Ucenici la scoala fecioarei
Ucenici la scoala fecioarei Ucenici la scoala fecioarei
Primesc un rozariu din lemn pe care scrie Medjugorje. Gospa îmi dă de toate. Părintele Eusebio a primit un veşmânt frumos şi o Albă (aşa se numeşte), precum şi foarte multe rozarii de împărţit enoriaşilor de acasă. Afară văd statuia Sfântului Leopold Mandic (se citeşte Mandici) (1866- 1942) un preot care a fost de curând beatificat şi a cărui mână dreaptă se păstrează într-o bazilică din padova, parţial coruptă, pentru că sfântul, cu această mână a dat foarte multe dezlegări şi binecuvântări la Sfânta Spovadă unde stătea întreaga zi de vorbă cu penitenţii. Sanctuarul în care se află mâna Sfântului Leopold se află în Piaţa Santa Croce, 44 din Padova. Sfântul Leopold le spunea tuturor celor mâhniţi: „Credeţi! Aveţi încredere! Dumnezeu este medicamentul vosatru!” (Şi eu, de câte ori nu uit să iau doza zilnică de medicament numit Isus! Ar fi mai eficientă decât toate vitaminele şi întăritoarele şi paliativele din lume). „Eu mă minunez în orice clipă – spunea Sfântul Leopold – cum omul poate să-şi pună în pericol mântuirea sufletului pentru motive absolut uşuratice şi trecătoare”. Ecoul Mariei, Regina Păcii, din mai-iunie 1999, nr. 5-6 îi face un portret foarte frumos acestui Apostol al Îndurării care a fost Leopold Mandic. „Acest capucin croat a întruchipat în viaţa sa parabola Tatălui milostiv care îşi aşteaptă „fiul risipitor”. De aceea, chemarea la spovadă adresată de Papa în Anul Sfânt (2000) găseşte în el modelul excepţional al ministerului în care Tatăl vrea să descopere fiilor Săi păcătoşi, Inima Sa. Născut la Castelnuovo di Caterro, pe coasta dalmată, în 1866, era atât de mic (1,35 m), de slab, şchiopăta din cauza unei artrite deformante la picioare, avea un defect de pronunţare care-l împiedica să predice şi astfel a fost însărcinat întotdeauna cu spovezile. În chilioara sa-confesional în mănăstirea capucină din padova, unde astăzi credincioşii aleargă la trupul său intact, a spovedit timp de 30 de ani, câte 10 până la 15 ore pe zi. Dar oraşul Padova nu şi-a dat seama pe moment de micul sfânt pe care-l găzduia. Despre el însuşi, Padre Leopold spunea: „Sunt cu adevărat un om de nimic, chiar ridicol.” Şi astfel trăia retras de fraţi şi de lume. Până şi copiii îl batjocoreau pe stradă şi îi puneau pietre în glugă...Se spunea că este un confesor . Apoi, progresiv, oraşul început să se îndrepte spre acel confesional, unii trimişi chiar de către Padre Piuo care obişnuia să spună: Cu puţin timp înainte de a muri în 1942, Padre Leopold a făcut această profeţie: . 68
Într-adevăr, bombardamentele din 1944 au distrus mănăstirea, dar chilioara a rămas în picioare... Dar ce se întâmpla în această chilioară (rămasă cu numele de Chilioara Îndurării?) Dacă cel care intra manifesta vreo ezitare sau jenă, Padre Leopold se ridica în grabă şi îi ieşea în întâmpinare cu braţele deschise: Şi totuşi, Padre Leopold nu reducea spovada la câteva minute. Uneori zăbovea chiar foarte mult. Şi nu era blând atunci când încercai să-ţi scuzi răul dsau să-l minimalizezi. Dar devenea infinit de blând dacă îl recunoşteai cu umilinţă. Câteodată spovedea chiar cu febră şi sărea peste mese când vedea şirul de penitenţi. Nu rareori, terminând spovezile, se ruga îndelung nopţile. Multor penitenţi le promitea: . O dată a spus:
- Page 17 and 18: Şi într-adevăr, calea concretă
- Page 19 and 20: preaiubiţi pentru care El şi-a on
- Page 21 and 22: III. CĂLĂTORI SPRE ŞCOALA IUBIRI
- Page 23 and 24: În Buletinul informativ din februa
- Page 25 and 26: oferim pe jumătate, pe sfert, numa
- Page 27 and 28: întâlnim un obstacol. Ne şterge
- Page 29 and 30: Ce gust are Cerul? Voi afla, poate,
- Page 31 and 32: Adormim cu greu, eu şi Maria-Magda
- Page 33 and 34: Mă uit la fotografia părintelui S
- Page 35 and 36: aleasă, chemată pe nume, trimisă
- Page 37 and 38: Gospa este gata să ne ajute să p
- Page 39 and 40: Padre Pio. Ea mai are şi darul tra
- Page 41 and 42: Sunt atât de flămândă să aflu
- Page 43 and 44: Ne-am aflat câteva zile pe VIA PAC
- Page 45 and 46: E ca aun salut între prieteni. Un
- Page 47 and 48: Marija Pavlovic - 16 ani; Ivan Drag
- Page 49 and 50: noi dimensiuni. Şi cu cât încerc
- Page 51 and 52: machiavelice ale societăţilor sec
- Page 53 and 54: Un grup de cântăreţi de muzică
- Page 55 and 56: şi ei. Cu atât mai mult cu cât n
- Page 57 and 58: Maica Fecioară este prezentă la f
- Page 59 and 60: Ubi Caritas Deus ibi e.” (Unde es
- Page 61 and 62: Negreşit, n-aş fi rezistat două
- Page 63 and 64: VI ÎNTREGUL NUMIT: FERICIRE Aşada
- Page 65 and 66: Mulţi oameni resping însă, darul
- Page 67: Ieri a făcut Calea Crucii pe Krize
- Page 71 and 72: Îmi vine să strig: Cine ţi-a fă
- Page 73 and 74: nu rezistă. Un înfometat crede c
- Page 75 and 76: „Studenţii săraci”; „Copiii
- Page 77 and 78: la trăirea mesajului pe care îl t
- Page 79 and 80: ecunoască faptul că fusese creat
- Page 81 and 82: Însă, tot ea spune, cu altă ocaz
- Page 83 and 84: VII LUMEA CA LUMINĂ PORTRETE SPIRI
- Page 85 and 86: Eram foarte tulburată de ceea ce m
- Page 87 and 88: mai departe de ruga ei. Apoi a făc
- Page 89 and 90: Ce se întâmplă cu ea? Toţi pele
- Page 91 and 92: Un preot capucin începe Rozariul
- Page 93 and 94: trup, trup este, iar ceea ce-i năs
- Page 95 and 96: Şi se pronunţă deja sentinţa. C
- Page 97 and 98: întunericului cât mai bicisnic, r
- Page 99 and 100: lung pontificat marian din istorie.
- Page 101 and 102: exterminare, la gulag, la cei 50 de
- Page 103 and 104: VIII AICI VORBEŞTE CERUL UCENICI L
- Page 105 and 106: Sfântul Anton cu Pruncul Isus în
- Page 107 and 108: mare, într-o limbă universală, l
- Page 109 and 110: MARTA ŞI EXTAZELE EI MISTICE Aş p
- Page 111 and 112: Când lumina bate în ferestră, se
- Page 113 and 114: Maica Mulţumirilor nu pridideşte
- Page 115 and 116: Fără îndoială că, cel mai mare
- Page 117 and 118: mai departe această Veste Bună a
Într-adevăr, bombardamentele din 1944 au distrus mănăstirea, dar<br />
chilioara a rămas în picioare... Dar ce se întâmp<strong>la</strong> în această chilioară (rămasă<br />
cu numele de Chilioara Îndurării?) Dacă cel care intra manifesta vreo ezitare<br />
sau jenă, Padre Leopold se ridica în grabă şi îi ieşea în întâmpinare cu braţele<br />
deschise: <br />
Şi totuşi, Padre Leopold nu reducea spovada <strong>la</strong> câteva minute. Uneori<br />
zăbovea chiar foarte mult. Şi nu era blând atunci când încercai să-ţi scuzi răul<br />
dsau să-l minimalizezi. Dar devenea infinit de blând dacă îl recunoşteai cu<br />
umilinţă.<br />
Câteodată spovedea chiar cu febră şi sărea peste mese când vedea şirul<br />
de penitenţi. Nu rareori, terminând spovezile, se ruga îndelung nopţile. Multor<br />
penitenţi le promitea: .<br />
O dată a spus: