APELL pentru Minerit - DTIE

SECŢIUNEA 2
„4.4.7. Organizaţiile vor stabili şi menţine
procedurile de identificare a potenţialului de
producere şi a răspunsului la accidente şi la
situaţiile de urgenţă, precum şi pentru prevenirea
şi diminuarea impacturilor asupra mediului
care pot fi asociate cu aceste situaţii.
Organizaţiile îşi vor revizui, acolo unde este
necesar, procedurile de pregătire şi răspuns
în caz de urgenţă, în special după apariţia
accidentelor sau a situaţiilor de urgenţă.
Organizaţiile vor testa periodic aceste
proceduri.”
(ISO 14001: 1996, Sisteme de management
de mediu – Specificări cu reglementări
pentru utilizare).
Nu este clar în ce măsură companiile
miniere realizează planificarea de intervenţie
de urgenţă legată de impacturile în afara
amplasamentului şi în acord cu comunităţile.
Multe din marile companii miniere includ
pregătirea de urgenţă în politicile lor
instituţionale. Aceste politici la nivel înalt
nu se concentrează însă asupra consultării
comunităţii privind dezvoltarea planurilor de
intervenţie în caz de urgenţă şi nici asupra
planificării integrate cu alte agenţii. Acest
lucru poate fi realizat prin documentele
executive de detaliu ale companiei. Manualul
de mediu al exploatării Boliden (Suedia) este
un exemplu de acest sens.
„Managementul riscului şi pregătirea pentru situaţii de urgenţă
De ce?
În scopul diminuării expunerii la riscul de mediu, un prim pas îl constituie identificarea
riscurilor. Odată identificate, riscurile pot fi evaluate şi gestionate.
În cazul unei urgenţe, este de importanţă vitală ca organizaţia să răspundă într-un mod
profesional şi eficient. Acest lucru va ajuta la diminuarea impacturilor negative asupra mediului,
reducerea răspunderii juridice şi protejarea credibilităţii companiei.
Ce anume?
Fiecare exploatare minieră:
• Va identifica, evalua şi documenta periodic hazardele potenţiale de mediu şi riscurile asociate
şi va acţiona pentru a minimiza aceste riscuri prin eliminarea hazardelor, prin controale şi
proceduri inginereşti, precum şi prin educaţie;
• Va întocmi şi menţine planurile de pregătire destinate să rezolve situaţiile potenţiale de urgenţă
pe amplasament sau în jurul acestuia;
• Se va pregăti pentru gestionarea solicitărilor ce intervin în cazul unei urgenţe;
• Va încuraja toţi angajaţii să aducă problemele şi riscurile potenţiale în atenţia conducerii.
Evaluarea riscului se va realiza într-un mod formalizat. Pentru unele operaţiuni se aplică cerinţe
legale specifice şi acestea trebuie urmărite şi documentate.
Întreprinderile vor oferi angajaţilor, altor persoane de pe amplasament (cum ar fi contractanţii,
furnizorii etc.), persoanelor interesate din zona limitrofă şi comunităţilor, informaţii despre
materialele manevrate pe amplasament, procese şi echipamente, în legătură cu hazardele
cunoscute şi riscurile asociate acestora, precum şi procedurile de gestiune a situaţiilor de
urgenţă. Mai mult, aceste întreprinderi trebuie să vină în întâmpinarea îngrijorărilor comunităţii
şi publicului.
Planurile de pregătire pentru urgenţe trebuie dezvoltate în colaborare cu serviciile de urgenţă, cu
autorităţile responsabile şi cu comunităţile locale.
Unei anumite persoane i se va atribui responsabilitatea pentru dezvoltarea, implementarea şi
revizuirea periodică a planurilor de pregătire în caz de urgenţe.
Va fi stabilită o structură organizatorică pentru a dirija şi îndeplini rapid şi eficient activităţile de
intervenţie în caz de urgenţă.”
(Manualul de Mediu, Boliden, Martie 2000)
9