Fiziopatologia inflamatiei si a imunitatii

5. FORMELE INFLAMAŢIEI
Inflamaţiile se clasifică în funcţie de evoluţie:
Inflamaţii acute se caracterizează prin:
• durată redusă (zile)
• modificări vasculare (exudat inflamator)
• infiltratul celular inflamator bogat în PMN neutrofile
• rol în apărarea organismului
În funcţie de natura exudatului, inflamaţiile acute pot fi:
• Inflamaţiile seroase sunt determinate de infecţii localizate în
seroase (pleură, peritoneu, pericard, seroase articulare,
meninge). Se formează un exudat bogat în albumine, cu
celularitate redusă
• Inflamaţiile fibrinoase apar în infecţia pneumococică,
streptococică, pericardită. Permeabilitatea capilară crescută
determină formarea exudatului bogat în albumine şi
fibrinogen.
• Inflamaţiile hemoragice apar în infecţiile cu germeni cu
virulenţă crescută (meningococ, Clostridium perfringens).
Hiperpermeabilitatea vasculară duce la extravazarea de
eritrocite în ţesuturi şi necroza tisulară.
• Inflamaţiile purulente sunt produse de infecţii bacteriene
localizate (abcese), difuze (flegmoane) sau ale seroaselor
(empieme). Exudatul este bogat în neutrofile şi eliberarea
extracelulară de enzime lizozomale determină apariţia
necrozelor celulare şi a puroiului.
• Inflamaţiile catarale la nivelul mucoaselor tractului respirator
sau digestive : exudatul care se formează la acest nivel este
bogat în mucus (prin stimularea secreţiei glandelor mucoase)
Inflamaţii cronice
Caracteristicile inflamaţiei cronice
• predomină proliferarea ţesutului conjunctiv cu fibroza
tisulară
• infiltratul celular inflamator este bogat în limfocite B şi
macrofage
• durata: săptamâni - luni
Etiologie:
290