APELL pentru Minerit - DTIE

SECŢIUNEA 6
recuperarea cadavrelor celor din echipa
de salvare. În aprilie 2000, aceste planuri
au fost abandonate definitiv din motive de
siguranţă şi s-a început planificarea pentru
închiderea permanentă a minei.
Privită în perspectivă, această tragedie a
afectat foarte puternic mica comunitate
minieră. Cei mai mulţi dintre cei dispăruţi
locuiau în satul Lassing sau în împrejurimi
şi aveau familii şi rude pe o rază de 5 km
în jurul amplasamentului. Unele rude,
între care părinţi, fraţi şi surori lucrau în
uzina de preparare. O casă a fost distrusă şi
două au fost atât de puternic avariate încât
a trebuit să fie demolate. A fost necesară
strămutarea a 12 familii. Şoseaua principală
şi un pârâu local au fost întrerupte şi au
trebuit să fie deviate.
Investigarea accidentului a continuat tot
anul 1999 şi în anul 2000 s-a desfăşurat un
proces împotriva conducerii minei, ceea
ce a condus la menţinerea acestui accident
în atenţia mass-mediei timp de 2 ani după
producerea lui.
Tragedia a afectat, în afara rudelor şi
familiilor celor decedaţi, angajaţii şi
conducerea companiei, alte grupuri şi
entităţi implicate, inclusiv Rio Tinto şi
Luzenac, mass-media, oamenii politici,
comunitatea locală şi diverşi experţi tehnici.
Guvernul şi compania au oferit servicii de
consiliere, care au inclus terapia de grup şi
servicii individuale pentru rude, angajaţi,
precum şi consiliere psihiatrică pentru
managerul exploatării şi pentru minerul
Georg Hainzl.
Ca în majoritatea incidentelor care stârnesc
atenţia generală, mass-media
(presa, radioul şi televiziunea) au
jucat un rol important şi au influenţat
puternic desfăşurarea faptelor. Interesul
a fost amplificat la mina Lassing datorită
craterului imens format (100 m în diametru
şi 40 m în adâncime) care, din motive
de investigaţii şi aprobări din partea
autorităţilor, nu a fost rambleeat decât la 2
ani după eveniment.
Mass-media a avut 3 tendinţe diferite
de comportament. Iniţial, datorită lipsei
informaţiilor de calitate, a funcţionat ca
instrument de stabilire a faptelor petrecute
şi de promovare a recuperării celor
dispăruţi. Apoi, ca suport pentru familiile
implicate, când s-a constatat că lucrările de
investigare şi recuperare sunt în zadar. În
final, ca o voce a apărării la proces, unde
s-a constatat că procurorul nu permitea
prezentarea anumitor probe.
Politicienii şi departamentele
guvernamentale la nivel local, de provincie
şi federal au fost de asemenea implicaţi.
Principala problemă care a reieşit din
implicarea politică la Lassing a fost una
de lipsă de înţelegere. Mecanismul care a
condus la inundarea catastrofică a minei
Lassing a fost foarte complex, iar explicaţia
completă a acestei tragedii nu a fost găsită
nici după 18 luni de investigaţii şi după
un proces care a durat 6 luni. Totuşi,
politicienii au înţeles că familiile celor
decedaţi doresc recuperarea corpurilor
şi au promis că aceasta se va întâmpla,
pornind de la falsa premisă că nu este
decât o problemă de costuri. În noiembrie
1998 era clar că recuperarea cadavrelor
impune riscuri de siguranţă prea mari şi că
era imposibilă. În aprilie 2000 Ministerul
a emis concluzia că este imposibilă
recuperarea corpurilor neînsufleţite.
49