Raport de impact asupra mediului - Complexul Energetic Rovinari

Formular cod: FIL423-002-03 Act.0
Procedeul semiuscat cu var
Cod document: I-294.224.010-N0-002 Serie de modificare
Pag. 55
Desulfurarea semiuscată cu pulverizare este utilizată mai mult la cazane de capacitate
mică şi medie (0 ÷ 300 MW) şi care utilizează cărbune cu conţinut de sulf scăzut sau mediu
(1,5%). În procedeul SDA (Semi Dry Absorber), varul este amestecat cu apă sau este stins
formându-se o suspensie de var, numită şi lapte de var. Aceasta este pulverizată într-un reactor
unde apa este evaporată datorită temperaturii gazelor de ardere. Produsul de reacţie este un
amestec de sulfit/sulfat de calciu cu cenuşă zburătoare, care nu este foarte atractiv la
comercializare.
Din acest proces nu rezultă apă uzată, deoarece apa utilizată este evaporată total în
reactor. Gazele de ardere sunt preluate după instalaţia de desprăfuire existentă şi atunci este
necesară încă o instalaţie de desprăfuire după reactor pentru a reţine produsul rezultat din
gazele de ardere desulfurate.
Temperatura gazelor de ardere curate este cu 20 ÷ 30 o C peste temperatura de saturaţie
(45÷55 0 C) astfel că nu mai este necesară reîncălzirea lor acestea putând fi evacuate prin coşul
de fum obişnuit.
În ultimii ani s-a dezvoltat o tehnologie de desulfurare semiuscată modificată care
compactează echipamentele necesare (reactor, umidificator, instalaţie de desprăfuire) în
vederea obţinerii unei eficienţe de reţinere a SO2 ridicate şi a ocupării unui spaţiu de amplasare
mai redus.
În Anexa D sunt prezentate două tipuri de instalaţii de desulfurare semiuscate modificate.
2.2.1.3. Procedeul de desulfurare umed
Procedeul umed, în special procesele piatră de calcar-gips sunt conform Documentelor
BREF cele mai aplicate BAT-uri în lume, circa 80% din piaţă, fiind utilizate la o diversitate de
cazane energetice. Aceasta se datorează eficienţei lor ridicate de reducere a SO2 şi fiabilităţii lor
mari.
Sodiul, utilizat ca reactiv a fost foarte popular în Japonia la sfârşitul anilor 1960. Produsul
secundar rezultat era sulfitul de sodiu vândut în industria hârtiei. Procesul cu sodiu este simplu şi
a fost aplicat la multe cazane, de capacitate mică, ce funcţionau cu păcură.
În prezent, sistemele cu magneziu sunt utilizate de asemenea la cazane industriale relativ
mici, datorită costurilor de investiţie scăzute. În acest proces apa uzată conţine sulfat de
magneziu, care poate fi evacuată în mare după reţinerea pulberilor şi metalelor grele, pentru că
acesta este deja un constituent al apei de mare. Metoda poate fi recomandată centralelor
electrice amplasate lângă mare.
Din procesul cu amoniac rezultă un produs secundar care poate fi utilizat ca fertilizator în
agricultură.