Mentenanta Conductelor de Transport Gaze Naturale - Transgaz

4. Codificarea alfanumerică a anomaliilor
Codul alfanumeric al unei anomalii este alcătuit din zone, fiecare zonă este alcătuită din
unul sau mai multe câmpuri, iar fiecare câmp are unul sau două semne sau cifre.
Zonele unui cod sunt delimitate prin cratimă, iar câmpurile aceleiaşi zone sunt delimitate
prin puncte.
Zonele codului se definesc astfel:
‣ ZONA 1 se utilizează pentru definirea cauzei anomaliei şi are trei câmpuri cu
câte o literă: primul câmp indică clasa anomaliei, al doilea câmp – categoria anomaliei, iar al
treilea câmp – tipul anomaliei;
‣ ZONA 2 se utilizează pentru definirea configuraţiei, dimensiunilor, naturii şi
localizării anomaliei şi are două câmpuri cu câte două litere: primul câmp indică configuraţia şi
natura anomaliei, iar al doilea câmp – amplasarea anomaliei pe corpul ţevilor sau elementelor
conductei sau pe o îmbinare sudată;
‣ ZONA 3 se utilizează pentru a defini efectul anomaliei asupra etanşeităţii conductei
şi are un singur câmp cu două litere.
Modul de marcare a câmpurilor codului anomaliei ţinând seama de clasificările
anomaliilor este următorul:
Zona 1 Zona 2 Zona 3
Câmpul 1 Câmpul 2 Câmpul 3 Câmpul 1 Câmpul 2 Câmpul 1
A 1 a IN TC ET
B 2 b SC IS SG
C 3 c ZS
d CP
SN
FC
AD
Exemple:
‣ O anomalie cu configuraţia unui şanţ, produsă prin coroziune exterioară, amplasată
pe o îmbinare sudată a tubulaturii unei conducte şi care determină scăpări de gaze are :
codul alfanumeric : A.1.a – SN. IS – SG
‣ O anomalie de tip indentaţie, produs printr-o acţiune de vandalism, localizată pe
corpul unei ţevi a conductei şi care nu determină scăpări de gaze are :
codul alfanumeric : C1c – IN.TC – ET
În funcţie de scopul codificării anomaliilor, se poate folosi codul cu toate zonele şi
câmpurile sau un cod simplificat, cu numai o parte (specificată) de zone şi câmpuri.
NTMC ___________________________________________________________________________ pag. 83