Probleme speciale de contencios administrativ şi contraven ional I ...

campania electorală care a dus la învestirea în funcţie a persoanei publice sau a corpului
deliberativ. Aceştia caută să rezolve probleme aflate în atenţia comunităţii / populaţiei prin
intermediul unor măsuri stabilite anterior. Aceste măsuri, respectiv ordinea acestora sunt
denumite programe în domeniul politicilor publice. Acestea, prin definiţie, trebuie să aibă
rezultate concrete în domeniul problemei abordate. Aceste rezultate trebuie să fie măsurabile în
domeniul economic. Evaluarea impactului economic şi social al unor programe administrative
acoperă, de fapt, noţiunea controlului economic.
Acest control nu are în vedere modalitatea prin care s-au cheltuit banii aferenţi unui
program, ci rezultatul acelei sume care a fost învestită pentru a duce la rezultatele scontate şi
urmărite. Cum în România nu există nici un program în domeniul politicilor publice, nu poate fi
vorba nici de un control economic exercitat din interior de către evaluatori sau exterior exercitat
de către populaţie asupra administraţiei.
În România, administraţia nu are scopuri, ci doar interese care nu pot fi cuantificate în
această manieră. Din păcate, controlul administraţiei în România se rezuma doar la patru forme
de control, ignorând-se cele mai importante ale acestui control: popular şi economic. Populaţia
nu ştie ce se întâmplă în administraţie, este neîncrezătoare în ea şi tocmai datorită nonevaluabilităţii
acesteia.
B. În funcţie de obiectivul urmărit prin activitatea de control, distingem:
a. un control general, care vizează întreaga activitate a organului controlat, din punct de
vedere al legalităţii şi oportunităţii;
b. un control de specialitate, care vizează anumite segmente ale activităţii organului
controlat.
C. În funcţie de procedura aplicabilă:
a. un control jurisdicţional, de natură contencioasă (de ex. controlul exercitat de Curtea
Constituţională, de instanţele judecătoreşti, de organele administrative cu atribuţii
jurisdicţionale)
b. un control nejurisdicţional, de natură necontencioasă.
3. Condiţiile acţiunii în contenciosul administrativ potrivit Constituţiei României din
1991, modificată în 2003, şi a Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ
Învestirea instanţei specializate de contencios administrativ pentru verificarea legalităţii
unui act administrativ se poate face fie pe cale directă, prin promovarea unei cereri de chemare în
judecată a autorităţii publice emitentă a actului (prin acţiune directă), fie pe cale indirectă, anume
prin invocarea excepţiei de nelegalitate a actului administrativ.
Art.52 din Constituţia revizuită stabileşte dreptul persoanei vătămate într-un drept al său
ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ al unei autorităţi publice sau prin
nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a
interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei pe calea acţiunii directe în justiţie.
Art.1 al Legii nr. 554/2004 valorifică prevederile constituţionale şi formulează condiţiile
acţiunii directe în justiţie. Respectivele condiţii se referă la actul contestat, la titularul dreptului
la acţiunea directă, la termenele în care acţiunea directă poate fi exercitată şi la efectuarea
procedurii prealabile.
1. Condiţii referitoare la actul contestat
a. Actul atacat sã fie un act administrativ în formă tipică sau un fapt material asimilat
actului administrativ.
8