POEZII

Te duci într-o parte ?rămâi pe cântar ?
Depinde mult de cine la tine vine întâi
Aşa-n bună parte în acel areal rămâi
Dacă ai ajuns în mâna celui rău
Esti pierdut în întuneric, se deschide un
hău
Dorinţa de a ucide, a urî şi celelalte rele
Îţi dă o sete nesfârşită, o foame
nepotolită de ele
Ce te va duce la descompunere
sufletească
De toate acestea numai Dumnezeu poate
să te ferească
Pentru orice viaţă mai degrabă sau mai
târziu
Dumnezeu se arată încercând să-şi facă
un nou fiu
Dacă îl primeşti şi în suflet atunci îl vrei
Lumina şi iubire din puterea Lui poţi să
iei
Dar această taină nu-i atât de uşor de
primit
Dacă oscilezi poţi să fii strivit
E foarte greu să te rupi de o trăire
lumească
Şi să-ţi porţi sufletul într-o lume cerească
Când interiorul tău se zbate între
întuneric şi lumină
În orice moment diavolul poate ca să
vină
De aceea Dumnezeu a dat cele zece
porunci
Spre a le cunoaşte de când suntem prunci
Ele ne vor călăuzi spre lumină şi iubire
Ne vor purifica sufletul şi a noastră fire
Gândurile rele vor fi balast de care ne
vom lepăda uşor
Iubirea va fi floarea fără miros înşelător
În noi va sălăşlui întotdeauna o lumină
liniştită
Pacea sufletelor va rămâne neprihănită
Orice tulburare a luminii cereşti
Raţional arată că trebuie să te fereşti
De ispita diavolului care încearcă mereu
Să găsească în fiecare din noi partea lui
de rău
Cea mai mare fericire e pentru om atunci
Când traieşte în interiorul celor zece
porunci
Fără a se chinui să le respecte din interes
Şi aceasta în lume nu se întâmplă des
Acei care au atâta lumină sunt a lui
Dumnezeu prinţi
Sunt sfinţi printre oameni şi oameni
printre sfinţi
Pe chipul lor vor sta pacea, lumina
Iubirea va fi liniştită, neviforoasă, plină
Aceştia sunt oameni ce nu pot face în
lume rău
Să ajungi aici omule este ţelul tău!
SFÂRŞIT
50