Ucenici la scoala fecioarei

Ale cărui minuni au ajuns la urechile tuturor membrilor Sinedriului,
inclusiv ale Anei şi ale lui Caiafa, Marele Preot. Ce e de făcut?
O asemenea îndrăzneală n-a mai pomenit! Cineva care să se creadă trimis
de Dumnezeu, mai mult, Fiul lui Dumnezeu! Blasfemie, hulă! Interesul,
curiozitatea pentru Nicodim sunt din ce în ce mai mari. Cine este Acest Om
care se crede Fiul lui Dumnezeu? Şi, mai întâi, are Dumnezeu un Fiu? Sfintele
Scripturi scriu că Dumnezeu este Unic.
De unde să apară Acesta care se crede Fiu divin? Acest presupus Mesia pe
care L-au investit profeţii? Aşa trebuie să arate Fiul lui Dumnezeu, presupunând
că Dumnezeu ar avea un Fiu? În picioarele goale, cu o haină simplă, mergând pe
jos, din loc în loc şi adunând mulţimile? Se spune că a făcut multe minuni dar
chiar este adevărat acest lucru?
Şi apoi, ceea ce predică El nici nu s-a mai pomenit. Va merge negreşit să-
L întrebe, cum se poate naşte din nou un om, care a fost o dată născut?
Cum va încăpea el în pântece mamei sale?
Ignorând toate precauţiunile legate de funcţia sa în Sinedriu care ar fi
putut fi afectată dacă era văzut stând de vorbă cu un asemenea om, Nicodim se
îndreaptă spre Grădina Măslinilor ca să-L avertizeze că în Sinedriu s-a pus la
cale flagelarea, lapidarea lui, înlănţuirea şi schingiuirea lui pentru a nu mai minţi
şi a deruta mulţimile iudeilor credincioşi. Astfel de oameni duc la smintire.
O dată ajuns, Nicodim îl întreabă, deci, plin de uimire, cum se pot
întâmpla aceste lucruri? Şi Isus îi răspunde? „Cine nu se va naşte din nou din
apă şi din Duh Sfânt, nu va avea parte de viaţa veşnică!” (Ioan 3,5).
Asta era prea de tot. Cum se putea ca, un evreu credincios, care păzeşte
Decalogul şi prescripţiile deuteronomice, care plăteşte zeciuială la Templu şi nu
încalcă Sabatul, să nu fie mântuit? Era prea mult pentru puterea lui de înţelegere
care se ridica totuşi deasupra multor iudei şi învăţători ai Legii. Nicodim nu
pricepe, cu tot efortul pe care-l face. Desigur el, în buna sa intenţie, doreşte să ia
apărarea lui Isus în Sinedriu. Ştiind despre ce e vorba, va şti cum să-L apere, să-I
acorde circumstanţe atenuante şi, ca un procedeu cunoscut în Dreptul penal, să-
L declare cel puţin nebun şi iresponsabil pentru cele făcute şi spuse, în felul
acesta scăpându-l de suplicii şi de închisoare. „Negreşit că acest Isus nu-şi dă
seama ce face, altfel, n-ar încălca sistemtic Legea şi Tradiţia”.
Nicodim acţionează ca un bun cetăţean care ţine cu dreptatea. Care vrea să
salveze un om dacă acesta e nevinovat.
Dialogul de taină dintre cei doi este relatat în Evanghelie în amănunt şi a
fost interpretat, de-a lungul a două milenii, de teologi şi istorici ai
creştinismului.
Nicodim, avocatul apărării din oficiu al lui Isus, chiar aşa şi face, îi ia
apărarea în Sinedriu. Dar spusele lui Nicodim nu vor avea nici un ecou, pentru
că, iată, Marele Preot e neînduplecat la Judecata care precede Patima şi
hotărăşte: „Mai bine să moară un singur om, decât ca tot poporul să moară.”
Ioan 18,14).
94