APELL pentru Minerit - DTIE

SECŢIUNEA 4
Evaluarea şi managementul riscului – definirea termenilor
„Pentru a evalua riscurile, trebuie mai întâi identificate hazardele. Hazardul reprezintă o caracteristică
sau o situaţie care, în anumite circumstanţe poate cauza daune. Consecinţele sunt efectele adverse
sau daunele, ce apar ca un rezultat al manifestării unui hazard, ceea ce poate determina deteriorarea
sănătăţii umane sau a mediului pe termen lung sau scurt. Riscul este o combinaţie între frecvenţa
apariţiei unui hazard definit şi magnitudinea consecinţelor apariţiei sale.”
Societatea Regală, 1992
„Managementul riscului implică utilizarea informaţiilor din evaluările de risc pentru a adopta şi
implementa deciziile optime, ţinând cont de raportul cost/beneficiu, pentru o varietate de acţiuni
care pot conduce la rezultatul dorit. Comunicarea elementelor de risc şi a amplitudinii lor către cei
implicaţi este o parte cheie a unei strategii de management al riscului.”
HMSO, 1995
„Tehnicile de management al riscului încearcă mai degrabă să ghideze deciziile prin consideraţii
logice şi sistematice asupra evenimentelor ce s-ar putea produce decât prin analiza precedentului
istoric. Acţionarii vor fi avizaţi atât asupra riscului cât şi asupra costului şi beneficiilor activităţilor
asociate riscului. Teoretic, aceasta ar trebui să descrească tendinţa de a considera numai rezultatele
financiare şi cele pe termen scurt ale deciziilor.
În practică, metodologiile de management al riscului încă nu a edificat complet tehnicile de identificare
a scenariilor viitoare posibile. Încă există tendinţa de a se reveni la modalitatea de utilizare a
experienţei pentru prezicerea evenimentelor viitoare. Problema majoră pentru managementul de
risc este aceea de a găsi căi mai bune de modelare a evoluţiilor viitoare, astfel încât deciziile să ia
în considerare o viziune pe termen mai lung.
Managementul riscului implică comunicare şi consultare instituţională şi cu comunitatea. O situaţie
de criză este, în mare măsură, o criză de informare şi comunicare, unul dintre factorii cei mai
importanţi care determină vulnerabilitatea fiind lipsa comunicării.
Există mulţi alţi factori, în afară de nivelul riscului, care trebuie să fie luaţi în considerare. Unul
dintre aceştia este opinia purtătorilor de interese. De multe ori sunt expuse riscului persoane care nu
sunt beneficiari direcţi ai activităţii amplasamentului. Admitem că nivelul de risc impus celorlalţi
trebuie să fie mai mic decât cel pe care îl acceptă beneficiarii activităţii. Percepţia greşită a riscului
este de asemenea importantă şi dificil de abordat. Şi în acest caz, comunicarea şi consultarea rămân
aspecte critice.”
Managementul Riscului şi Viitorul,
Fundaţia Australiană pentru Minereuri şi Energie, 2000.
ETAPA 3 – Analizarea de către
participanţi a propriilor planuri
de urgenţă, inclusiv a comunicaţiilor,
în scopul unei intervenţii coordonate
Planurile de urgenţă pot exista în diverse
forme sau pentru mai multe areale, de
exemplu, planurile regionale şi locale,
planurile poliţiei şi pompierilor, ale
spitalelor şi ale amplasamentelor miniere.
Agenţiile naţionale pentru prevenirea
dezastrelor sunt o sursă de informare asupra
planurilor existente. Lista acestora este
pusă la dispoziţie de UNEP şi de Biroul
pentru Coordonare a Afacerilor Umanitare
– OCHA (www.reliefweb.int/ocha). În unele
zone miniere din regiuni îndepărtate şi
puţin populate, planurile de urgenţă lipsesc
uneori. În alte locaţii, există reguli nescrise
de intervenţie în caz de urgenţă care trebuie
corect înţelese în cazul unor urgenţe cum ar
fi un incendiu la nivel local.
25