Încetarea contractului individual de muncă

e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv
de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În toate situaţiile, altele decât cele prevăzute mai sus termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului.
§5. Procedura de soluţionare a conflictelor de muncă
Desfăşurarea judecăţii, ridicarea şi rezolvarea excepţiilor procedurale (inclusiv cele referitoare la
competenţă), pronunţarea şi cuprinsul hotărârilor, precum şi căile de atac sunt supuse normelor de drept comun,
cu unele particularităţi determinate de specificul litigiilor de muncă.
În afara Codului muncii, şi Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
reglementează unele reguli procedurale speciale.
Astfel, art. 74 din Legea nr. 168/1999 şi art. 286 din Codul muncii prevăd că cererile referitoare la
soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă, iar termenele de judecată nu pot fi mai mari de
15 zile conform art. 286 alin. 2 din Codul muncii.
Referitor la procedura de citare, art. 74 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 168/1999 şi art. 286 alin. 3 din Codul
muncii dispun că părţile sunt legal citate, dacă citaţia le-a fost înmânată cu cel puţin o zi înaintea judecării (spre
deosebire de termenul general comun de 5 zile stabilit de art. 89 C.proc.civ.). Prin zi se înţelege intervalul de
timp de 24 ore, ceea ce presupune ca părţilor să li se fi înmânat citaţia cu cel puţin 24 înainte de judecată
(termen).
La prima zi de înfăţişare, înainte de intrarea în dezbateri, instanţa are obligaţia de a încerca stingerea
conflictului prin împăcarea părţilor (art. 76 din Legea nr.168/1999).
Potrivit art. 1169 din Codul civil, cel care face o propunere în faţa instanţei de judecată trebuie să o
dovedească (onus probandi incubit actori), deci sarcina probei revine celui care face o afirmaţie, înaintează o
pretenţie (reclamantul).
Ca situaţie particulară, expresie a celerităţii soluţionării şi a unei situaţii generale obiective (angajatorul
emite şi deţine documentaţia), în art. 287 din Codul muncii este consacrată obligaţia angajatorului ca până la
prima zi de înfăţişare să depună dovezile în apărarea sa; prin urmare, printr-o normă juridică imperativă, este
stabilit că sarcina probei revine angajatorului (în sensul existenţei obligaţiei de a depune documentaţia).
Nerespectarea acestei îndatoriri procesuale poate atrage decăderea angajatorului din dreptul de a propune dovezi.
Referitor la decăderea din probă, s-a arătat că instanţa o dispune de la caz la caz, în funcţie de
aprecierea acesteia cu privire la justificarea sau nejustificarea întârzierii şi raportat la complexitatea litigiului, la
posibilităţile de care părţile dispun pentru procurarea şi administrarea probelor.
Încadrându-se în regimul de urgenţă a soluţionării conflictului de drepturi, hotărârea prin care se
soluţionează conflictul de drepturi se pronunţă în ziua în care au luat sfârşit dezbaterile şi doar în situaţii
deosebite pronunţarea poate fi amânată cu cel mult 2 zile (comparativ cu dreptul comun în materie potrivit căruia
amânarea pronunţării nu va putea fi mai mare de 7 zile).
Art. 78 alin. 2 din Legea nr. 168/1999 nu interzice expres repetarea amânării pronunţării pe o durata de
cel mult 2 zile, dar o atare prohibiţie decurge din lege, din caracterul imperativ al aliniatului prim şi din
caracterul de excepţie al alin. 2 al textului care restricţionează orice posibilitate de interpretare extensivă.
Hotărârile instanţei de fond sunt definitive. Caracterul definitiv al hotărârii dă dreptul creditorului să
solicite executarea acesteia. Spre deosebire de art. 79 din Legea nr. 168/1999, art. 289 din Codul muncii
menţionează că aceste hotărâri sunt şi executorii de drept. Prin urmare, se consideră că hotărârile judecătoreşti
pronunţate în materia conflictelor de muncă pot fi puse în executare fără a mai fi necesară investirea cu formulă
executorie, întrucât acest caracter le este conferit ex lege.
Hotărârile tribunalului nu sunt şi irevocabile; ele sunt susceptibile de a fi atacate doar cu recurs în
termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunţată de instanţa de fond.
Hotărârea se redactează şi se comunică în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare (spre deosebire de
dreptul comun în materie care, potrivit art. 264 alin. 1 C. pr. civ., atunci când redactarea hotărârii nu se poate
face până la data pronunţării, ea se va redacta în termen de cel mult 30 de zile de la aceasta). Termenul de 15 zile
cuprinde aşadar atât operaţiunea de redactare a hotărârii (obligaţie ce revine instanţei de judecată), cât şi
operaţiunea de comunicare (îndatorire a grefierului).
Potrivit art. 89 din Legea nr. 168/99 şi art. 285 din Codul muncii, toate actele de procedură întocmite
potrivit dispoziţiilor acestor acte normative sunt scutite de taxă de timbru (implicit şi de timbru judiciar). Această
scutire a acţiunilor şi cererilor formulate în materia conflictelor de drepturi respectă principiul protecţiei
salariatului şi principiul accesibilităţii organelor de jurisdicţie.