Încetarea contractului individual de muncă

În conformitate cu art. 149 din Codul muncii, salariaţii au dreptul să beneficieze, la cerere, de concedii
pentru formare profesională.
Concediile pentru formare profesională se pot acorda cu sau fără plată.
Concediile fără plată pentru formare profesională se acordă la solicitarea salariatului, pe perioada
formării profesionale pe care salariatul o urmează din iniţiativa sa. Cererea de concediu fără plată pentru formare
profesională trebuie să fie înaintată angajatorului cu cel puţin o lună înainte de efectuarea acestuia şi trebuie să
precizeze data de începere a stagiului de formare profesională, domeniul şi durata acestuia, precum şi denumirea
instituţiei de formare profesională. Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai cu acordul
sindicatului sau, după caz, cu acordul reprezentanţilor salariaţilor şi numai dacă absenţa salariatului ar prejudicia
grav desfăşurarea activităţii.
Efectuarea concediului fără plată pentru formare profesională se poate realiza şi fracţionat în cursul
unui an calendaristic, pentru susţinerea examenelor de absolvire a unor forme de învăţământ sau pentru
susţinerea examenelor de promovare în anul următor în cadrul instituţiilor de învăţământ superior.
În cazul în care angajatorul nu şi-a respectat obligaţia de a asigura pe cheltuiala sa participarea unui
salariat la formare profesională în condiţiile prevăzute de lege, salariatul are dreptul la un concediu pentru
formare profesională, plătit de angajator, de până la 10 zile lucrătoare sau de până la 80 de ore.
Perioada în care salariatul beneficiază de concediul plătit se stabileşte de comun acord cu angajatorul.
Cererea de concediu plătit pentru formare profesională va fi înaintată angajatorului în condiţiile prevăzute pentru
concediul fără plată.
Ca şi în cazul indemnizaţiei pentru concediul de odihnă, salariatul beneficiază de o indemnizaţie de
concediu pentru formare profesională care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile
cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă. Şi în
acest caz, indemnizaţia reprezintă media zilnică a acestor drepturi salariale din ultimele 3 luni anterioare celei în
care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. Indemnizaţia se plăteşte de către
angajator cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de începerea concediului pentru formare profesională.
Durata concediului pentru formare profesională nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă
anual şi este asimilată unei perioade de muncă efectivă în ceea ce priveşte drepturile cuvenite salariatului, altele
decât salariul.
III. Salarizarea
§1. Noţiuni introductive (salariul, cadrul normativ aplicabil)
Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat
în bani.
Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri.
Salariul de bază reprezintă partea principală a salariului total, ce se cuvine persoanei încadrate pentru
munca prestată conform pregătirii pe care o are, într-un anumit loc de muncă.
Salariul minim, oricare ar fi modalitatea de calculare a sa, după timp sau randament, constituie o bază
sub care nu se poate coborî şi a cărei aplicare este garantată de lege.
Potrivit art. 159 din Codul muncii, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător
programului normal de muncă, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor şi a
patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de
bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe ţară la numărul mediu de ore
lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.
Conform art. 40 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe 2007-2010 salariul de
bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, este de 440 lei, adică 2,59
lei/oră, începând cu 1 ianuarie 2007.
Angajatorul nu poate negocia şi stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul
de bază minim brut orar pe ţară. Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată este adus la cunoştinţă
salariaţilor prin grija angajatorului.
Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar (negociat) cel puţin egal cu salariul
de bază minim brut pe ţară. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul
programului, dar nu poate să îşi desfăşoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepţia grevei.
Pentru salariaţii cărora angajatorul, conform contractului colectiv sau individual de muncă, le asigură
hrană, cazare sau alte facilităţi, suma în bani cuvenită pentru munca prestată nu poate fi mai mică decât salariul
minim brut pe ţară prevăzut de lege.
Stabilirea pentru personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă, de salarii sub
nivelul salariului minim brut pe ţară constituie contravenţie.