Probleme speciale de contencios administrativ Åi contraven ional I ...

More documents

Recommendations

Info

În sens material, contenciosul administrativ înseamnã totalitatea litigiilor dintre administraţia publică şi cei administraţi şi regimul juridic aplicabil soluţionării acestora. În sens formal, contenciosul administrativ înseamnã totalitatea instanţelor competente a soluţiona litigiile menţionate. Potrivit art.2 lit.e al Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, prin contencios administrativ se înţelege activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Detaliind conţinutul noţiunii, putem sublinia faptul că litigiile date spre soluţionare instanţelor de contencios administrativ sunt acele litigii în care cel puţin o parte este un organ sau autoritate a administraţiei publice sau un funcţionar public. Obiectul acţiunii în contencios administrativ îl constituie anularea în tot sau în parte a actului administrativ unilateral vătămător, repararea pagubei cauzate şi, eventual, raparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. • Formele contenciosului administrativ a. din punct de vedere al constatării, contenciosul poate fi obiectiv (apără dreptul obiectiv, legalitatea) sau subiectiv (apără drepturile subiective şi interesele legitime ale particularilor); b. din punct de vedere al deciziei, el poate fi contencios de anulare sau de plină jurisdicţie. Contenciosul administrativ de anulare este acela în care instanţa de contencios este competentă să anuleze / să modifice un act administrativ emis / adoptat cu încălcarea legii / să oblige o autoritate administrativă să rezolve o cerere privitoare la un drept / interes recunoscut de lege. În acest sistem, instanţa de contencios nu se poate pronunţa asupra prejudiciului material cauzat de actul administrativ. Reparaţia daunelor materiale se va face printr-o acţiune separată în justiţie, în faţa unei instanţe de drept comun. Contenciosul administrativ de plină jurisdicţie este acela în care instanţa poate fie să anuleze sau să modifice un act administrativ, fie să oblige autoritatea administrativă să soluţioneze o cerere sau să emită actul administrativ ori să repare prejudiciile materiale şi morale provocate de un act administrativ (aceste prejudicii pot fi recuperate şi printr-o acţiune separată la instanţe de drept comun). În România, Legea nr. 29/1990, respectiv Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ au creat un sistem de contencios de plină jurisdicţie, în care, soluţionând cauza, instanţa poate să modifice / să anuleze un act administrativ, să oblige autoritatea administrativă să emită / să adopte un act administrativ, certificat, adeverinţă şi să dispună repararea prejudiciului material şi moral. c. după sfera de cuprindere şi temeiul legal al acţiunii în justiţie, există contencios administrativ de drept comun, bazar pe Legea nr. 554/2004, şi un contencios special, bazat pe reglementări derogatorii de la Legea nr. 554/2004 (de ex. domeniul contravenţiilor, în materie electorală etc.) 2
Constituţia României revizuită a lărgit considerabil temeiul acţiunilor în contencios administrativ, extinzându-l, dincolo de limita drepturilor subiective încălcate, şi la interesul legitim; a lărgit sfera actelor ce pot fi atacate în contenciosul administrativ, incluzând şi ordonanţele Guvernului; a reglementat expres jurisdicţiile administrative speciale (gratuite şi facultative); a garantat controlul de legalitate asupra actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, prevăzând şi excepţiile de la acest control. Prin urmare, Constituţia a fortificat instituţia contenciosului administrativ, în calitatea ei de instrument de protecţie a cetăţeanului împotriva abuzurilor administraţiei. 2. Forme de control exercitat asupra administraţiei publice Constituţia României, republicată, consacră în art.1 alin.4 organizarea statului „potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale”. Deci, legea noastră fundamentală consfinţeşte, în mod expres, separaţia celor trei puteri statale şi, în acelaşi timp, faptul că acestea trebuie să se găsească într-un permanent echilibru, inducându-se astfel ideea de interacţiune şi control reciproc dintre acestea. Controlul exercitat asupra activităţii administraţiei publice este reglementat atât de Constituţie, precum şi de o serie de acte normative. Astfel, art.111 din Constituţie instituie controlul parlamentar asupra Guvernului şi a celorlalte organe ale administraţiei publice, iart art. 112 şi 113 stabilesc modalităţi concrete de control parlamentar. Pe de altă parte, art.21 şi 52 din Constituţie aşează activitatea administraţiei publice sub controlul de legalitate exercitat de instanţele judecătoreşti. În sfârşit, din conţinutul art. 102 alin.1 din Constituţie reiese, în mod implicit, competenţa Guvernului de a exercita controlul administrativ asupra autorităţilor din sistemul administraţiei publice. În concluzie, Constituţia României consacră trei forme de control ce pot fi exercitate asupra activităţii desfăşurate de autorităţile administraţiei publice, anume: controlul parlamentar, controlul judecătoresc şi controlul administrativ. • Criterii de clasificare A. în funcţie de natura organului care exercită controlul, distingem: 1. Controlul parlamentar, exercitat sub 2 forme: - controlul parlamentar tradiţional, exercitat de Parlament în mod direct, prin mijloacele puse la dispoziţie de Constituţie; - controlul parlamentar modern, exercitat prin intermediul unor autorităţi publice care depind de Parlament (Avocatul Poporului, Curtea de Conturi etc.). Formă a controlului politic, acest tip de control corespunde unei necesităţi fundamentale şi aparţine reprezentanţilor naţiunii de a verifica constant că administraţia nu se abate de la liniile directoare care i-au fost fixate. Parlamentul, prin natura funcţionării sale, poate exercita mai ales un control preventiv a priori asupra birocraţiei şi mai puţin un control ulterior – a posteriori – deşi acest mod de a controla nu lipseşte din arsenalul Parlamentului. Principala modalitate prin care Parlamentul are control asupra administraţiei publice sunt legile, fie ele constituţionale, organice sau ordinare. Prin aceste legi, Parlamentul trasează principalele limite ale funcţionării formale ale administraţiei publice, se stabilesc atribuţiile 3
Page 1: MASTER: DREPTUL ADMINISTRAŢIEI LOC
Page 5 and 6: particularului se numeşte recurs a
Page 7 and 8: politic. Odată instalată, persoan
Page 9 and 10: Cu privire la actul administrativ,
Page 11 and 12: la pensii, la fondul funciar, la br
Page 13 and 14: Potrivit art.7 alin.1 al Legii nr.
Page 15 and 16: Procedura în contenciosul administ
Page 17 and 18: sunt prevăzute la art 5 din Legea
Page 19 and 20: II. CONTENCIOSUL CONTRAVENŢIONAL 1
Page 21 and 22: sociale pentru a răspunde pentru v
Page 23 and 24: condiţie a subiectului activ al co
Page 25 and 26: să dispună în bugetul propriu de
Page 27 and 28: copie a procesului-verbal de consta
Page 29: În concluzie, opinia majoritară e

Probleme speciale de contencios administrativ Åi contraven ional I ...

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?

Probleme speciale de contencios administrativ Åi contraven ional I ...