POEZII

Oamenii ieşeau la ea ca să se închine
Dar cei ce i se supuneau nu erau în cartea
celui care vine
Pentru întărirea puterii acestei fiare în
avânt
S-a ridicat o alta cu două coarne din
pământ
Proorocea minciuna şi deşertăciunea în
lume
Tot ce se vindea şi se cumpăra se făcea în
a ei nume
Numărul ei lumesc era şase sute şaizeci
şi şase
Atunci Mielul lui Dumnezeu pe muntele
Sion urcase
Cu cei o sută patru zeci şi patru de mii de
Duh sfânt purtători
Însoţiţi de îngerii din cer ce au devenit
secerători
S-a făcut secerişul şi culesul viei pe
pământ
Sânge mult a curs din teasc la a lor
cuvânt
Şapte pedepse de la şapte îngeri au urmat
Cu aceasta mânia lui Dumnezeu s-a
terminat
Când a şaptea cupă s-a vărsat pe pământ
Cetatea cea mare şi cetăţile neamurilor în
trei s-au frânt
Cutremur ce nu a mai fost până atunci s-a
pornit
Grindina a curs în hulă şi de babilonul
cel mare s-a pomenit
Pe-o fiară roşie cu şapte capete şi nume
de ocara stătea
Purta chip de femeie şi o cupă cu
desfrâuri în mâna avea
Era beată de sângele sfinţilor şi
mucenicilor lui Isus
Capetele fiarei împăraţi sunt ce vor veni
iar alţii s-au dus
Cele zece coarne sunt împăraţi cu a fiarei
putere
Ce vor porni razboi împotriva Mielului şi
a lui vrere
Dar Mielul va învinge împreuna cu cei
aleşi pe cei răi
Însăşi femeia va fi distrusă de fiară satan’
cu împăraţii ei
Numele femeiei era cetatea cea mare
babilon care a cazut
Dumnezeu pe fii lui să-i scoată a vrut
Pentru desfrâul şi păcatul ce a ajuns până
la cer
Într-o singura zi dispare cetatea răului
lumesc în eter
Cel de pe tron era în veci de cântece
slăvit
Ioan a văzut un cal alb cu-n călăreţ din
cer ivit
Se numea cuvântul lui Dumnezeu şi era
cel chemat
Să stăpânească cu toiag de fier. El fiara a
răsturnat
Diavolul e legat pe mii de ani în adânc
pecetluit
Când va fi dezlegat pe Gog şi Magog i-a
amăgit
Neamurile de peste tot le-a adunat
Cetatea sfinţilor de Dumnezeu iubită a
înconjurat
Atunci foc din cer a coborât şi i-a mistuit
pe toţi
S-a făcut din cărţi judecata celor vii şi a
celor morti
S-a zămislit cer nou, nou pământ şi un
nou Ierusalim
În locul soarelui lumina Dumnezeiască se
împrăştia sublim
În cetate era zi veşnică, întunericul a
dispărut
Nimeni pângărit, spurcat şi în minciuni
să intre n-a putut
Din tronul lui Dumnezeu curgea apa vie
ca de cleştar
Iar pomul vieţii avea roade în fiecare
lună şi nectar
Frunzele lui tămăduiau neamurile de
blesteme
Aceasta a vrut cuvântul lui Dumnezeu să
însemne.
39