Fiziopatologia inflamatiei si a imunitatii

6. TRANSPLANTUL ŞI FENOMENUL DE
REJET
În funcţie de relaţia genetică dintre donator şi receptor, grefa
(transplantul) poate fi:
• autogrefa (acelaşi individ)
izogrefa (gemeni univitelini)
alogrefa (indivizi din aceeaşi specie)
xenogrefa (indivizi din specii diferite)
În cazul alo- şi xenogrefei, antigenele ţesutului grefat
recunoscute sunt considerate non-self, ceea ce declanşează
răspunsul imun umoral şi/sau celular determinând respingerea
(rejetul) grefei.
Aloantigenele cu rol major în histocompatibilitate sunt:
• antigenele grupelor sanguine ABO
antigenele sistemului HLA (sinteza lor este controlată de genele
complexului major de histocompatibilitate situate în regiunea 21
a braţului scurt a cromozomului 6). Există trei clase de HLA,
cele din clasa II sunt implicate în mecansimul imun din rejetul de
grefă.
Rolul principal în rejetul de grefă îl are limfocitul T
(subpopulaţia LT helper şi cele citotoxice).
Procesul de rejet cuprinde două etape: cea de sensibilizare şi
etapa efectoare. În funcţie de momentul apariţiei reacţiei imune
răspunzatoare de respingerea grefei, rejetul se clasifică în:
Rejet supraacut: respingerea grefei apare în câteva minute sau
ore după revascularizare prin mecanism imun de tip umoral
Rejet acut: respingerea grefei în decurs de zile sau luni prin
mecanism de tip celular
Rejet cronic: apare la pacienţii supuşi terapiei imunosupresive,
tardiv, după ani de zile.
308