Încetarea contractului individual de muncă

În concret, prin contractul colectiv se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum
şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă (negocierea colectivă trebuie să aibă ca obiect cel
puţin următoarele aspecte: salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă).
Totodată, contractul colectiv poate cuprinde şi:
- prevederi referitoare la protecţia celor aleşi sau delegaţi în organele de conducere ale sindicatelor,
respectiv a reprezentanţilor salariaţilor;
- planul anual de formare profesională;
- clauze de interzicere a oricăror fapte de discriminare;
- modul de soluţionare a sesizărilor sau reclamaţiilor salariaţilor etc.
Mai trebuie precizat că fac parte din contractele colective de muncă şi acordurile dintre părţile
semnatare ale acestor contracte, prin care se soluţionează conflicte de muncă (art. 2 alin. 2 din Legea nr.
130/1996).
Specific instituţiilor bugetare este faptul că nu se pot negocia în contracte colective clauze referitoare la
drepturile a căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.
Clauzele negociate cu încălcarea prevederilor legale sunt lovite de nulitate. Aceasta se constată de către
instanţa judecătorească competentă, la cererea parţilor interesate. În cazul constatării nulităţii, partea interesată
poate cere renegocierea drepturilor respective. Până la renegociere, clauzele a căror nulitate a fost constatată sunt
înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel
superior, după caz.
În conţinutul contractului colectiv intră, în afară de clauzele stabilite de părţi cu ocazia negocierii, şi
alte date, strict necesare: locul şi data încheierii; numele şi calitatea reprezentanţilor celor două părţi; angajatorul
(grupul de angajatori, ramura de activitate etc.); durata pentru care se încheie etc.
În ceea ce priveşte durata contractului colectiv de muncă, potrivit art. 242 din Codul muncii şi art. 32
alin. 1 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv se încheie pe o perioada determinată, care nu poate fi mai
mică de 12 luni, sau pe durata unei lucrări determinate.
§6. Forma, înregistrarea şi publicitatea contractului colectiv de muncă
Conform art. 236 alin. 1 din Codul muncii şi art. 25 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv
de muncă se încheie în formă scrisă. Este necesară această formă având în vedere importanţa deosebită a
contractului pentru raporturile de muncă, conţinutul său complex care priveşte elementele esenţiale ale acestor
raporturi. În consecinţă, forma scrisă este o condiţie de valabilitate (ad validitatem) şi nu doar una de probă (ad
probationem).
Potrivit art. 25 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă se depune şi se înregistrează la
direcţia de muncă judeţeană sau a municipiului Bucureşti. Cele încheiate la nivelul grupurilor de angajatori, al
ramurilor şi la nivel naţional se depun şi se înregistrează la Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.
S-a arătat că importanţa datei înregistrării este deosebită pentru că, de la această dată, contractul devine
aplicabil. Părţile însă pot conveni ca data aplicării clauzelor negociate să fie ulterioară zilei de înregistrare a
contractului. S-a arătat în mod judicios că art. 25 alin. 3 conţine două norme juridice distincte. Prima are
„caracter supletiv”, în sensul că dacă participanţii nu stabilesc o dată de intrare în vigoare a contractului, aceasta
este cea în care se face înregistrarea. A doua are „caracter permisiv”, în sensul că cei în cauză pot stabili data
intrării în vigoare a contractului cu condiţia să fie ulterioară înregistrării.
Regula este intrarea în vigoare la data înregistrării, iar excepţia la o dată ulterioară convenită de
participanţi la încheierea contractului. În nici un caz un astfel de contract nu poate intra în vigoare anterior
înregistrării.
Legea nr. 130/1996 prevede ce verificări fac instituţiile abilitate să înregistreze contractul, precum şi
situaţiile în care acesta nu va fi înregistrat.
Conform art. 21, la înregistrarea contractelor colective de muncă, Ministerul Muncii sau, după caz,
direcţiile teritoriale, vor verifica dacă sunt clauze negociate cu nerespectarea dispoziţiilor art. 8 (adică dacă prin
clauzele contractului depus spre înregistrare sunt încălcate dispoziţiile legii sau se stabilesc drepturi la un nivel
inferior celui prevăzut prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior). În cazul în care se
constată că există asemenea clauze, organul competent are obligaţia să sesizeze acest fapt părţilor contractante.
Organul competent nu poate refuza înregistrarea, însă până la negocierea unor noi clauze, cele declarate
nule de către părţi sau de către instanţa judecătorească (eventual la sesizarea instituţiei chemată să verifice
legalitatea şi să facă înregistrarea) vor fi înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în lege sau în contractul
colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Potrivit art. 26 din lege, contractele colective nu vor fi înregistrate dacă: sunt încheiate cu încălcarea
prevederilor art. 13 (adică nu au fost indicate ramurile şi unităţile în care se aplică); părţile nu fac dovada
îndeplinirii cerinţelor de reprezentativitate; nu sunt semnate de toţi reprezentanţii părţilor la negociere.
Totuşi, vor fi înregistrate fără semnătura tuturor reprezentanţilor părţilor, dacă: