Ucenici la scoala fecioarei

la trăirea mesajului pe care îl transmite, există în fiecare apariţie. Neîntârziat.
Mâine nu mai e timp. Mâine poate fi prea târziu, Mâine poate însemna
„niciodată”, poate însemna condamnarea noastră veşnică.
„Timpul nu mai are răbdare” – am spune -, parafrazând o carte de
memorialistică dedicată lui Marin Preda.
„Nu vă îngrijiţi de viaţa voastră, ce veţi mânca, nici pentru trupul vostrz
cu ce vă veţi îmbrăca” (Mt. 8,25) - spune Isus.
„Deci să nu vă îngrijoraţi, zicând: Ce vom mânca, sau: ce vom bea,
sau: cu ce ne vom îmbrăca? Căci acestea toate le caută păgânii; ştie doar
Tatăl vostru ceresc că aveţi trebuinţă de acestea toate. Deci căutaţi mai întâi
împărăţia ljui Dumnezeu şi dreptatea lui, şi acestea toate se vor adăuga vouă.
Drept aceea, nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va
îngriji de sine însăşi: ajungă zilei răutatea ei.” (Mt. 6, 31-34).
Maria este Suverana care nu porunceşte, ci roagă. Maria nu porunceşte
nimănui nimic. Ea cere. Ar avea toate drepturile să poruncească, pentru că a fost
aleasă de Dumnezeu ca să fie Maica Domnului nostru şi Maica noastră, prin
adopţiune. Ea ne invită, ne roagă, imploră, cheamă, face semne gingaşe cu
mâna. Ni se alătură, nu stă deoparte. La greu este în mijlocul nostru, nu se dă
înapoi de la nici un sacrificiu pentru că ea ne iubeşte pe toţi şi nu vrea să ne
piardă pe niciunul dintre noi.
Cu câtă grijă jaternă ne strigă pe nume! Cu ce glas suav ne invită în
bucuria Fiului ei, care e bucuria veşnică! Ce prevenitoare este atunci când
duşmanul ne dă târcoale! Ea ne binecuvântează pe toţi, buni sau răi şi îi
mulţumeşte necontenit Tatălui pentru că i-a permis să stea atâta timp alături de
copilaşii ei. Cum i-am putea răsplăti?
Iată: dăruind, la rându-ne, tot ce am primit.
Dând, mă îmbogăţesc cu HARUL LUI DUMNEZEU, care e atât de
abundent încât niciodată nu se împuţinează.
Inima mea este tot mai bogată fiindcă Dumnezeu îşi are sălaş în ea ca-ntrun
templu al bucuriei. Cum să ţin, aşadar, bucuriile doar pentru mine?P
Cu cât dau, primesc îndoit, întreit, împătrit, înzecit, mult peste măsură.
Astfel, dobândesc daruri niciodată avute înainte, mă îmbogăţesc, mă
îmbunătăţesc, cresc în har, cresc în renunţare, cresc în iubire şi capăt tot mai
multă speranţă. Ce mi-aş putea dori, altminteri, în viaţă?
Dumnezeu mi se oferă în plenitudine, fără rezerve, total, întreg,
neîmpuţinat, fără limite. El nu a stat să se gândească atunci când a fost vorba de
jertfa supremă pentru mântuirea noastră.
Numai noi ne oferim cu măsură, calculat, îndoit, cu precauţie, cu
parcimonie. Dacă El mi se oferă ÎNTREG, cu Trup şi cu Sânge, de ce eu să mă
ofer cu zgârcenie şi să nu mă abandonez total şi definitiv Lui, cu toată fiinţa?
„Iată de ce, copilaşilor, rugaţi-vă, rugaţi-vă, rugaţi-vă, căci rugăciunea
este fundamentul păcii voastre. Deschideţi-vă inimile şi daţi-I timp lui
Duemnezeu, pentru ca El să fie prietenul vostru. Atunci când se naşte o
77