Probleme speciale de contencios administrativ şi contraven ional I ...

• răspundere administrativă cu caracter sancţionator (răspunderea administrativdisciplinară
şi răspunderea administrativ-contravenţională)
• răspundere administrativă cu caracter reparator (răspunderea administrativpatrimonială).
2. Reglementarea răspunderii contravenţionale potrivit dreptului intern
Dreptul comun în materia contravenţiilor îl constituie O.G. nr.2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, cu modificări şi completări ulterioare.
Art.1 din O.G. nr. 2/2001 defineşte contravenţia ca fiind fapta săvârşită cu vinovăţie,
stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, hotărâre a Guvernului, a consiliului local, consiliului
judeţean sau Consiliului General al municipiului Bucureşti.
Noua definiţie elimină prevederea expresă din Legea nr. 32/1968, potrivit căreia
contravenţia trebuia să prezinte un pericol social mai redus decât infracţiunea. Argumentul ar
consta în aceea că, în timp, s-a dovedit că pericolul social mai redus al faptei constituie un
criteriu insuficient pentru definirea şi delimitarea celor 3 fapte ilicite (infracţiuni, contravenţii şi
abateri disciplinare), motiv pentru legiuitorul a renunţat la acesta. În practică, s-a constatat că
unele fapte ilicite, calificate de legiuitor ca fiind contravenţii, sunt sancţionate mai aspru decât
unele infracţiuni.
Pentru ca o faptă să fie considerată contravenţie este necesar a fi îndeplinite următoarele
condiţii:
1. Fapta să fie săvârşită cu vinovăţie
2. Fapta trebuie să fie stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, hotărâre a Guvernului,
a consiliului local, consiliului judeţean sau Consiliului General al municipiului Bucureşti.
O.G. nr. 2/2001 a adus unele aspecte novatoare cu privire la aplicarea în timp şi asupra
persoanelor a reglementărilor în materie contravenţională.
În ceea ce priveşte aplicarea în timp a normelor contravenţionale, 2 aspecte sunt avute în
vedere, anume: momentul intrării în vigoare şi norma aplicabilă faptei contravenţionale.
Potrivit dispoziţiilor art.4 din O.G. nr.2/2001, intrarea în vigoare a actelor normative prin
care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii, prin derogare de la regulile dreptului comun, se
produce, după caz :
- la 30 de zile de la data publicării, termen care reprezintă regula
- la cel puţin 10 zile de la data publicării, termen care constituie excepţia şi operează
numai « în cazuri urgente ».
Sub aspectul aplicării în timp, alin.1 al art.12 din O.G. nr.2/2001 instituie principiul
retroactivităţii legii mai favorabile în materie constravenţională, iar alin.2 consacră principiul
ultraactivităţii, al supravieţuirii reglementării vechi în cazul în care aceasta era mai favorabilă.
Referitor la aplicarea normelor contravenţionale cu privire la persoane, într-o viziune
novatoare, actuala reglementare consfinţeşte faptul că subiecţi ai răspunderii contravenţionale
pot fi, deopotrivă, atât persoanele fizice, cât şi cele juridice.
• Subiecţii contravenţiei şi ai răspunderii contravenţionale
Răspunderea juridică pentru contravenţii îşi are temeiul în săvârşirea, cu vinovăţie, a unei
fapte contravenţionale. Pentru a răspunde contravenţional, în cazurile anume prevăzute de lege,
persoana contravenientului nu trebuie să deţină o calitate specială sau oficială. Răspunderea
contravenţională este tipică pentru persoana fizică, în calitatea acesteia de simplu particular, de
simplu cetăţean. Dacă s-ar cere persoanei fizice o anume calitate sau poziţie în scara ierarhiei
20