Ucenici la scoala fecioarei

Şi se pronunţă deja sentinţa. Cu toate insistenţele lui Nicodim, totul se
dovedeşte de prisos. Sentinţa este definitivă. Urmează numai să-L aibă în mâini
ca să o pună în aplicare.
Şi aici, rolul lui Iuda Iscarioteanul este îndeplinit până în cele mai mici
amănunte.
Simulacrul de proces care va urma, cu martori plătiţi, cu trădători şi cu
atâta rea voinţă şi împotrivire, va sfârşi cu condamnarea. Şi deja Marele Preot îşi
sfâşiase hainele în semn de mare blasfemie adusă lui Dumnezeu.
Nu mai era nimic de făcut. Şi Nicodim, acest om drept, care vrea să afle
cu orice preţ adevărul, expunându-se oprobiului celor 70 de judecători, se
dovedeşte neputincios. Restul este Istorie. Istoria Mântuirii umane.
Îndeplinirea planului divin.
Procesul lui Isus dovedeşte că eroarea judiciară poate exista la orice
judecată.
Iar Nicodim, inspirat de Duhul Sfânt, după Răstignire, va merge alături de
Iosif din Arimateea, un alt iudeu de vază, să ceară Trupul lui Isus de pe Cruce şi
să-l îngroape cuviincios. Dumnezeu îl investise cu această sfântă misiune. Şi el
va rămâne în istoria creştinătăţii drept Apărătorul lui Isus. Avocatul Apărării. Şi
împlinitorul ritualurilor de înmormântare. Era un om de vază. Impunea respect.
Avea responsabilităţi. El nu se dă în lături de la o problemă atât de delicată ca
îngroparea trupului pământesc al lui Isus. Va merge şi va cere îngăduinţă să-i
coboare trupul, să-l ungă cu mirodenii şi să-l înfăşoare în giulgiul cel sfânt.
Rolul lui, ca şi al lui Iosif din Arimateea a fost de a se îngriji ca Isus să
fie înmormântat după datină şi nu lăsat pe cruce, pradă păsărilor.
Dar logica omenească se dovedeşte de data aceasta fără de logică.
Dumnezeu osândit la moarte de propria creatură!
Divinitatea răpusă de om!
Poate fi ceva mai abdurd?
În loc să-Ţi fim recunoscători pe vecie, noi Te-am ucis, Doamne. Nimeni
altcineva decât noi, te-am ucis, fără scrupule.
Ca-ntrun tablou virtual se răsfiră imagini fugare : Dumnezeu ucis de om.
Creatorul ucis de creatură. Mesia batjocorit de popor. Domnul la dispoziţia
sclavului, Stăpânul servind pe slugă.
Cel mai curat spălând picioarele celor întinaţi. Neprihănitul din veac
strivit de cel păcătos. Răscumpărătorul răstignit de cel răscumpărat. Ispăşitorul
crucificat pentru ceea ce nu a făcut niciodată şi nici nu va face nicicând. Păstorul
ucis de oile rătăcite.
Preotul din vecie judecat de tribunalul uman. Cel investit cu Judecata
Supremă anchetat de un om. Cel care iartă, pedepsit de cel neiertător. Cel Drept
mort pentru cel mai nedrepţi de pe lume. Majestatea Divină călcată-n picioare de
ignoranţa umană. Sfinţenia însăşi ignorată de cei fără sfinţenie.
95