POEZII

Ochii ardeau ca focul, picioarele erau de
aramă
A strigat la Ion să nu aibă teamă
Că el e cel dintâi şi cel de pe urmă
A poruncit să aibă grijă de a lui turmă
Scriind la cele şapte biserici îndrumare
Pentru slăvirea celui de sus şi buna
purtare
Apoi o uşa s-a deschis în cer
Şi un glas de trâmbiţă şi de mister
L-a chemat pe Ion şi în duh pe tron a
văzut şezând cineva
Douazeci şi patru de bătrâni în jur el avea
Ei cununi de aur şi haine albe purtau
Fulgere, glasuri şi tunete din tron ieşeau
Înconjurau tronul patru fiinţe de ochi
pline
Toţi slăveau pe cel de pe tron făcând
închinăciune
Purta în mână o carte de şapte peceţi
tăinuită
Doar de Mielul din rădăcina lui David a
fost depecetluită
Avea şapte coarne ce duhurile lui
Dumnezeu erau
Luând cartea toţi în slavă mare îl purtau
A desfăcut patru peceţi cu slavă mare
Ion a văzut câte un cal în fiecare
Ce aduceau Biruinţa, Pacea, Dreptatea şi
Moartea
Culorile lor erau: albă, roşie, galbenă şi
neagră ca noaptea
A cincea pecete când Mielul a deschis
Sufletele celor jerfiţi pentru credinţă s-au
aprins
Cutremur mare, stele pe pământ au căzut
Când cea de-a şasea pecete s-a desfăcut
În peşteri şi stâncile munţilor s-au ascuns
cei de pe pământ
Şi a fost zi mare cu mânie şi vânt
Au fost aleşi o sută patru zeci de mii din
a lui Isus seminţie
Care vor avea viaţă sfântă, fără nevoi
pentru vecie
A şaptea pecete Mielul când a desfăcut
În cer tăcere mare un timp s-a făcut
Apoi şapte îngeri pe rând au trâmbiţat
Şi multe chinuri şi urgii peste pământ s-
au împrăştiat
Îşi doreau moartea cei de pe pământ
Dar n-o puteau avea spune a lui Ion
cuvânt
Un înger s-a arătat ţinând în mâna o carte
Spunând că puţin de taina Domnului îi
mai desparte
Cartea s-o înghită pe Ion l-a îndemnat
Gura-i era dulce şi pântecul amar dupa ce
a mâncat
Porunca a primit Ioan templu să măsoare
Curtea de afară o vor călca necredincioşi
în picioare
Patruzeci şi două de luni apoi doi martori
vor lua puterea
Proorocind o mie două sute şaizeci zile a
Domnului vrerea
Din adâncuri se va ridica fiara şi în
război
Îi va răpune apoi vor învia cei doi
După ce al şaptelea înger a trâmbiţat
Cei douazeci şi patru celui de pe tron i s-
au închinat
S-a ridicat templul lui Dumnezeu în cer
În fulgere, cutremure şi tunete-n mister
S-a arătat o femeie cu o cunună de
douăsprezece stele
Ce va naşte stăpânul cu toiag de fier,
peste toate neamurile cele
Alt semn a arătat balaurul roşu cu şapte
capete şi zece coarne
Voind pe cel născut din acea femeie să-l
răstoarne
În cer de sfîntul Mihail a fost biruit şi
înfrânt
Apoi aruncat satan’ cu îngerii cei răi pe
pământ
Asupra femeiei şi a ei semenţie de Duh
sfânt purtători
A încercat diavolul prigoana de
nenumărate ori
Din mare s-a ridicat o altă fiară
Cu şapte capete purtând nume de hulă şi
ocară
38