13,56%. Toate au 

asociat şi alte fenotipuri de rezistenţă 

asociate (la Aminoglicozide şi 

Fluoroquinolone). Fenotipul BLSE se 

caracterizează prin următorii parametrii 

[7](Caseta 1): 

Caseta 1. Parametri fenotipului de rezistenţă BLSE la E.coli 

• Rezistenţă crescută la Amoxicilină, Ticarcilină, Cefalotin, (Cefamandol) şi Cefuroxim 

(diametrele zonelor de inhibiţie sub 7 mm). 

• Rezistenţă la Cefotaxim, Ceftazidim şi Aztreonam (diametrul de inhibiţie sub 28 mm). 

• Sinergie semnificativă între Augmentin (Amoxicilină + acid clavulanic) sau 

Ticarcilină + acid clavulanic, şi Cefotaxim, Ceftazidim sau Aztreonam. 

• Pe antibiogramă, acest tip de sinergie a fost comparată de către francezi cu imaginea 

unui “dop de şampanie”. 

• Păstrarea sensibilităţii la Cefoxitin şi Imipenem. 

Dintre germenii Gram negativi 

menţionăm cele 3 tulpini de Staphylococcus 

aureus rezistente la Meticilină (MRSA) 

(Tabelul 6), ceea ce înseamnă un procent de 

21,43% (din cele 14 uroculturi pozitive cu 

Staphylococcus aureus). Parametrii acestui 

fenotip sunt descrişi în Caseta 2 [8]. 

Caseta 2. Parametrii fenotipului de rezistenţă MRSA 

• Rezistenţă cu nivel crescut (omogenă), corespunzătoare unui diametru 

sub 7 mm pentru Oxacilină, 

• Rezistenţă de nivel scăzut (heterogenă), caracterizată prin prezenţa 

coloniilor în interiorul zonei de inhibiţie pentru Oxacilină 

(interpretarea este valabilă numai pentru testarea rezistenţei la 

Oxacilină prin incubare la 30°C. 

Tabelul 6. Tulpini bacteriene multirezistente izolate din uroculturi în secţia de 

Nefrologie 

Specia Nr. 

tulpini 

BLSE 

E.coli 17 

(70,83%) 

Nr. 

tulpini 

MRSA 

Fenotipuri asociate de 

rezistenţă 

-Fenotip: BLSE + KTG + 

rezistenţă încrucişată la 

Nr. tulpini/Procent 

9 (52,94%)

112 


Klebsiella 

pneumoniae 

5 

(20,83%) 

Pseudomonas 2 

aeruginosa (8,33%) 

S.aureus 3 

(21,43%) 

toate Fq 

-Fenotip: BLSE + KTGANt 

+ rezistenţă încrucişată la 

toate Fq 

-Fenotip: BLSE + KTG + 

rezistenţă încrucişată la 

toate Fq 

-Fenotip: BLSE + KTGANt 

+ rezistenţă încrucişată la 

toate Fq 

-Fenotip: BLSE + GTNt + 

rezistenţă încrucişată la Fq 

-Fenotip: MRSA + MLSbc 

+ KTG + rezistent la Q 

8 (47,06%) 

3 (60%) 

2 (40%) 

2 (100%) 

3 (21,43%) 

Număr total germeni multirezistenţi 27 (15,25%) 

DISCUŢII 

ITU sunt cele mai frecvente infecţii 

nosocomiale; 80% dintre aceste infecţii sunt 

asociate cu folosirea cateterelor urinare. 

Bacteriile responsabile de aceste infecţii 

provin fie din flora intestinală saprofită 

(Escherichia coli, Klebsiella spp), fie din la 

flora multirezistentă dobândită din spital. 

Majoritatea germenilor izolaţi din 

uroculturile luate în studiu reflectă pe deplin 

acest lucru, prezentând fenotipuri de 

rezistenţă care îi califică ca fiind veritabili 

germeni de spital. 

Schemele de antibioticoterapie în 

diversele unităţi medicale sunt într-o 

continuă schimbare, având o contribuţie 

majoră la modificarea sensibilităţii florei 

bacteriene la chimioterapicele 

antiinfecţioase utilizate şi implicit, timpul şi 

severitatea infecţiilor nosocomiale. 

Creşterea numărului de preparate 

antimicrobiene, utilizarea lor empirică şi 

abuzivă au avut ca rezultat apariţia unor 

“supergermeni“ cu multirezistenţă la 

chimioterapicele antiinfecţioase, capabile să 

producă episoade nosocomiale epidemice 

mai ales în secţii cu profil chirurgical, de 

terapie intensivă sau orice altă secţie în care 

sunt internaţi pacienţi imunocompromişi 

[7,8]. 

O tulpină normală sau sălbatică a 

unei specii este acea tulpină care nu prezintă 

nici un mecanism dobândit de rezistenţă. 

Instalarea rezistenţei dobândite la antibiotice 

a dus la apariţia unor fenotipuri de rezistenţă 

care caracterizează comportamentul unei 

bacterii faţă de un ansamblu de antibiotice 

testate simultan şi care aparţin de obicei 

unei familii (ca, de pildă, fenotipul de 

rezistenţă la beta-lactamine prin producerea 

unei beta-lactamaze la E.coli) sau, mai rar, 

mai multor familii [10]. 

CONCLUZII 

• Prevalenţa uropatogenilor 

nosocomiali izolaţi din cele 1224 

uroculturi indică pe primul loc 

prezenţa enterobacteriilor: E.coli, 

Klebsiella pneumoniae, urmate de 

S.aureus şi Pseudomonas aeruginosa. 

• Se remarcă o prevalenţă crescută a 

tulpinilor multirezistente la 

antibiotice (24 tulpini producătoare 

de BLSE şi 3 tulpini de tip MRSA). 

• Această situaţie impune: 

- o politică raţională de prescriere a 

antibioticelor în această secţie, 

- utilizarea cateterelor urinare sau a 

altor manevre urologice doar în caz 

de strictă necesitate 

- o mai atentă supraveghere a 

personalului medical.


113 

BIBLIOGRAFIE 

1. Carson C.C., 1988, Nosocomial urinary tract infection. Surg.Clin.N.Am., 68 (5): 1147 

2. Turck M., Stamm W.,1981, Nosocomial infections of the urinary tract, Am. J. Med., 

70:651 

3. Platt R., Polk B.F., Murdock B., Rosner B.,1982, Mortality associated, with nosocomial 

urinary-tract infection., New Engl. J. Med., 307:637 

4. Cunha B.A., 1982, Nosocomial urinary tract infection, Heart Lung, 11:545 

5. xxx, 2001, IFIC Guidelines for preventing infections associated with the insertion and 

maintenance of short-term indwelling urethral catheters in acute care. Journal 

Hospital Infection, 47(Suppl):S39-S46 

6. Moldovan R., Licker M., Doroiu M. şi colab, 2002, Microbiologie-Indreptar de lucrări 

practice, LITO UMFT 

7. Jacoby G.A., Sutton L., 1985, b lactamases and b-lactam resistance in E.coli, Antimicrob. 

Agents Chemother. 28, 703-705 

8. Jarlier V., 1985, Enterobacteries et b lactamines, L’antibiogramme. MPC Vigot, 87-101 

9. Buiuc D., 1992, Microbiologie medicală, Ed.Didactică şi Pedagogică Bucureşti 

10. Licker M., Moldovan R., Crăciunescu M., Dumitraşcu V., 2002, Rezistenţa la antibiotice - 

istorie şi actualitate, Ed.Eurostampa, Timişoara

114 


SENSIBILITATEA LA 

CHIMIOTERAPICELE 

ANTIINFECŢIOASE A TULPINILOR DE 

PSEUDOMONAS AERUGINOSA 

IZOLATE DIN SECŢII MEDICALE ŞI 

CHIRURGICALE 

Orb E. C. 2 , Licker M. 1 , Dan L. 1 , Tutelcă A. 2 , Kosa 

E. 2 , Moldovan R. 1 

1 Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara Disciplina de 

Microbiologie 

2 Spitalul Clinic Municipal Timişoara, Laborator central de analize medicale 

REZUMAT 

Determinarea sensibilităţii tulpinilor de Pseudomonas aeruginosa la chimioterapicele 

antiinfecţioase şi încadrarea acestora în fenotipuri de rezistenţă. Identificarea germenilor a 

fost realizată cu ajutorul galeriilor API, iar testarea sensibilităţii la chimioterapicele 

antiinfecţioase s-a făcut conform metodei difuzimetrice standard Kirby Bauer. 9,02% din 

tulpinile de Pseudomonas aeruginosa au fost producătoare de betalactamaze cu spectru 

spectru exins şi au prezentat rezistenţă asociată la aminoglicozide şi la fluoroquinolone 

(BLSE + GTNAn + Fq), 4,91% din tulpini au fost producătoare de penicilinază cu rezistenţă 

asociată la gentamicină şi tobramicină (PASE + GT) şi 4,10% din tulpini au fost 

hiperproducătoare de cefalosporinază cromozomială, cu rezistenţă şi la aminoglicozide şi la 

fluoroquinolone (CzH + GTNAn + Fq). Avînd în vedere rezistenţa crescută la 

chimioterapicele antiinfecţioase este necesară implementarea de ghiduri de terapie curativă 

şi profilactică şi luarea unor măsuri stricte de supraveghere şi control a răspândirii tulpinilor 

rezistente. 

Cuvinte cheie: Pseudomonas aeruginosa, sensibilitatea la chimioterapicele 

antiinfecţioase, fenotipuri de rezistenţă


115 

ABSTRACT 

To determine antimicrobial susceptibility and resistance phenotypes of Pseudomonas 

aeruginosa strains. Identification were performed by API strips method and susceptibility 

tests by standard disck diffusion method. 4,91% of Pseudomonas aeruginosa strains were 

penicillinase producers with associated resistance to gentamicin and tobramicin (PASE + 

GT), 9,02% were extended spectrum beta lactamase producers with asociated resistance to 

fluoroquinolones and aminoglicosides (ESBL + GTNAn + Fq), and 4,10% were 

cephalosporinase overproducing strains resistant also to aminoglicosides and 

fluoroquinolones (CzH + GTNAn + Fq). Considering highly resistance to antimicrobial 

chemotherapy, it is necesary to controll the prophylactic, empiric, and therapeutic 

antimicrobial use through guidelines and strict surveillance and controll of spreading of 

resistant strains. 

Key words: Pseudomonas aeruginosa, Antimicrobial susceptibility testing, Resistance 

phenotypes 

INTRODUCERE 

Pseudomonas aeruginosa este un 

recunoscut patogen nosocomial. Conform 

CDC Atlanta incidenţa infecţiilor cauzate de 

acest germene în spitalele din SUA este de 

0,4% şi este al patrulea agent cauzal, în 

ordinea frecvenţei, implicat în infecţiile 

dobândite în spital, determinând 10,1% din 

totalul infecţiilor nosocomiale. Este 

responsabil de 16% din pneumoniile 

nosocomiale [7], 12% din infecţiile de tract 

urinar [5], 11 - 15% din infecţiile plăgilor 

chirurgicale [7] şi 10% din bacteriemii. 

Epidemiile de Pseudomonas aeruginosa din 

secţiile de arşi se soldează şi acum cu o rată 

mare a mortalităţii [6]. 

Cele mai multe din infecţiile cu acest 

germene sunt contactate în spital. O 

problemă deosebit de gravă o reprezintă 

infecţiile nosocomiale cu Pseudomonas 

aeruginosa cu multirezistenţă la 

chimioterapicele antiinfecţioase. 

Monitorizarea rezistenţei la 

chimioterapicele antiinfecţioase permite 

elaborarea unor scheme de terapie de 

urgenţă, atunci când gravitatea infecţiei 

impune iniţierea tratamentului înaintea 

sosirii rezultatului antibiogramei, scăzând 

riscul eşecului terapeutic şi costul 

spitalizării [4,6]. 


În perioada 01 aprilie 2003 - 30 

decembrie 2005 am izolat 2253 tulpini 

bacteriene provenite de la pacienţi internaţi 

în secţii medicale şi chirurgicale. Prelevarea 

probelor de la pacienţii la care s-a ridicat 

suspiciunea clinică de infecţie a fost 

efectuată de către personalul medical din 

secţiile implicate în acest studiu, 

respectându-se cu stricteţe normele generale 

de recoltare a produselor destinate 

examenului bacteriologic. 

Izolarea şi identificarea tulpinilor s-a 

efectuat în cadrul laboratorului de 

microbiologie al spitalului, iar confirmarea 

identificării, testarea sensibilităţii la 

chimioterapicele antiinfecţioase şi 

încadrarea în fenotipuri de rezistenţă, s-au 

efectuat în cadrul laboratorului Catedrei de 

Microbiologie a UMF Timişoara. 

Probele recoltate au fost însămânţate 

pe geloză Columbia cu adaos de sânge de 

berbec 5%, medii lactozate pentru 

enterobacterii (AABTL, Mac Conkey) şi 

mediu Chapman solid pentru izolarea 

stafilococilor. 

Tulpinile izolate au fost identificate 

utilizând galeriile API (BioMérieux). 

Pentru evidenţierea coagulazei la tulpinile 

de S. aureus am folosit trusa PASTOREX- 

STAPH-PLUS (Bio-Rad). 

Testarea sensibilităţii la 

chimioterapicele antiinfecţioase s-a efectuat 

conform metodei difuzimetrice standard

116 


Kirby-Bauer utilizând microcomprimate ale 

firmei Bio-Rad. 

Au fost excluse din baza de date 

tulpinile din aceeaşi specie bacteriană şi cu 

fenotip identic de rezistenţă la 

chimioterapicele antiinfecţioase cu o altă 

tulpină izolată de la acelaşi pacient, în cursul 

aceluiaşi episod infecţios. 

Citirea şi interpretarea rezultatelor s- 

a realizat cu ajutorul analizorului OSIRIS 

Evolution (Bio-Rad) care a încadrat tulpinile 

bacteriene în fenotipuri de rezistenţă. 

Avantajele metodei au fost rapiditatea, 

precizia şi multitudinea posibilităţilor de 

prelucrare a bazei de date. 

REZULTATE 

Scopul acestui studiu a fost 

determinarea sensibilităţii la 

chimioterapicele antiinfecţioase a tulpinilor 

de Pseudomonas aeruginosa din secţii 

chirurgicale şi medicale şi încadrarea lor în 

fenotipuri de rezistenţă. Am urmărit 

comparativ secţii cunoscute cu risc crescut 

(secţii chirurgicale) şi secţii medicale cu risc 

mai scăzut. 

În perioada aflată în studiu am izolat 

un număr de 2253 de tulpini bacteriene din 

2150 de probe pozitive : Escherichia coli 

955 tulpini – 42,39%, Staphylococcus 

aureus 541 tulpini – 24,01%, Klebsiella 

pneumoniae 322 tulpini – 14,29%, 

Pseudomonas aeruginosa 122 tulpini – 

5,42%, Proteus mirabilis 75 tulpini – 3,33%, 

Acinetobacter baumannii 59 tulpini – 

2,62%, Enterobacter cloacae 35 tulpini – 

1,55%, Streptococi de grup D 22 tulpini - 

0,98%, Proteus vulgaris 17 tulpini 

0,75%,Serratia marcescens 15 tulpini – 

0,67%, Streptococ de grup B 15 tulpini – 

0,67%, Streptococ β hemolitic de grup A 13 

tulpini - 0,58%, Serratia odorifera 12 tulpini 

– 0,53%, Providencia stuartii 9 tulpini – 

0,40%, Proteus penneri 9 tulpini - 0,40%, 

Klebsiella oxytoca 7 tulpini - 0,31%, 

Enterobacter aerogenes 7 tulpini - 0,31%, 

Pseudomonas fluorescens 5 tulpini – 0,22%, 

Morganella morgannii 5 tulpini – 0,22%, 

Citrobacter freundii 5 tulpini – 0,22%, 

Citrobacter koseri 2 tulpini – 0,09%, 

Streptococ de grup C o tulpină – 0,04%. 

Tulpinile de Pseudomonas 

aeruginosa au provenit din secţii 

chirurgicale (71 tulpini) şi secţii medicale 

(51 tulpini). 

Principalele produse patologice din 

care am izolat tulpini de bacil piocianic au 

fost: secreţii plagă (48 tulpini) şi urini (42 

tulpini).(Figurile1,2) 

Exudat faringian 

2 tulpini 

Lohii 

1 tulpina 

Secretie col 

1 tulpina 

Urini 

19 tulpini 

Lichid peritoneal 

1 tulpina 

Lichid drenaj 

1 tulpina 

Secretie plaga 

46 tulpini 

Figura 1. Produse patologice recoltate din secţii chirurgicale din care s-au izolat 

tulpini de Pseudomonas aeruginosa


117 

Secreţie plagă 

2 tulpini 

Spută 

1 tulpină 

Secreţie 

conjunctivală 

4 tulpini 

Secreţie otică 

1 tulpină Exudat nazal 

2 tulpini 

Sânge 

2 tulpini 

Urini 

23 tulpini 

As pirat 

hipofaringian 

3 tulpini 

Aspirat gastric 

2 tulpini 

Bont ombilical 

2 tulpini 

Exudat faringian 

9 tulpini 

Figura 2. Produse patologice recoltate din secţii medicale din care s-au izolat 

tulpini de Pseudomonas aeruginosa 

Am testat sensibilitatea tuturor 

tulpinilor de Pseudomonas aeruginosa 

izolate prin metoda difuzimetrică 

standardizată Kirby Bauer. 

Scopul esenţial al antibiogramei este de 

a ajuta decizia terapeutică, fiind utilă în: 

• supravegherea epidemiologică a 

rezistenţei bacteriene care va orienta 

ulterior schemele de antibioterapie, 

• compararea fenotipurilor de 

rezistenţă a tulpinilor presupus 

responsabile de infecţia 

nosocomială, 

• verificarea corectitudinii identificării 

bacteriene, prin punerea în evidenţă 

a rezistenţei naturale. Bacilul 

piocianic, din antibioticele pe care 

le-am testat, este rezistent la 

cotrimoxazol-sulfametoxazol şi are o 

sensibilitate intermediară la 

cefotaxim. De asemenea, la tulpinile 

sălbatice, este evident antagonismul 

dintre imipenem şi cefotaxim. [3]. 

Urmărind comparativ sensibilitatea la 

chimioterapicele antiinfecţioase în cele două 

grupe de secţii, rata cea mai mare a 

rezistenţei se înregistrează în secţiile 

chirurgicale. Rezistenţa la ticarcilină a fost 

de 50,70% în secţii chirurgicale şi de 

21,57% în secţii medicale. La piperacilină 

rezistenţa a fost mai mică – 40,85%, 

respectiv 11,76%. Dintre penicilinele cu 

inhibitori de β lactamază cea mai activă a 

fost piperacilina + tazobactam, cu o rată a 

rezistenţei de 19,72%, respectiv 3,92%. 

Ceftazidimul nu a avut activitate in vitro 

asupra a 22,53%, respectiv 5,88% din 

tulpini. Imipenemul rămâne chimioterapicul 

cel mai activ asupra tulpinilor de bacil 

piocianic izolate din spitalele aflate în 

studiu, cu o sensibilitate de peste 95%. 

Ciprofloxacinul şi levofloxacinul au avut 

activitate similară, cu o rezistenţă de 

39,44%, respectiv 13,73%. Dintre 

aminoglicozide cea mai activă a fost 

amikacina, urmată de tobramicină şi 

gentamicină.(Tabelul 1).

118 


După citirea diametrelor de inhibiţie 

la chimioterapicele antiinfecţioase şi 

exprimarea rezultatelor în sensibil / moderat 

sensibil / rezistent, analizorul Osiris a făcut 

încadrarea în fenotipuri de rezistenţă. 

În cele ce urmează vom face referire 

la fenotipurile de rezistenţă pe cele trei mari 

categorii de chimioterapice antiinfecţioase 

(beta-lactamine, aminoglicozide şi 

fluoroquinolone). 

CHIMIOTERAPICE 

ANTIINFECŢIOASE 

Tabelul 1. Sensibilitatea in vitro a tulpinilor izolate la chimioterapice 

antiinfecţioase 

SENSIBIL MODERAT SENSIBIL REZISTENT 

Secţii 

chirurgicale 

Secţii 

medicale 

Total 

Secţii 

chirurgicale 

Secţii 

medicale 

Total 

Secţii 

chirurgicale 

Secţii 

medicale 

Total 

Amikacină 76,06% 96,08% 84,42% 5,63% - 3,28% 18,31% 3,92% 12,30% 

Aztreonam 57,75% 80,40% 67,21% 19,72% 9,80% 5,57% 22,53% 9,80% 17,22% 

Cefepim 69,01% 90,20% 77,87% 7,04% 5,88% 6,56% 23,95% 3,92% 15,57% 

Cefotaxim - - - - - - 100% 100% 100% 

Ceftazidim 74,65% 92,16% 81,97% 2,82% 1,96% 2,46% 22,53% 5,88% 15,57% 

Ciprofloxacin 59,15% 86,27% 70,49% 1,41% - 0,82% 39,44% 13,73% 28,69% 

Fosfomicină 45,07% 31,37% 39,34% 11,27% 13,73% 12,30% 43,66% 54,90% 48,36% 

Gentamicină 53,52% 86,27% 67,21% 4,23% - 2,46% 42,25% 13,73% 30,33% 

Imipenem 95,77% 98,04% 96,72% - - - 4,23% 1,96% 3,28% 

Levofloxacin 59,15% 88,24% 71,31% - - - 40,85% 11,76% 28,69% 

Piperacilină 59,15% 86,27% 69,67% - 1,96% 2,46% 40,85% 11,76% 27,87% 

Piperacilină + 

tazobactam 

78,87% 94,12% 85,25% 1,41% 1,96% 1,64% 19,72% 3,92% 13,11% 

Ticarcilină 47,89% 76,47% 59,84% 1,41% 1,96% 1,64% 50,70% 21,57% 38,52% 

Ticarcilină + ac. 

clavulanic 

52,11% 80,40% 63,93% - 1,96% 0,82% 47,89% 17,64% 35,25% 

Tobramicină 56,34% 88,24% 69,67% 1,41% 1,96% 1,64% 42,25% 9,80% 28,69% 

Cotrimoxazol 

sulfametoxatol 

- - - - - - 100% 100% 100% 

În secţii cu profil chirurgical: 

• Fenotipul sălbatic, cu sensibilitate 

naturală la chimioterapicele 

antiinfecţioase testate a reprezentat 

42,25% 

• Am izolat 12 tulpini producătoare de 

β lactamaze cu spectru extins 

(16,90%). Tulpinile BLSE au fost 

rezistente şi la fluoroquinolone şi la 

aminoglicozide (BLSE + Fq + 

GTNAn – 10 tulpini şi BLSE + Fq + 

GT – 2 tulpini). 

• 12 tulpini (16,90%) au fost 

secretoare de penicilinază de nivel 

înalt: 6 au prezentat şi rezistenţă la 

gentamicină şi tobramicină (PASE + 

GT), celelalte şase au fost rezistente 

atât la aminoglicozide cât şi la 

fluoroquinolone (o tulpină PASE + 

Fq + GM, trei PASE + Fq + GT 

respectiv două tulpini PASE + Fq + 

GTNAn). 

• Fenotipurile de rezistenţă la betalactamine 

prin mecanisme 

enzimatice transmise plasmidic au 

totalizat 33,80% (BLSE, 

penicilinază). 

• 8,45% din tulpini au prezentat 

fenotipuri de rezistenţă la betalactamine 

datorate unor mecanisme 

enzimatice cromozomiale. Din cele 6 

tulpini hiperproducătoare de


119 

cefalosporinază cromozomială, cinci 

au fost rezistente şi la 

fluoroquinolone şi la aminoglicozide 

(CzH + Fq + GTNAn). 

• Mecanismul eflux de rezistenţă (6 

tulpini – 8,45%) s-a asociat în unul 

din cele şase cazuri cu rezistenţă la 

fluoroquinolone. 

• Tulpinile izolate din secreţii plagă au 

fost mai sensibile decât cele izolate 

din urini (41,32% tulpini sălbatice 

faţă de 26,32%) 

• Fenotipul sensibil la fluoroquinolone 

a reprezentat 60,56% din tulpini. 

• 38 tulpini au prezentat sensibilitate 

naturală la aminoglicozide (53,52%). 

Rezistenţă la toate aminoglicozidele 

testate (fenotip GTNAn) am 

înregistrat în 17 cazuri (23,94%). 

În Tabelul 3 sunt redate asocierile de 

fenotipuri pe produse patologice, în Tabelul 

2 totalul asocierilor de fenotipuri de 

rezistenţă, iar în Figura 3 fenotipurile de 

rezistenţă pe cele trei mari categorii de 

chimioterapice antiinfecţioase. 

Tabelul 2. Fenotipuri de rezistenţă a tulpinilor izolate din secţii chirurgicale 

repartizate pe produse patologice 

Produs patologic Fenotip Frecvenţă Procent 

Secreţie plagă 

Urină 

Fenotip sălbatic 19 41,32% 

PASE+GT 6 13,04% 

PASE+GM+Fq 1 2,17% 

PASE+GT+Fq 1 2,17% 

Eflux 4 8,70% 

CzH 1 2,17% 

CzH+Fq+GTNAn 3 6,52% 

BLSE+Fq+GTNAn 8 17,39% 

Fq 1 2,17% 

Fq + GT 2 4,35% 

Total 46 100% 


PASE+Fq+GT 2 10,53% 

PASE+GTNAn+Fq 2 10,53% 

Eflux 1 5,26% 

Eflux+Fq 1 5,26% 

BLSE+Fq+GT 2 10,53% 


CzH+Fq+GTNAn 2 10,53%

120 


GM+Fq 1 5,26% 

GT 1 5,26% 

Total 19 100% 

Lichid peritoneal Fenotip sălbatic 1 100% 

Lohii Fenotip sălbatic 1 100% 

Secreţie col Fenotip sălbatic 1 100% 

Lichid de drenaj Fenotip sălbatic 1 100% 

Exudat faringian Fenotip sălbatic 2 100% 

Legendă: PASE = fenotip secretor de penicilinază, CzH = fenotip hiperproducător de penicilinază, BLSE = 

fenotip secretor de β lactamaze cu spectru extins, GM = fenotip rezistent la gentamicină, GT = fenotip rezistent 

la gentamicină şi tobramicină, GTNAn = fenotip rezistent la gentamicină, tobramicină şi amikacină, Fq = fenotip 

rezistent la fluoroquinolone. 

Tabelul 3. Asocieri de fenotipuri de rezistenţă în secţii chirurgicale 

Fenotip Frecvenţă Procent 


PASE+GT 6 8,45% 

PASE+GM+Fq 1 1,41% 


PASE+GTNAn+Fq 2 2,81% 

Eflux 5 7,04% 


CzH 1 1,41% 

CzH+Fq+GTNAn 5 7,04% 



Fq 1 1,41% 

Fq + GM 1 1,41% 

Fq+GT 2 2,81% 

GT 1 1,41% 

Total 71 100% 




rezistent la fluoroquinolone.


121 

Fluoroquinolone 

Fenotip rezistent 

(Fq) 39,44% 


Fenotip salbatic 

60,56% 

Aminoglicozide 

Fenotip GTNAn 

23,94% 


Fenotip GT 

19,72% 


Fenotip GM 

2,82% 

1 



53,52% 

? lactamine 

BLSE 

16,90% 

Hiperproductie de 

cefalosporinaza 

8,45% 

? lactamine 

Ef lux 

8,45% 

? lactamine 

PASE 

16,90% 

? lactamine 


49,30% 

0,00% 10,00% 20,00% 30,00% 40,00% 50,00% 60,00% 70,00% 

Figura 3. Fenotipuri de rezistenţă a tulpinilor de bacil piocianic izolate din secţii 

chirurgicale

122 


În secţii medicale: 

• Am izolat 37 de tulpini cu 

sensibilitate naturală la 

chimioterapicele antiinfecţioase 

testate (72,55%) . 

• Două tulpini au fost secretoare de β 

lactamaze cu spectru extins. 

• Fenotipurile de rezistenţă la betalactamine 

prin mecanisme 

enzimatice transmise plasmidic au 

totalizat 9,80% (două tulpini BLSE 

şi 3 tulpini secretoare de 

penicilinază). 

• Tulpinile cu rezistenţă enzimatică 

transmisă plasmidic la betalactamine 

(penicilinaze, β lactamaze 

cu spectru extins) au prezentat 

rezistenţă şi la celelalte două mari 

clase de chimioterapice 

antiinfecţioase: aminoglicozide 

şi/sau fluoroquinolone. 

• Din cele două tulpini 

hiperproducătoare 

de 

cefalosporinază cromozomială 

(mecanism de rezistenţă 

cromozomial), una a prezentat 

rezistenţă asociată şi pe 

aminoglicozide (CzH + GT). 

• În cazul tulpinilor cu mecanismul 

eflux de rezistenţă (mecanism 

neenzimatic): trei tulpini nu au 

prezentat rezistenţă la celelalte clase 

de antibiotice, iar două au prezentat 

rezistenţă şi la fluoroquinolone 

(Eflux + Fq). 

• Tulpinile izolate din exudate 

faringiene (tract respirator superior) 

au fost mai sensibile decât cele 

izolate din urini (77,78% tulpini 

sălbatice faţă de 69,55%) 

• Fenotipul sensibil la fluoroquinolone 

a fost prezent la 86,27% din tulpini. 

• 44 tulpini au prezentat sensibilitate 

naturală la aminoglicozide (86,27%). 

Rezistenţă la toate 

amminoglicozidele testate (fenotip 

GTNAn) am înregistrat în 2 cazuri 

(3,92%). 

În Tabelul 4 sunt redate asocierile de 

fenotipuri de rezistenţă pe produse 

patologice, în Tabelul 5 - totalul asocierilor 

de fenotipuri, iar în Figura 4 - fenotipurile 

de rezistenţă la pe cele trei mari categorii de 

chimioterapice antiinfecţioase. 

Tabelul 4. Fenotipuri de rezistenţă a tulpinilor izolate din secţii medicale 

repartizate pe produse patologice 

Produs patologic Fenotip Frecventă Procent 

Urină 

Tulpină sălbatică 16 69,55% 

PASE+Fq+GT 1 4,35% 

Eflux 1 4,35% 

Eflux + Fq 1 4,35% 

CzH + Fq + GT 1 4,35% 


Fq+GTNAn 1 4,35% 

GT 1 4,35% 

Total 23 100% 

Exudat faringian Tulpină sălbatică 7 77.78%


123 

Secreţie 

conjunctivală 

Eflux+Fq 1 11,11% 

BLSE+GT 1 11,11% 

Total 9 100% 


PASE+Fq 1 25,0% 

PASE+GM 1 25,0% 

Total 4 100% 

Secreţie plagă Tulpină sălbatică 2 100% 

Aspirat hipofaringian 


CzH 1 33,33% 

Total 3 100% 

Exudat nazal Tulpină sălbatică 2 100% 

Aspirat gastric 

Bont ombilical 

Tulpină sălbatică 1 50% 

Eflux 1 50% 

Total 2 100% 

Tulpină sălbatică 1 50% 

Eflux 1 50% 

Total 2 100% 

Sânge Tulpină sălbatică 2 100% 

Spută Tulpină sălbatică 1 100% 

Secreţie otică Tulpină sălbatică 1 100% 





124 


Tabelul 5. Asocieri de fenotipuri de rezistenţă în secţii medicale 

Fenotip Frecvenţă Procent 


PASE+GM 1 1,96% 


PASE+Fq 1 1,96% 

Eflux 3 5,88% 


CzH 1 1,96% 

CzH+GT 1 1,96% 



GT 1 1,96% 

Fq+GTNAn 1 1,96% 

Total 51 100% 






125 


Fenotip rezistent 

(Fq) 

13,73% 


Fenotip sălbatic 

86,27% 


Fenotip GTNAn 

3,92% 

1 


Fenotip GM 

1,96% 


Fenotip GT 

7,84% 



86,28% 

Β lactamine 

BLSE 

3,92% 

Hiperproductie de 

cefalosporinază 

3,92% 

Β lactamine 

Ef lux 

9,80% 

Β lactamine 

PASE 

5,88% 

Β lactamine 


76,48% 

0,00% 10,00% 20,00% 30,00% 40,00% 50,00% 60,00% 70,00% 80,00% 90,00% 

Figura 4. Fenotipuri de rezistenţă a tulpinilor de bacil piocianic izolate din secţii 

medicale

126 


DISCUŢII 

Rezistenţa tulpinilor de 

Pseudomonas aeruginosa este în continuă 

creştere. La numeroasele chimioterapice la 

care bacilul piocianic este în mod natural 

rezistent (aminopeniciline, aminopeniciline 

+ inhibitori de β lactamaze, cefalosporine de 

generaţia I, a II-a, kanamicină, 

cotrimoxazol-sulfametoxazol şi sensibilitate 

intermediară la unele cefalosporine de 

generaţia a III–a: cefotaxim şi ceftriaxonă) 

se adaugă rezistenţa dobândită. 

În secţiile chirurgicale, 

chimioterapice antipseudomonas cu o 

activitate in vitro de peste 70%, sunt: 

imipenemul, piperacilina + tazobactamul, 

ceftazidimul şi amikacina. În secţiile 

medicale sensibilitatea la chimioterapicele 

antiinfecţioase a fost de peste 80% la toate 

chimioterapicele antiinfecţioase testate, cu 

excepţia ticarcilinei – 76,47% şi 

fosfomicinei 31,37%. 

O problemă gravă o reprezintă tulpinile 

cu rezistenţă asociată pe mai multe clase de 

chimioterapice antiinfecţioase. 42 tulpini au 

prezentat asocieri de fenotipuri de rezistenţă 

reprezentând 34,43% din tulpini: 

• Rezistenţă atât la β lactamine 

(fenotip PASE, CzH sau BLSE) cât 

şi la aminoglicozide (fenotip GM, 

GT sau GTNAn) şi la 

fluoroquinolone am înregistrat la 26 

tulpini (21,31%) 

• Rezistenţă la β lactamine şi 

aminoglicozide la 8 tulpini (6,56%), 

• Rezistenţă la β lactamine şi 

fluoroquinolone la 4 tulpini (3,28%), 

• Rezistenţă la aminoglicozide şi 

fluoroquinolone la o tulpină (0,82%). 

Când Pseudomonas aeruginosa este 

suspectat sau confirmat ca agent cauzal întro 

infecţie severă, medicul curant trebuie să 

administreze o terapie empirică. În aceste 

cazuri, dubla asociere de chimioterapice 

antiinfecţioase este indicată. Trebuie aleşi 

agenţii antiinfecţioşi conform patternurilor 

de rezistenţă circulante în unitatea 

respectivă şi ţinând cont de antibioterapia 

care a fost deja administrată (dacă pacientul 

a fost expus deja la imipenem, 

ciprofloxacin, piperacilină sau ceftazidim, 

există riscul ca tulpina respectivă să fie deja 

rezistentă la aceste chimioterapice) [1]. Cel 

mai adesea se administrează o betalactamină 

antipseudomonas (ceftazidim, cefepim, 

piperacilină + tazobactam) şi un 

aminoglicozid (amikacina este cel mai 

eficient aminoglicozid). În monoterapia 

infecţiilor severe trebuie evitată folosirea 

imipenemului, fluoroquinolonelor şi 

aminoglicozidelor, datorită riscului 

emergenţei rezistenţei şi eşecului terapeutic 

[2]. 

Ori de câte ori este posibil este indicat să 

se aştepte rezultatul antibiogramei şi 

ulterior să se iniţieze o terapie ţintită, cu 

chimioterapice la care tulpina implicată este 

sensibilă, în doze bactericide care să nu 

permită selectarea rezistenţei. 

Studii efectuate au arătat că libertatea de 

a alege orice chimioterapic, oricând, trebuie 

reevaluată. Rezistenţa este consecinţa 

directă a folosirii abuzive a 

chimioterapicelor antiinfecţioase. Ambele, 

rezistenţa şi consumul de antibiotice 

continuă să crească în ciuda sfaturilor de a 

prescrie cu moderaţie agenţii antiinfecţioşi. 

De aceea este necesară implementarea de 

ghiduri predefinite care să propună 

chimioterapice antiinfecţioase ce pot fi 

folosite pentru terapia empirică şi 

profilactică. În SUA s-a efectuat un studiu în 

care s-a înregistrat o creştere semnificativă a 

sensibilităţii la chimioterapicele 

antiinfecţioase restricţionate. (Tabelul 8) 

Concluzia a fost că punerea în aplicare a 

unui asemenea program este absolut 

necesară, rămânând a se discuta măsurile 

optime de restricţionare ce trebuiesc luate 

[8].


127 

Tabelul 8. Procentul de tulpini sensibile înainte şi după implementarea unui 

program de restricţionare a utilizării chimioterapicelor antiinfecţioase 

Microorganism 

Ticarcilină + 

clavulanat 

Imipenem Aztreonam Ceftazidim 

înainte după înainte după înainte după înainte după 

E. coli 88% 98% 97% 99% 96% 99% 97% 99% 

P. aeruginosa 83% 89% 83% 95% 70% 88% 76% 92% 

K. pneumoniae 80% 93% 84% 98% 92% 95% 91% 93% 

CONCLUZII 

1. Am izolat 122 de tulpini de Pseudomonas 

aeruginosa – 51 de tulpini din secţii 

medicale şi 71 de tulpini din secţii 

chirurgicale. 

2. Cele mai active chimioterapice 

antiinfecţioase pe tulpinile de Pseudomonas 

aeruginosa au fost piperacilina + tazobactam 

(85,25% tulpini sensibile), ceftazidimul 

(81,97%), cefepimul (77,87%), amikacina 

(84,42%) şi levofloxacinul (71,31%) 

3. Tulpinile provenite din secţii chirurgicale 

au fost mai rezistente decât cele din secţii 

medicale. 

4. Mecanismele de rezistenţă enzimatică 

plasmidică la betalactamine (fenotip 

producător de BLSE şi penicilinază) au fost 

mai frecvente decât cele cromozomiale 

(hiperproducţie de cefalosporinază 

cromozomială) şi s-au asociat mai frecvent 

cu rezistenţă asociată pe aminoglicozide 

şi/sau fluoroquinolone (100% faţă de 75%). 

5. Se impune luarea unor măsuri stricte de 

prevenţie şi control în secţiile cu risc 

crescut, pentru a preveni/limita răspândirea 

tulpinilor multirezistente care cresc 

mortalitatea şi morbiditatea, precum şi 

costurile spitalizării. 

6. Optimizarea terapiilor curative şi 

profilactice prin elaborarea unor ghiduri pe 

baza unor studii statistice asupra 

sensibilităţii tulpinilor circulante într-o 

unitate spitalicească poate duce la scăderea 

ratei rezistenţei la chimioterapicele 

antiinfecţioase sau cel puţin la stoparea 

creşterii acesteia. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Crouch Brewer S., Wunderink R.G., Jones C.B., et al., 1996, Ventilator-associated 

pneumonia due to Pseudomonas aeruginosa. Chest, 109(4): 1019-29 

2. Hauser A. R., Sriram P., 2005, Severe Pseudomonas aeruginosa infections tackling the 

conundrum of drug resistance. Postgraduate medicine, 117 

3. Jehl F., Chomarat M., Weber M. et al., 2003, De la antibiogramă la prescripţie. Ed. 

Ştiinţelor Medicale, Bucureşti 

4. Licker M., 2002, Importanţa detectării fenotipurilor de rezistenţă la antibiotice a germenilor 

cu potenţial nosocomial,- Licker M., Moldovan R., Crăciunescu M. et al. 

Rezistenţa la antibiotice, istorie şi actualitate. Ed. Eurostampa Timişoara, 75-76 

5. Mandell G.L., Bennett J.E., Dolin R., 2000, Principles and Practice of Infectious Diseases. 

5th ed. New York, NY: Churchill Livingstone, 2310-27

128 


6. Moldovan R., 2005, Genul Pseudomonas - Moldovan R., Licker M., Dan L. et al. Curs de 

Microbiologie Medicală – vol. II Lito UMF Timişoara, 114-122 

7. Wenzel R.P., 1997, Prevention and control of nosocomial infections. 3rd ed. Baltimore: 

Williams and Wilkins, 807-865 

8. White A.C., Atmar RL., Wilson J. et all., 1997, Effects of requiring prior authorization for 

selected antimicrobials; expenditures, susceptibilities and clinical outcomes. 

Clinical Infectious Diseases 25, 230 –239


129 

CUPRINS 

CERCETĂRI PRIVIND POLUAREA FACTORILOR MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR CU 

PESTICIDE ORGANOCLORURATE 

Volneanschi A., Stratulat T., Socoliuc P., Sîrcu R., Dîngovschi Z., Covric A...................... 8 

CALITATEA AERULUI INTERIOR DIN ŞCOLI ÎN RELAŢIE CU ASTMUL BRONŞIC 

Popa M., Curşeu D., Sîrbu D., Chakirou C.......................................................................... 14 

NIVELURI ALE MAGNEZIULUI ŞI A ALTOR COMPUŞI ANORGANICI ÎN APA UNOR 

FÂNTÂNI 

Diaconu D., Voroniuc O., Nastase V., Navrotescu T., Gheorgheş M., Ciobanu O. ...... 20 

INVESTIGAREA DIETEI UNEI COLECTIVITĂŢI DE PREŞCOLARI PENTRU 

EVALUAREA RISCULUI CARIOGEN 

Sîrbu D., Popa M., Curşeu D., Sîrbu A................................................................................ 29 

CARACTERISTICI DE EVOLUŢIE A MORBIDITĂŢII PRIN TUBERCULOZĂ ÎN 

JUDEŢUL VRANCEA ÎN PERIOADA 1997-2004 

Tarcea M., Toma T., Patraulea M., Maiorov L., Tilinca M., Ganea D............................... 37 

ETIOLOGIA BOLII DIAREICE ACUTE A PREMATURULUI 

Toma F., Bucur G., Şipoş A.C., Lőrinczi L., Tarcea M....................................................... 45 

VIRUSUL EPSTEIN BARR ŞI BOALA HODGKIN 

Tilinca M., Măruşteri M., Oltean G., Toma F., Sin A.......................................................... 52 

SUPORT PENTRU COMBATEREA OBICEIULUI DE A FUMA 

Caraion-Buzdea C., Ursoniu S., Vernic C., Silberberg K., Korbuly B................................ 60 

ACTIVITATEA SEXUALĂ PROFESIONALĂ ŞI SĂNĂTATEA PUBLICĂ 

Ursoniu S.............................................................................................................................. 72 

FACTORII DE RISC ATEROSCLEROTICI DIETO-INFLUENŢABILI ŞI FUNCŢIA 

VASOMOTORIE ENDOTELIALĂ 

Noveanu L., Gherbon A., Fira-Mladinescu O. Caraba A., Mihalaş G................................. 78 

STUDIUL PREVALENŢEI ŞI A CARACTERISTICILOR OBICEIULUI DE A FUMA 

PRINTRE STUDENŢII LA MEDICINĂ 

Noveanu L., Muntean C., Gherbon A., Fira-Mladinescu C., Mihalaş G. ............................ 88 

EFECTUL HIPOCLORITULUI DE SODIU ASUPRA FLOREI MICROBIENE DIN 

CANALELE RADICULARE INFECTATE 

Branea D., Dan L., Rominu R., Berceanu-Văduva D., Crăciunescu M., Hogea E., 

Szuhanek C., Popa M., Muntean D., Zugravu R., Horhat F., Pilut C., Dobrean L., 

Horhat D., Moldovan R....................................................................................................... 97

130 


PREVALENŢA ŞI REZISTENŢA LA ANTIBIOTICE A UROPATOGENILOR 

NOSOCOMIALI IZOLAŢI DINTR-O SECŢIE DE NEFROLOGIE 

Nicodemus T., Licker M., Tutelcă A., Orb C., Badiţoiu L., Hogea E., Moldovan R. ....... 104 

SENSIBILITATEA LA CHIMIOTERAPICELE ANTIINFECŢIOASE A TULPINILOR DE 

PSEUDOMONAS AERUGINOSA IZOLATE DIN SECŢII MEDICALE ŞI 

CHIRURGICALE 

Orb E. C., Licker M., Dan L., Tutelcă A., Kosa E. , Moldovan R................................. 114


131 

CONTENTS 

RESEARCH REGARDING ENVIRONMENTAL POLLUTION BY 

ORGANOCLORURATE PESTICIDE 

Volneanschi A., Stratulat T., Socoliuc P., Sîrcu R., Dîngovschi Z., Covric A...................... 8 

AIR QUALITY INSIDE SCHOOLS RELATED TO BRONCHIAL ASTHMA ....................... 

Popa M., Curşeu D., Sîrbu D., Chakirou C.......................................................................... 14 

MAGNESIUM AND OTHER INORGANIC COMPOUNDS LEVELS IN WELL'S 

DRINKING WATER 

Diaconu D., Voroniuc O., Nastase V., Navrotescu T., Gheorgheş M., Ciobanu O. ...... 20 

INVESTIGATION OF EATING HABITS IN A PRE-SCHOOL COMMUNITY TO 

EVALUATE CARIOGENIC RISK 

Sîrbu D., Popa M., Curşeu D., Sîrbu A................................................................................ 29 

EVOLUTION CHARACTERISTICS OF TUBERCULOSIS MORBIDITY IN VRANCEA 

COUNTY BETWEEN 1997 AND 2004 

Tarcea M., Toma T., Patraulea M., Maiorov L., Tilinca M., Ganea D. .............................. 37 

PATHOGENESIS OF ACUTE DIARRHEA IN PREMATURE CHILDREN 

Toma F., Bucur G., Şipoş A.C., Lőrinczi L., Tarcea M....................................................... 45 

EPSTEIN BARR VIRUS AND HODGKIN DISEASE 

Tilinca M., Măruşteri M., Oltean G., Toma F., Sin A.......................................................... 52 

SUPPORT TO STRUGGLE AGAINST SMOKING HABIT 

Caraion-Buzdea C., Ursoniu S., Vernic C., Silberberg K., Korbuly B................................ 60 

SEX WORK AND PUBLIC HEALTH 

Ursoniu S.............................................................................................................................. 72 

DIET MODIFIABLE ATHEROSCLEROSIS RISK FACTORS AND ENDOTHELIAL 

VASOMOTOR FUNCTION 

Noveanu L., Gherbon A., Fira-Mladinescu O. Caraba A., Mihalaş G................................. 78 

PREVALENCE AND SMOKING HABITS CHARACTERISTICS AMONG MEDICAL 

SCHOOL UNDERGRADUATE STUDENTS 

Noveanu L., Muntean C., Gherbon A., Fira-Mladinescu C., Mihalaş G. ............................ 88 

SODIUM HYPOCHLORITE EFFECT ON MICROBES FROM RADICULAR CHANNELS 

Branea D., Dan L., Rominu R., Berceanu-Văduva D., Crăciunescu M., Hogea E., 

Szuhanek C., Popa M., Muntean D., Zugravu R., Horhat F., Pilut C., Dobrean L., 

Horhat D., Moldovan R....................................................................................................... 97

132 


PREVALENCE AND RESISTANCE TO ANTIBIOTICS OF NOSOCOMIAL GERMS 

ISOLATED IN A NEPHROLOGY WARD 

Nicodemus T., Licker M., Tutelcă A., Orb C., Badiţoiu L., Hogea E., Moldovan R. ....... 104 

SENSITIVITY TO CHEMOTHERAPEUTIC AGENTS OF PSEUDOMONAS 

AERUGINOSA STRAINS ISOLATED IN MEDICAL AND SURGICAL WARDS 

Orb E. C., Licker M., Dan L., Tutelcă A., Kosa E. , Moldovan R................................. 114


133 

RECOMANDĂRI PENTRU AUTORI 

(Adaptare după ,,Regulile pentru pregătirea şi trimiterea spre publicare a unui manuscris în 

revistele medicale’’, Convenţia de la Vancouver) 

Autorii sunt invitaţi să consulte instrucţiunile care li se adresează şi care sunt cuprinse în 

Revista de Igienă şi Sănătate Publică. Acestea oferă o structură generală şi raţională în 

pregătirea manuscriselor şi reflectă procesul de cercetare ştiinţifică. 

Autorii sunt rugaţi să consulte şi să completeze acceptul de publicare şi de transfer de 

copyright către Societatea de Igienă şi Sănătate Publică din România. 

Un articol se publică numai după recenzia efectuată de doi referenţi ştiinţifici. 

Colegiul de redacţie îşi rezervă dreptul de a modifica corectitudinea exprimării şi mărimea 

unui articol, dacă este cazul. Schimbările majore se stabilesc împreună cu autorul principal. 

1. Instrucţiuni privind pregătirea manuscrisului 

Principii generale 

Formatul materialului se prezintă după cum urmează: caractere Times New Roman 12 pt; la 1 

½ rânduri, pagina A 4, cu margini de 2,5 cm, maximum 15.000 caractere, în limba română cu 

diacritice. 

Manuscrisul unui articol original trebuie să cuprindă secţiunile intitulate: introducere, material 

şi metodă, rezultate, discuţii, concluzii, bibliografie. 

Pagina cu titlul 

Pagina cu titlul trebuie să cuprindă următoarele informaţii: 

- titlul articolului 

- numele autorilor şi afilierea lor instituţională 

- autorul pentru corespondenţă: nume şi prenume, adresa poştală, telefonul şi numărul 

de fax, adresa de e-mail. 

Rezumatul şi cuvintele cheie 

Rezumatul de maximum 150 cuvinte va fi redactat în limba română şi în limba engleză la 

începutul articolului (în engleza britanică sau americană, şi nu o combinaţie a celor două). 

Rezumatul va furniza contextul şi scopul studiului, materialul şi metoda de lucru, principalele 

rezultate şi concluzii. Se vor accentua aspectele noi şi importante ale studiului, observaţiilor. 

Se vor preciza 3-5 cuvinte cheie. 

Introducerea 

Arătaţi importanţa temei abordate pentru studiu. Declaraţi clar scopul, obiectivul sau ipoteza 

cercetării. Faceţi doar referiri strict pertinente şi nu includeţi date sau concluzii ale lucrării 

prezentate. 

Material şi metodă 

Selecţia şi descrierea participanţilor. Descrieţi clar modul de selecţie a participanţilor luaţi în 

studiu, incluzând criteriile de eligibilitate şi pe cele de excludere şi o descriere a populaţiei – 

sursă. 

Informaţii tehnice. Identificaţi metodele, aparatura şi procedeele în detalii suficiente pentru a 

permite ca alţi cercetători să poată reproduce rezultatele. Citaţi sursele bibliografice pentru 

metodele uzuale, prin numere arabe în paranteze drepte. Descrieţi metodele noi sau 

modificate substanţial, indicaţi motivele pentru folosirea lor şi evaluaţi-le limitele. 

Statistici. Descrieţi metodele statistice folosind detalii suficiente pentru ca un cititor 

cunoscător, cu acces la datele originale să poată verifica rezultatele prezentate. Atunci când 

este posibil, cuantificaţi rezultatele şi prezentaţi-le cu indici de eroare de măsură sau de 

incertitudine adecvaţi. Specificaţi programul folosit pentru prelucrarea statistică. 

Rezultate 

Prezentaţi rezultatele obţinute într-o secvenţă logică în text, cu tabele şi figuri. Nu repetaţi în 

text toate datele din tabele sau figuri; puneţi accentul şi sintetizaţi numai observaţiile

134 


importante. Materialele suplimentare şi detaliile tehnice pot fi plasate într-o anexă unde pot fi 

accesibile fără a întrerupe cursivitatea textului. Folosiţi valori numerice nu numai sub formă 

de valori relative (procente), dar şi ca numere absolute din care au fost calculate valorile 

relative. Restrângeţi tabelele şi figurile la cele necesare. Folosiţi graficele ca alternative la 

tabele cu multe date. Nu prezentaţi aceleaşi date de două ori în tabele şi grafice. 

Discuţii 

Accentuaţi aspectele noi şi importante ale studiului. Nu repetaţi în detaliu datele din 

secţiunile anterioare. Stabiliţi limitele studiului şi analizaţi implicaţiile descoperirilor pentru 

cercetări viitoare. 

Concluzii 

Precizaţi concluziile care rezultă din studiu. Stabiliţi o legătură între concluzii şi scopurile 

studiului. Evitaţi declaraţiile necalificate şi tragerea unor concluzii care nu sunt susţinute 

adecvat de datele prezentate. Puteţi emite noi ipoteze atunci când aveţi o justificare, dar 

numiţi-le ca atare în mod clar. 

Bibliografia 

Referinţele bibliografice se numerotează consecutiv, în ordinea în care apar menţionate prima 

dată în text. 

Identificaţi referinţele din text, tabele, legende prin numere arabe în paranteze patrate. 

Evitaţi citarea rezumatelor ca referinţe bibliografice. 

Scrierea bibliografiei: autori (nume, iniţiala prenumelui), anul, titlul, editura, număr pagini. 

Scrierea bibliografiei: autori (nume, iniţiala prenumelui), anul, titlul, denumirea revistei, 

volumul, număr pagini. 

Folosiţi abrevierile titlurilor de reviste conform stilului din Index Medicus. 

Tabelele 

Creaţi tabelele în Word. 

Numerotaţi tabelele cu cifre arabe, consecutiv, în ordinea primei citări în text şi daţi un titlu 

scurt pentru fiecare (Tabelul 1. ... ); numerotare şi denumire deasupra şi în afara tabelului. 

Materialul explicativ se plasează în legenda de la subsol. 

Inseraţi tabelele în text. 

Asiguraţi-vă că fiecare tabel este citat în text. 

Ilustraţiile (figuri, fotografii) 

Creaţi graficele alb-negru, editabile, în Excel sau Microsoft Word. 

În cazul microfotografiilor, trimiteţi tipărituri clare, lucioase, alb-negru, de calitate 

fotografică, cu indicatori de scară internă şi cu precizarea metodei de imprimare a 

microfotografiilor (rezoluţie ... ). 

Numerotaţi figurile cu cifre arabe, consecutiv, în ordinea primei citări în text şi daţi un titlu 

scurt pentru fiecare (Figura 1. ... ); numerotare şi denumire dedesubtul şi în afara figurii. 

Materialul explicativ se plasează în legenda de la subsol. 

Inseraţi graficele şi microfotografiile în text şi separat într-un fişier electronic în format jpg. 

Asiguraţi-vă că fiecare ilustraţie este citată în text. 

Unităţile de măsură 

Raportaţi unităţile de măsură în sistemul internaţional de unităţi, SI, sau în sistemul local non- 

SI, dacă este cazul. 

Abrevierile şi simbolurile 

Folosiţi numai abrevierile standard. Termenul în întregime, pentru care se foloseşte o 

abreviere, trebuie să preceadă prima folosire abreviată în text. Evitaţi abrevierile în titlu. 

2. Recomandări privind trimiterea manuscrisului la revistă 

Trimiteţi manuscrisul în format electronic, pe dischetă, CD sau ca document ataşat la e-mail. 

Trimiteţi o versiune tipărită pe hârtie a manuscrisului, în trei exemplare. 

Manuscrisul va fi însoţit de „Acceptul de publicare şi de copyright către SISPR”.


135 

3. Neacceptarea articolului 

Colegiul de redacţie va comunica autorilor cauzele neacceptării articolului. 

Articolele neacceptate nu se restituie autorilor.

136 


INSTRUCTIONS FOR AUTHORS 

(adapted from „Rules for Preparation and Submissionn of Manuscripts to Medical Journals”, 

the Vancouver Convention) 

Authors are invited to consult the addressed instructions which are enclosed in the Journal of 

Hygiene and Public Health. These offer a general and rational structure for the preparation of 

manuscripts and reflect the process of scientific research. 

Authors are invited to consult and fill in the acceptance form for publishing and copyright 

transfer to the Romanian Society of Hygiene and Public Health (RSHPH). 

An article is published only after a review performed by two scientific referents. 

The editorial board reservs the right to modify the expression and size of an article, if so 

needed. Major changes are decided together with the main author. 

1. Instructions for manuscript preparation 

General Principles 

The material will be formatted as follows: 12 pt Times New Roman fonts; line spacing at 1 ½ 

, page A4 with 2.5 cm left and right borders, maximum content of 15,000 characters, in 

Romanian with diacritic characters. 

The manuscript of an original article must include the following sections: introduction, 

material and methods, results, discussions, conclusions, references. 

Title page 

The title page must include the following informations: 

- title of the article 

- names and institutional affiliation of the authors 

- author whom correspondence should be addressed to: name and surname, post 

address, phone and fax, e-mail address. 

Abstract and key-words 

The abstract including maximum 150 words will be written in both Romanian and 

English, at the beginning of the article (Brittish or American English, not a combination of the 

two). The abstract will describe the context and purpose of the study, the material and method 

of study, main results and conclusions. New and important aspects of the study will be 

emphasized. 

A number of 3-5 key-words will be given. 

Introduction 

Show the importance of the approached theme. Clearly state the aim, objective or research 

hypothesis. Only make strictly pertinent statements and do not include data or conclusions of 

the presented paper. 

Material and method 

Selection and description of participants. Clearly describe the selection modality of the 

participating subjects, including eligibility and exclusion criteria and a brief description of the 

source-population. 

Technical information. Identify the methods, equipments and procedures offering sufficient 

details to allow other researchers to reproduce the results. Cite reference sources for the used 

methods by arabic figures between square brackets. Describe new or substantially changed 

methods, indicating the reasons for using them and assessing their limitations. 

Statistics. Describe statistical methods using sufficient details for an informed reader who has 

access to original data to be able to verify the presented results. Whenever possible, quantify 

the results and present them accompanied by appropriated indicators for the error or 

uncertainty of measurement. Specify the used programme for statistical analysis.


137 

Results 

Present the obtained results with a logical sequence in the text, with tables and figures. Do not 

repeat in the text all data presented in tables and figures; only stress upon and synthesize 

important observations. Additional materials and technical details may be placed in an 

appendix where they may be accessed without interrupting the fluidity of the text. Use figures 

not only as relative (percent) values but also as absolute values from which relative ones have 

been calculated. Restrict only to necessary tables and figures. Use graphs as an alternative to 

tables with numerous data. Do not present the same data twice in tables and graphs. 

Discussions 

Stress upon new and important aspects of the study. Do not repeat detailed data from previous 

sections. Establish the limitations of the study and analyze the implications of the discovered 

aspects for future research. 

Conclusions 

State the conclusions which emerge from the study. Show the connection between the 

conclusions and the aims of the study. Avoid unqualified statements and conclusions which 

are not adequately supported by the presented data. You may issue new hypothesis whenever 

justified but clearly describe them as such. 

References 

References are consecutively numbered according to their first citation in the text. 

Identify references in the text, tables, legends by arabic figures between brackets [..]. 

Avoid citation of abstracts as references. 

Reference list format: authors (name, surname initial), year, title, editor, number of pages. 

Reference list format: authors (name, surname initial), year, title, journal, volume, page 

numbers. 

Use journal title abreviations according to the Index Medicus style. 

Tables 

Generate tables in Word. 

Number tables with arabic figures, consecutively, according to the first citation and give them 

short titles (Table 1……..); number and title situated at the upper margin and outside the 

table. 

Explaining material is placed in a footnote. 

Insert tables in the text. 

Make sure every table is cited in the text. 

Illustrations (figures, photos) 

Create black and white graphs, editable in Excel or Microsoft Word. 

In case of microphotographs, send clearly published materials, shiny, black and white, with 

good photographic quality, with internal scale indicators and specifying the printing method 

and characteristics (resolution…..). 

Show numbers in arabic figures, consecutively, according to the first citation, and give them 

short titles (Figure 1………); number and title below and outside the figure. Explaining 

material is placed in a footnote. 

Insert graphs and microphotographs in the text and also in a separate electronic jpg file. Make 

sure every illustration is cited in the text. 

Units of measurement 

Report measurement units using the international system, IS, or the local non-IS system, if 

required. 

Abbreviations and symbols 

Only use standard abbreviations. The full term for which an abbreviation is used must 

preceede its first abbreviated use. Avoid the use of abbreviations in the title.

138 


2. Instructions for the submission of manuscripts to the journal 

Send the electronic format of the manuscript on a floppy disk, CD or e-mail attachment. Send 

3 copies of the paper printed version. 

The manuscript will be accompanied by the „Publication and copyright acceptance for the 

RSHPH”. 

3. Rejection of articles 

The editorial board will inform the authors on the causes of article rejection. Rejected articles 

are not restituted to authors.

SecÅ£iunea: Igiena Mediului - Revista de Igiena si Sanatate Publica

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?