Încetarea contractului individual de muncă

În situaţia în care, ulterior consultărilor cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, angajatorul decide
aplicarea măsurii de concediere colectivă, acesta are obligaţia de a notifica în scris inspectoratul teritorial de
muncă şi agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă, cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterior datei
emiterii deciziilor de concediere.
Această nouă notificare trebuie să cuprindă toate informaţiile relevante cu privire la intenţia de
concediere colectivă, precum şi rezultatele consultărilor cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, şi în special
motivele concedierilor, numărul total al salariaţilor, numărul salariaţilor afectaţi de concediere şi data la care sau
perioada în care vor avea loc aceste concedieri.
Angajatorul are obligaţia să comunice o copie a acestei notificări sindicatului sau reprezentanţilor
salariaţilor, la aceeaşi dată la care a comunicat-o inspectoratului teritorial de muncă şi agenţiei teritoriale de
ocupare a forţei de muncă. Sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor pot transmite eventuale puncte de vedere
direct inspectoratului teritorial de muncă.
La solicitarea motivată a oricăreia dintre părţi, inspectoratul teritorial de muncă, cu avizul agenţiei
teritoriale de ocupare a forţei de muncă, poate dispune reducerea perioadei de 30 de zile calendaristice impusă
până la emiterea deciziilor de concediere, fără a aduce atingere drepturilor individuale cu privire la perioada de
preaviz.
Totodată, la solicitarea motivată a oricăreia dintre părţi, inspectoratul teritorial de muncă, cu
consultarea agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă, poate dispune amânarea momentului emiterii
deciziilor de concediere cu maximum 10 zile calendaristice, în cazul în care aspectele legate de concedierea
colectivă avută în vedere nu pot fi soluţionate până la data stabilită în notificarea de concediere colectivă ca fiind
data emiterii deciziilor de concediere.
În ceea ce priveşte criteriile de selecţie a salariaţilor, art. 81 din Contractul colectiv de muncă unic la
nivel naţional pe anii 2007-2010 prevede că la aplicarea efectivă a reducerii de personal, după reducerea
posturilor vacante de natura celor desfiinţate, măsurile trebuie să afecteze, în ordine:
a) contractele individuale de muncă ale salariaţilor care cumulează două sau mai multe funcţii,
precum şi ale celor care cumulează pensia cu salariul;
b) contractele individuale de muncă ale persoanelor care îndeplinesc condiţiile de vârstă standard şi
stagiu de cotizare şi nu au cerut pensionarea în condiţiile legii;
c) contractele individuale de muncă ale persoanelor care îndeplinesc condiţiile de pensionare la
cererea lor.
De asemenea, la luarea măsurii de desfacere a contractului individual de muncă pentru motive ce nu ţin
de persoana salariatului trebuie avute în vedere şi următoarele criterii minimale:
a) dacă măsura ar putea afecta doi soţi care lucrează în aceeaşi unitate, se desface contractul de muncă
al soţului care are venitul cel mai mic, fără ca prin aceasta să se poată desface contractul de muncă al unei
persoane care ocupă un post nevizat de reducere;
b) măsura să afecteze, mai întâi, persoanele care nu au copii în întreţinere;
c) măsura să afecteze numai în ultimul rând pe femeile care au în îngrijire copii, bărbaţii văduvi sau
divorţaţi care au în îngrijire copii, pe întreţinătorii unici de familie, precum şi pe salariaţii, bărbaţi sau femei, care
mai au cel mult 3 ani până la pensionare la cererea lor.
În ipoteza în care două sau mai multe persoane salariate sunt în aceeaşi situaţie, disponibilizarea se
poate face numai cu consultarea sindicatelor.
În cazul în care măsura desfacerii contractului individual de muncă ar afecta un salariat care a urmat o
formă de calificare sau de perfecţionare a pregătirii profesionale şi a încheiat cu unitatea un act adiţional la
contractul de muncă, prin care s-a obligat să presteze o activitate într-o anumită perioadă de timp, administraţia
nu-i va putea pretinde acestuia despăgubiri pentru perioada rămasă nelucrată până la împlinirea termenului, dacă
măsura desfacerii contractului de muncă nu-i este imputabilă.
La încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu ţin de persoana salariatului, angajatorii
trebuie să îi acorde acestuia o compensaţie de cel puţin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi.
Angajatorul care a dispus concedieri colective nu poate face noi angajări pe locurile de muncă
reînfiinţate ale salariaţilor concediaţi pe o perioadă de 9 luni de la data concedierii acestora. În cazul în care în
această perioadă angajatorul reia activităţile a căror încetare a condus la concedieri colective, acesta are obligaţia
de a transmite persoanelor care au fost concediate o comunicare scrisă în acest sens şi de a-i reangaja pe aceleaşi
locuri de muncă pe care le-au ocupat anterior, fără examen sau concurs ori perioadă de probă. Salariaţii au la
dispoziţie un termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data primirii comunicării pentru a-şi manifesta expres
consimţământul cu privire la locul de muncă oferit. În situaţia în care salariaţii care au dreptul de a fi astfel
reangajaţi nu îşi manifestă expres consimţământul în acest termen de 10 zile sau refuză locul de muncă oferit,
angajatorul poate face noi angajări pe locurile de muncă rămase vacante.
D. Decizia de concediere