APELL pentru Minerit - DTIE

SECŢIUNEA 4
antidoturile potrivite pot lipsi la cel mai
apropiat spital).
• Inter-relaţiile, responsabilităţile şi
planurile de comunicare sunt elemente
cheie de discuţie pentru Grupul de
Coordonare. Pentru un răspuns integrat
eficient, este extrem de importantă
stabilirea unei structuri clare de comandă.
ETAPA 5 – Corelarea sarcinilor
u resursele disponibile din partea
participanţilor identificaţi
Fiecare sarcină definită în Etapa 4 trebuie
desemnată de către Grupul de Coordonare
participantului care poate aborda cel
mai bine aspectul respectiv. Atribuirea
acestor sarcini trebuie să ia în considerare
autoritatea, jurisdicţia, expertiza şi resursele
fiecărui participant.
• Fiecare sarcină va fi evaluată separat şi,
prin utilizarea listei de participanţi din
Etapa 1, se va stabili cine este în măsură
să îndeplinească această sarcină. Se vor
evalua beneficiile sau problemele asociate
unui anume participant, care are de
îndeplinit o anumită sarcină.
• Discutarea responsabilităţilor cu
participanţii pentru a estima dorinţa
lor de implicare, precum şi resursele şi
experienţa necesare pentru realizarea
sarcinilor sau identificarea problemelor
care pot îngreuna procesul.
• Se va determina dacă pot apare sarcini,
probleme sau constrângeri noi, ca rezul-tat
al îndeplinirii celor identificate deja.
• Monitorizarea îndeplinirii cu succes a
fiecărei responsabilităţi
Importanţa coordonării generale
Un camion cisternă care conţine combustibil se răstoarnă pe o şosea aglomerată, iar şoferul este
blocat în interior. Echipa de pompieri va întreprinde toate acţiunile de recuperare a şoferului rănit
şi de reducere a riscului de incendiu la rezervorul care are scurgeri. Şoferul va fi transportat la
spital cu o ambulanţă. Între timp, combustibilul se scurge din cisternă într-un curs de apă care
aprovizionează oraşul din apropiere cu apă potabilă. Drumul este blocat, traficul este întrerupt,
deci şi poliţia este la faţa locului. Cine deţine comanda generală? Poliţia, ambulanţa, pompierii
şi echipa de mediu care încearcă să controleze scurgerea sunt prezenţi şi trebuie să conlucreze
pentru a reduce daunele care pot rezulta din acest accident. APELL precizează prin planul de
intervenţie cine trebuie să preia comanda în cazul unui astfel de eveniment, cu scopul de a evita
confuzia în timpul unei urgenţe (exemplu adaptat din Procesul TransAPELL).
În unele regiuni s-au stabilit „posturi de comandă” generale, pentru toţi participanţii pentru
rezolvarea problemei coordonării.
Într-o companie minieră trebuie să existe o înţelegere clară a responsabilităţilor de comandă.
Managementul local va fi strâns implicat, dar conducerea corporaţiei şi personalul de la sediul
central pot avea un rol important în anumite decizii critice. Se poate pierde timp preţios în timpul
unei situaţii de urgenţă dacă se cere o consultare asupra celui care să preia comanda generală din
partea companiei. Este foarte important să se facă distincţia între o urgenţă care poate şi trebuie să
fie gestionată de managementul local în concordanţă cu Planul de Intervenţie în caz de Urgenţă şi
una care necesită implicarea şi acţiunea structurilor de conducere ale corporaţiei. Factorii care pot
determina implicarea conducerii centrale includ:
– o ameninţare semnificativă asupra publicului
– o analiză amănunţită din partea guvernului sau a mass-mediei (internaţională sau naţională)
– posibilitatea de escaladare fără întrevederea unor soluţii simple de stopare
– ameninţarea semnificativă a reputaţiei corporaţiei şi reducerea valorii acţiunilor la bursă.
27