APELL pentru Minerit - DTIE

SECŢIUNEA 6
Studiul de caz 3
Deversarea de reziduuri de la Marcopper, Insula Marinduque, Filipine
Pe 24 martie 1996, 1,6 milioane m 3 de
reziduuri s-au scurs printr-un tunel de
drenaj de la o carieră închisă unde fuseseră
stocate, în apropierea minei Marcopper.
Tunelul a fost sigilat anterior depunerii
reziduurilor, dar izolaţia a cedat. Cedarea a
fost probabil favorizată de un cutremur de
pământ declanşat cu şase zile înainte.
Această eliminare a produs probleme
majore populaţiei locale. Deşi populaţia nu
consuma apa din râu pentru băut, aceasta
a fost utilizată pentru spălarea hainelor,
precum şi pentru irigaţii şi ca sursă de apă
pentru şeptel. Râul este utilizat şi ca o cale
de acces mare parte a anului, iar această
deversare a afectat circulaţia vehiculelor,
ducând la izolarea unor localităţi aflate în
amonte de un centru urban, unde localnicii
îşi vând mărfurile. Recoltele de pe malul
râului au fost distruse. Datorită închiderii
imediate a exploatării, muncitorii au fost
concediaţi, iar beneficiile pentru economia
locală sub forma salariilor, serviciilor,
aprovizionării şi a taxelor locale au fost
decimate.
În momentul accidentului, exploatarea era
deţinută în proporţie de 39,9% de Placer
Dome, 49% de guvernul filipinez şi 11%
de investitori privaţi din Filipine. Placer
Dome, deşi nu este acţionarul majoritar, şia
asumat responsabilitatea pentru lucrările
de remediere şi pentru despăgubirea celor
afectaţi, precum şi pentru crearea unui
program de dezvoltare durabilă care va
oferi o moştenire pozitivă şi beneficii pe
termen lung pentru comunitate.
Conducerea companiei a rezumat
concluziile desprinse în urma acestui
incident astfel:
• Colectarea informaţiilor exacte consumă
foarte mult timp, dar este esenţială.
• Soluţiile tehnice pe termen scurt sunt
adesea foarte diferite de cele pe termen
lung.
• În cadrul rezolvării soluţiilor pe termen
lung este foarte dificilă concilierea
tuturor celor implicaţi, dar aceasta
nu trebuie să împiedice desfăşurarea
acţiunilor.
„Pe parcursul acestei experienţe am învăţat cu
siguranţă cât de importantă este implicarea
populaţiei în procesul de luare a deciziilor
care o afectează. Experţii ingineri au tendinţa
de a face planuri şi apoi de a consilia
populaţia în legătură cu ceea ce are de făcut
– în special în situaţii de urgenţă. Cu toate
acestea, din experienţa noastră, populaţia se
opune adesea acestor planuri, din simplul
motiv că acestea nu le aparţin. Aceasta nu
înseamnă că putem acţiona întotdeauna în
conformitate cu ceea ce vrea comunitatea
– pot exista motive tehnice care împiedică
acest lucru. Dar este nevoie de consultarea
cel puţin a unei părţi a populaţiei în cadrul
procesului de luare a deciziilor.
În final, mineritul nu implică minerale,
ci oameni. Vor avea succes numai aceia
care dau dovadă de angajament faţă de
comunităţile în care operează şi care sunt
capabili să construiască relaţii de încredere
cu acestea”.
John Loney şi Christopher Sheldon,
Placer Pacific
45