Încetarea contractului individual de muncă

exemplu, plata abonamentului pentru un mijloc de transport sau plata benzinei, suportarea chiriei într-un cămin
şi a abonamentului la cantină etc.).
În actul adiţional la contractul individual de muncă, părţile vor stabili condiţiile concrete în care
salariatul va participa la formarea profesională. În situaţia în care angajatorul îşi asumă obligaţia de a suporta, în
totalitate sau în parte, costurile formării profesionale, în actul adiţional la contractul individual de muncă, părţile
pot conveni o perioadă, după absolvire, în care salariatul beneficiar să presteze activitate în favoarea
angajatorului. Durata obligaţiei salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat
cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum şi orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile
salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin acelaşi act adiţional.
În concret, Codul muncii stipulează în art. 194 că, dacă participarea la cursurile sau stagiile de formare
profesională este iniţiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către
acesta. Totodată, în acest caz, dacă participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională presupune
scoaterea parţială din activitate, salariatul participant va beneficia de drepturi salariale astfel:
a) dacă participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă ce nu depăşeşte
25% din durata zilnică a timpului normal de lucru, acesta va beneficia, pe toată durata formării profesionale, de
salariul integral corespunzător postului şi funcţiei deţinute, cu toate indemnizaţiile, sporurile şi adaosurile la
acesta;
b) dacă participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă mai mare de 25%
din durata zilnică a timpului normal de lucru, acesta va beneficia de salariul de bază şi, după caz, de sporul de
vechime.
Pe de altă parte, dacă participarea la cursurile sau la stagiul de formare profesională presupune
scoaterea integrală din activitate, contractul individual de muncă al salariatului respectiv se suspendă, acesta
beneficiind de o indemnizaţie plătită de angajator, prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în
contractul individual de muncă, după caz. Pe perioada acestei suspendări salariatul beneficiază de vechime la
acel loc de muncă, această perioadă fiind considerată stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat.
În mod expres, în art. 195 din Codul muncii se mai prevede că salariaţii care au beneficiat de un curs
sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile, cu scoatere parţială din activitate (cel puţin 25%
din durata zilnică a timpului normal de lucru) sau cu scoatere integrală din activitate, nu pot avea iniţiativa
încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puţin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau
stagiului de formare profesională.
Întotdeauna trebuie să existe un echilibru între întinderea obligaţiei angajatorului de a suporta
cheltuielile ocazionate de cursul sau stagiul de formare profesională şi obligaţia salariatului de a presta munca în
favoarea angajatorului după absolvire. Prin urmare, apreciem că termenul minim de 3 ani urmează a fi avut în
vedere numai în măsura în care părţile nu convin expres în actul adiţional la contractul de muncă, eventual
pentru o perioadă mai scurtă. Acest lucru este posibil în condiţiile în care amortizarea cheltuielilor ocazionate de
pregătirea salariatului este indirectă şi nu se face prin recuperare de la acesta. Totodată termenul este stabilit în
favoarea angajatorului şi deci acesta poate renunţa în parte la el. De altfel, un termen atât de mare, care nu s-ar
justifica în condiţiile unor costuri reduse ale pregătirii, are drept efect limitarea dreptului salariatului la libera
alegere a locului de muncă.
Nerespectarea de către salariat termenului convenit în sensul celor de mai sus (spre exemplu prin
depunerea demisiei) determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa
profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul
individual de muncă. Suportarea cheltuielilor de către salariat intervine şi dacă acesta a fost concediat, în
perioada stabilită prin actul adiţional, pentru motive disciplinare, sau dacă contractul individual de muncă a
încetat ca urmare a arestării preventive pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, a condamnării printr-o hotărâre
judecătorească definitivă pentru o infracţiune în legătură cu munca lor, precum şi în cazul în care instanţa penală
a pronunţat interdicţia de exercitare a profesiei.
Totuşi, dacă salariatul demisionează, conform art. 79 al. 8 din Cod, fără preaviz, în condiţiile în care
angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă (inclusiv acte adiţionale),
considerăm că nu va putea fi ţinut la restituirea cheltuielilor menţionate mai sus.
În acelaşi timp, şi neîndeplinirea din culpă de angajator a obligaţiilor din actul adiţional dă dreptul
salariatului care a suferit o pagubă la despăgubiri, pe baza răspunderii contractuale.
§3. Contractul de calificare profesională
Contractul de calificare este acela prin care salariatul se obliga să urmeze cursurile de formare
profesională organizate de angajator pentru dobândirea unei calificări profesionale (art. 199 alin. 1 din Codul
muncii). Condiţiile necesare a fi îndeplinite pentru încheierea acestui contract sunt:
a) salariatul să fi împlinit vârsta de 16 ani;