POEZII

E gerul ca singur omul pe diavol să
alunge
Cei purtaţi de Duh Sfânt la Dumnezeu
vor ajunge
De aceea când Isus a venit mântuirea să
poarte
Diavolul s-a pierdut şi a fost scuturat de
moarte
Dar întunericul lumii are multe taine
Iar diavolul prin el îşi poartă multe haine
După a lumii mântuire omul a avut alt ţel
Ştie să se ferească de deşărtăciune şi de
el
Când însă păcatul, minciună, desfrâul în
lume nu dispar
Întunericul şi chinul cu diavolul apar
A lui slujitori se întind pe pământ
Precum boala în corp pătrunzând
În unii multe duhuri rele au sălăşluit
Ele peste puterea omului de multe ori au
biruit
Diavolul cel negru cu nume de fiară
Întinde întuneric puterea să nu-i moară
Femeile în descântec şi vraja poartă a lui
hrana
Ducând sufletele celor pătimaşi în
veşnica iarnă
Se bucură când numele lui este chemat
Ajută întunericul pe cei răi şi a lui aluat
El ştie că roadele de aici le culege
De la vrăjitori, tâlhari, desfrânaţi şi fără
de lege
Aceasta-i doar o amăgire pentru toţi
Spre a-şi pierde sufletele atât vii cât şi
morţi
Pe pământ diavolul poartă chip de om
sau de fiară
De lup, câine, liliac, înşelători pe
dinafară
El bate la poarta sufletelor noastre mereu
Cei ce-l primesc se mântuiesc de a lui
urgie cu greu
Doar prin credinţa şi dragoste în Duh şi
lumină
E greu să fugi de păcat şi neagră jivină
Când hrana lui eşti te simte în toate
Omul să scape de puterea lui nu mai
vrea, nu mai poate
S-au născut în lume mulţi oameni şi
multe femei
Ce au cinstit diavolul, moartea şi acele
scântei
Iar o legenda spune că-n munţii Carpaţi
Avea castel voievod din al dracului fraţi
Urgie şi moarte pe acest pământ a adus
Risipea sânge de om şi mulţi în ţeapă a
pus
Iar după moarte a devenit strigoi
Bântuind prin lume după sânge şi rele
nevoi
Ziua în mormântul de la castel şedea
Iar noaptea după pradă mistuit alergă
Lua chip de lup, liliac sau altă fiară
Avea puteri asupra întunericului în a lui
gheară
De om cu credinţă în Dumnezeu a fost
biruit
Sufletul lui în veci va fi chinuit
A purtat diavolul în lume multe războaie
Ispitind pe om încât de credinţă să se
îndoaie
Desfrânări, bordele, minciuni, suflete
pierdute
De partea lui pe toate le-a avut trecute
În beţii fără sfârşit purta pe cei răi în
lume
Culegând spurcăciuni, tâlhării şi sânge în
a lui nume
S-a instalat pe lume a lui lege
La toţi cei ce numele de el nu vor să-l
dezlege
Erau prigoniţi cei buni, cu a lor credinţă
Cei legaţi de Dumnezeu şi a lui biruinţă
Au apărut împăraţi şi stăpâni dornici de
sânge
Purtând războaie şi pruncii făcând a
plânge
Mare a fost răbdarea lui Dumnezeu
atunci
Când a văzut chinul coborând şi la prunci
S-a ridicat Hitler purtător de rău şi urgii
Prigonind neamul lui Izdrael şi a lui fii
41