Ucenici la scoala fecioarei

Fiecare dintre noi a experimentat suferinţa, în felul său. Fiecare L-a simţit
pe Dumnezeu în felul său. Fie ca o rumoare interioară, fie ca o voce. Profetul
Ilie a simţit o adiere. Iar Dumnezeu era în această adiere.
Uşa inimii noastre se află cu mânerul spre interior. Depinde de noi dacă
vrem s-o deschidem.
„Acest timp este un timp de har!” - spune Fecioara.
Voi sunteţi preocupaţi mai mult de lucrurile materiale decât de cele
spirutuale. Noi trăim în acest spirit. Experimentăm iubirea.
Se spune: căsătoria este mormântul iubirii. Noi spunem, dimpotrivă:
căsătoria este începutul iubirii. Dacă-ţi spui: trebuie să-l iubesc, trebuie să-l
suport, aceasta este iubire.
Dumnezeu ne-a iubit primul.
Madona recomandă Sacramentul Reconcilierii. Mulţi spun că păcatul este
ceva numai între Dumnezeu şi propria lor persoană. Acesta este un gând
diabolic. Nu putem nevi singuri la Dumnezeu. Avem nevoie de altul.
Trebuie să ne smerim, avem nevoie de altul, de un sacerdot care e
important, pentru că pe el nu-l interesează păcatul tău decât în măsura în care îl
poate ierta.
Tu eşti important pentru Isus şi nu păcatul tău. Madona spune că iubirea
trebuie pusă în practică, nu ca o lege, ci ca o dovadă. Ea crede în noi dar noi nu
credem în ea suficient”.
(În mod paradoxal, îmi aduc aminte de un dialog între Padre Pio şi un
oarecare om care a venit la el şi care i-a spus:
-Padre Pio eu nu cred în Dumnezeu.
La care Padre Pio i-a răspuns:
-Tu nu crezi în Dumnezeu dar Dumnezeu crede în tine.
Această replică am auzit-o în filmul despre Padre Pio, rolul titular fiind
interpretat de actorul italian Michele Placido.)
E un fapt extraordinar chiar dacă noi avem credinţa slabă sau nu avem
deloc credinţă, Dumnezeu şi Maica Fecioară nu-şi pierd răbdarea şi ne aşteaptă
la infinit până ce sămânţa credinţei va încolţi în noi. Şi aceasta, într-o bună zi, de
la un cuvânt, de la un gest, de la o privire, e la un lucru neaşteptat.
„Padre Slavko – spune părintele Lijubo – (care-i ţine locul în chip
spiritual, deşi cred că nimeni nu-l va putea cu adevărat înlocui, niciodată) – a
scris un jurnal local. Meditaţii.
A fost secundul maestru de noviciat. Avea o forţă intuitivă remarcabilă.
Ne intuia problemele. Avea acest dar propriu, mărturiseşte tânărul Lijubo. Creea
o atmosferă lejeră între noi. Îl înţelegeam cu toţii, de asemenea, ne înţelegea
perfect.
El continuă să trăiască în noi. Avea multă energie – mai mult decât o
mişcare întreagă spirituală. El a avut multe iniţiative:
A iniţiat „Oraşul Maicii Domnului”;
74