APELL pentru Minerit - DTIE

APELL PENTRU MINERIT
evidenţiat şi întârzieri în transmiterea
informaţiilor către populaţia din apropierea
instalaţiilor în stadiul incipient şi a
considerat ca esenţială stabilirea unui sistem
operaţional şi prompt de avertizare timpurie.
Acest accident a scos la iveală şi nivelul
scăzut de conştientizare a populaţiei în ceea
ce priveşte riscurile de siguranţă şi de mediu
pe care le presupune o exploatare minieră.
Un proces APELL ar fi garantat anticiparea
riscului unui accident şi comunicarea
companiei nu numai cu oficialităţile, ci
şi cu comunitatea locală. De asemenea,
compania ar fi putut fi mai bine pregătită
să administreze relaţiile cu mass-media
internaţională, a cărei atenţie a fost atrasă
de acest incident.
Studiu de caz 6
Subsidenţa la lucrările miniere de la Exploatarea de talc Lassing, Austria
Acest studiu de caz prezintă un accident
declanşat de fenomenul de subsidenţă la
o mină de talc deţinută de Rio Tinto, prin
intermediul companiilor sale auxiliare
Luzenac şi Naintsch Mineralwerke,
localizate în Provincia Steymark din
Austria. Accidentul a produs victime în
perimetrul exploatării şi a avut efecte fizice
şi psihologice grave asupra comunităţii
locale. Exploatarea nu şi-a mai reluat
activitatea de la acest dezastru şi urma a fi
închisă permanent în anul 2001.
Această exploatare subterană a funcţionat
din 1901 şi a produs 25 000 t de talc pe
an. Mina şi uzina de preparare sunt situate
pe o mică vale, la jumătatea distanţei
dintre Viena şi Salzburg. Operaţiunile se
realizau prin metoda cu surpare ascendentă
şi rambleere. La ora 10 a.m. în ziua de
17 iulie 1998, un miner, Georg Hainzl, a
rămas blocat în subteran, după o invazie
de apă şi noroi. A apărut un crater la
suprafaţă, iar casele situate în imediata
apropriere a acestuia au început să se
deplaseze. Întregul personal al minei a
revenit pe amplasament pentru contribui
la operaţiunile de salvare. La amiază,
amplasamentul era împânzit de massmedia,
reprezentanţi ai autorităţilor, pompieri,
membri ai comunităţii locale, poliţie,
prietenii şi familiile minerilor, precum şi
o mulţime de curioşi. În total, mulţimea
număra 700 persoane. Conducerea locală
împreună cu oficialii autorităţilor din
minerit au petrecut după-amiaza şi seara
realizând planuri de salvare.
La ora 9.30 p.m. s-a auzit un zgomot
puternic, iar casele de la suprafaţă au
început să alunece în craterul format
care şi-a sporit rapid dimensiunile şi s-
a umplut cu apă. Cei aflaţi pe marginea
acestuia au simţit un curent violent de
aer expulzat din puţul minei. În acel
moment s-a conştientizat că se petrece o
catastrofă şi că cei nouă mineri şi un expert
tehnic care se aflau în subteran în cadrul
operaţiunii de salvare, sunt într-o situaţie
înspăimântătoare.
După 9 zile de activitate frenetică, Georg
Hainzl a fost salvat printr-un foraj de
diametru mare, săpat de la suprafaţă.
Aceasta a creat speranţa că şi ceilalţi din
echipa de salvare ar fi putut supravieţui,
fapt ce a prelungit operaţiunile de salvare
încă 3 săptămâni. Acestea au fost oprite pe
14 august 1998. S-a lucrat apoi la diverse
planuri de a pătrunde în mină pentru
48