Încetarea contractului individual de muncă

a) unele asociaţii patronale reprezentative sau organizaţii sindicale reprezentative au fost invitate la
negociere şi nu s-au prezentat;
b) unele asociaţii patronale reprezentative sau asociaţii sindicale reprezentative au participat la
negocieri, au fost de acord cu clauzele negociate, dar refuză semnarea contractelor, situaţie care trebuie să rezulte
din actele depuse de părţi;
c) reprezentanţii parţilor la negociere care nu au semnat contractul colectiv de muncă reprezintă sub 1/3
din numărul salariaţilor unităţii, sub 7% din efectivul salariaţilor din ramura respectivă sau sub 5% din efectivul
salariaţilor din economia naţională, după caz.
Împotriva refuzului înregistrării contractului, partea nemulţumită se poate adresa instanţelor
judecătoreşti, în condiţiile Legii contenciosului administrativ (art. 28 din Legea nr. 130/1996). Dacă, însă, se
consideră că înregistrarea ar fi nelegală, competenţa materială va reveni instanţei de drept comun (tribunalului).
Ca măsură de publicitate, art. 29 din Legea nr. 130/1996 prevede că toate contractele colective de
muncă încheiate la nivel naţional şi de ramură se publică în Monitorul Oficial al României (partea a V-a) în
termen de 30 de zile de la înregistrare.
§7. Efectele contractului colectiv de muncă
În conformitate cu dispoziţiile art. 241 alin. 1 din Codul muncii şi ale art. 11 alin. 1 din Legea nr.
130/1996, clauzele contractelor colective de muncă îşi produc efecte:
a) pentru toţi salariaţii angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;
b) pentru toţi salariaţii încadraţi la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a
încheiat contractul colectiv de muncă, la acest nivel;
c) pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat
contractul colectiv de muncă;
d) pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ţară, în cazul contractului colectiv la nivel
naţional.
Art. 247 din Codul muncii mai dispune că în cazul în care la un nivel de angajator, grup de angajatori
sau ramură nu exista contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel
superior.
Se prevede că părţile au obligaţia să precizeze, în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de
grup de angajatori şi ramură de activitate, angajatorii în cazul cărora se aplică clauzele negociate. În cazul
contractelor încheiate la nivelul ramurilor de activitate, unităţile componente ale acestora stabilesc şi se
precizează de către părţile care negociază contractul colectiv de muncă (art. 13 din Legea nr. 130/1996).
Dispoziţiile citate sunt favorabile salariaţilor şi se aplică indiferent dacă aceştia erau sau nu membri de
sindicat, ori dacă erau angajaţi sau nu la data încheierii contractului aplicabil. Se consideră că situaţia este
firească şi pentru angajatorii parte a contractului, dar şi că este discutabilă atunci când angajatorul nu este nici
măcar membru al unei organizaţii patronale care a încheiat contractul respectiv.
III. Conflictele de interese
§1. Declanşarea conflictelor de interese
Potrivit art. 4 din Legea nr. 168/1999 conflictele de muncă ce au ca obiect stabilirea condiţiilor de
muncă cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă sunt conflicte referitoare la interesele cu caracter
profesional, social sau economic ale salariaţilor, şi sunt denumite conflicte de interese.
Conflictele de interese pot avea loc la nivelul unităţilor, la nivelul grupurilor de unităţi, al ramurilor ori
la nivel naţional. Aceste conflicte pot avea loc şi la nivelul unor subunităţi, compartimente sau al unor grupuri de
salariaţi care exercită aceeaşi profesie în aceeaşi unitate, în măsura în care între partenerii la negocieri s-a
convenit ca aceştia să îşi stabilească, în mod distinct, în contractul colectiv, condiţiile de muncă.
În conflictele de interese la nivel de unitate, subunitate, compartimente sau al grupurilor de salariaţi
care exercită aceeaşi profesie în aceeaşi unitate, salariaţii sunt reprezentaţi de sindicatele reprezentative, potrivit
legii. La nivelul unităţilor în care nu sunt constituite sindicate reprezentative salariaţii au dreptul să aleagă orice
persoană care să îi reprezinte la negocieri precum şi în cazul conflictelor de interese.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 168/1999 poate fi aleasă ca delegat al sindicatelor reprezentative sau, după
caz, al salariaţilor orice persoană care îndeplineşte următoarele condiţii: a împlinit vârsta de 21 de ani; este
salariat al unităţii sau reprezintă federaţia ori confederaţia sindicală la care sindicatul ce organizează conflictul de
interese este afiliat; nu a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 87 din aceeaşi lege.
În cazul conflictelor de interese la nivel de grup de unităţi, de ramură sau la nivel naţional, salariaţii
sunt reprezentaţi de organizaţiile sindicale reprezentative care participă la negocierile colective.