APELL pentru Minerit - DTIE

APELL PENTRU MINERIT
Haldele de steril
Acestea reprezintă un alt risc fizic asupra
amplasamentelor miniere. Ele sunt adesea
structuri mari, constând în cantităţi uriaşe de
steril sau roci cu conţinuturi sub-economice
de minerale utile. În timp ce unele roci
pot fi utilizate pentru rambleerea golurilor
subterane sau utilizate în construirea
terasamentelor, drumurilor şi chiar a
iazurilor de decantare, raportul de descopertă
ridicat din exploatările la suprafaţă conduce
la generarea unor cantităţi mari de steril
pentru a produce o cantitate relativ mică de
metal sau concentrat. Terenurile abrupte
şi/sau depozitele înalte de deşeuri generează
adesea halde de steril cu pante foarte lungi
la unghiul de stabilitate natural pentru
materialul respectiv.
Haldele de steril cedează adesea, provocând
consecinţe fatale. Cel mai notabil incident
a fost la Aberfan, în Ţara Galilor, unde o
haldă de steril de la exploatările de cărbune a
înghiţit o şcoală în sat, omorând 116 copii şi
28 adulţi. Mai recent (2000), o parte dintr-o
haldă de steril înaltă de 400 m, s-a prăbuşit la
mina Grasberg din Indonezia, alunecând întrun
lac şi generând un val de apă care a ucis
4 muncitori. Într-un alt caz, din Cornwall, în
Marea Britanie, în 1990, a apărut o alunecare
într-o haldă relativ nouă de argilă caolinoasă.
Materialul a traversat o şosea, înghiţind o
casă de pe partea opusă. Din fericire, locatarii
nu erau în casă în acel moment, dar într-un
alt moment al zilei accidentul ar fi putut fi
fatal.
Transportul la şi de la amplasament/depozit
Industria minieră este un utilizator important
al căilor rutiere, ferate, navale şi în unele
locuri, al transportului prin elicopter, de
obicei pe distanţe mari, pentru a aduce
materiile prime pe amplasamentele miniere şi
pentru a transporta produsele, subprodusele
şi deşeurile. De fapt, cea mai mare parte a
activităţii miniere se referă la transportul şi
manevrarea unor cantităţi uriaşe de materiale
în interiorul şi în afara amplasamentului
– majoritatea acestora nefiind periculoase.
De asemenea, sunt transportate şi cantităţi
considerabile de materiale periculoase, în
unele locuri chiar de către companie, iar în
alte locuri de către furnizori sau de companii
specializate de transport.
Substanţele cum ar fi cianurile sau acidul
sulfuric, pot fi aduse şi transferate între
diferite moduri de transport în cadrul
procesului – debarcarea în porturi de pe
vapoare, cu transfer secvenţial pe camioane,
baraje sau chiar elicoptere. S-au produs
incidente serioase care au implicat cianuri
– care au fost deversate în râuri în urma unor
accidente rutiere, scăpate din elicoptere sau
căzute de pe şlepuri. Deşeurile şi produsele
secundare (ex: mercurul) sunt transportate
de la amplasament, inclusiv pe drumuri
foarte deteriorate şi prin aşezări omeneşti.
Un accident de transport care implică mercur
are consecinţe serioase asupra sănătăţii
comunităţii afectate (vezi cazul Yanacocha,
secţiunea 6). Alte accidente de transport au
apărut în zone izolate, generând ameninţări
asupra mediului, dar trecând nesemnalate.
În prezent se conştientizează faptul că atenţia
acordată pregătirii pentru situaţii de urgenţă
în cazul accidentelor de transport nu a fost
proporţională cu frecvenţa acestora, cu
impactul potenţial şi cu faptul că acest aspect
necesită un interes mai mare din partea
industriei miniere.
Indiferent dacă operaţiunile de transport sunt
externalizate sau nu, reputaţia companiei va
avea de suferit în cazul unui accident şi va
trebui să se implice în lucrările de remediere.
Este de datoria companiei să se asigure că
furnizorul sau transportatorul deţin proceduri
adecvate de intervenţie pe parcursul traseului
36