Ucenici la scoala fecioarei

Eram foarte tulburată de ceea ce mi se descoperise cu puţin timp înainte,
fiindcă era un fapt minunat. Dumnezeu îmi arătase pe viu ce înseamnă un mistic,
un vizionar şi cât am greşit când am judecat-o în legătură cu stângăciile care s-
au ivit pe drum în acest voiaj, pentru că Marta nu are nici un fel de aptitudini de
ghid. Şi nu cunoştea nici drumul, dovadă că ne-am rătăcit în preajma localităţii
şi am orbecăit, şoferul fiind nevoit să se întoarcă nu ştiu câţi kilometri şi să o
apuce pe drumul bun. Atunci toată lumea a comentat şi nici eu nu m-am lăsat
mai prejos.
Trebuia însă ca eu să mă aflu în acel moment al extazului mistic lângă
Marta şi nu altcineva şi atunci când s-a trezit, ca să văd, să pipăi şi să aflu, la
fel ca şi Toma, şi să nu mai pun la îndoială aceste fapte. Doar să văd şi să cred.
Şi Toma a văzut şi a crezut. A îngenuncheat şi s-a prosternat spunând: „Domnul
meu şi Dumnezeul meu!”.
Ieri a fost Duminica Tomei, Duminica Divinei Milostiviri. Dumnezeu se
milostivise de mine şi-mi arătase ceea ce trebuia să ştiu.
De ce n-am crezut-o însă din primele ceasuri şi mă revoltasem, ca şi
ceilalţi, grăbindu-mă s-o judec şi s-o etichetez?
Vai, vai, ce uşor alunecăm în prăpastia neîncrederii, ce uşor ne pierdem
harurile cu care Dumnezeu şi Gospa ne împodobeşte!
Marta de câte ori iese din biserică sau din capelă, dansează, e fericită. Tot
timpul râde de ceva ştiut numai de dânsa, dar oamenii cred că râde de ei şi asta-i
înfurie. Eu însămi am crezut aşa. Marta parte un copil autist care trăieşte în
lumea lui.
Toată lumea o împroşca de reproşuri la Timişoara şi la Sân Andrei pentru
pierderea de vreme şi pentru că nu găsise mijloc de transport după ce plătisem
pentru această maşină să ne ducă în Iugoslavia şi ea stătea în pragul casei
Kolping, nu spunea nimic şi râdea. Credeam că-şi bate joc de noi. Cineva a
pronunţat cuvântul „poliţie”. Cu toţii am fost nedrepţi şi ar fi trebuit să-i cerem
iertare din toată inima.
Gospa ne-a făcut un dar minunat cu această femeie micuţă, mai degrabă
urâtă, spălăcită, cu negi pe faţă, îmbrăcată foarte modesdt, fără farmec, fără
nimic deosebit, văzut din exterior. Dar cu o trăire interioară extraordinară. Cinear
fi bănuit? E sârboaică sau croată şi vorbeşte rău româneşte. Iar chemarea ei
este de a duce pelerini la Gospa. Cine ştie câte mii de pelerini au venit aici prin
intermediul ei, pe acest pământ sfânt?
Dumnezeu se slujeşte de oameni pentru lucrarea Sa.
Când ne-a spus vineri că „numai cei aleşi” trebuie să ajungă aici, la
Medjugorje, ne-a apucat furia şi ne-am răţoit la ea, spunându-i că, ori mergem
toţi, ori niciunul. Biete minţi omeneşti împotrivindu-ne voinţei divine!
Ne-a dat un exemplu straşnic de umilinţă. N-a cârtit, n-a ripostat, n-a
explicat nimic. Ne-a lăsat s-o mustrăm cât vrem, spunându-ne că degeaba ne-ar
explica pentru că oricum n-am înţelege, ceea ce ne-a înfuriat şi mai mult pentru
că ni se părea că ne crede handicapaţi şi că îşi bate joc de noi. Cineva îi cerea
85