Ucenici la scoala fecioarei

Ieri a făcut Calea Crucii pe Krizevac în şosete. Are o mare putere de
jertfă şi mortificaţie. Se roagă tot timpul murmurând ceva, cântând sau recitând
psalmi în inimă.
Ea şi Camelia ne susţin tot timpul cu rugăciunile. Au harul rugăciunii
continue, ceea ce se întâlneşte foarte rar în zilele noastre.
Lângă Gospa, la picioare se află un aranjament floral din trandafiri,
garoafe, gerbere, toate roşii. Marta râde tot timpul când priveşte la Gospa sau la
Isus. I se citeşte fericirea pe chip. Ieri dimineaţă, după Liturghia în limba
germană, la care a asistat în întregime, ieşind din biserică, a dansat ccu braţele
larg desfăcute şi cu ochii la cer, aidoma copiilor care se învârtesc, îmbătaţi de
lumina solară, ameţiţi de fericirea vârstei lor fără griji, fără necazuri, fericiţi pur
şi simplu. Cred că Marta se numără printre acei „fericiţi cu inima” cărora li s-a
adresat Isus Cristos pe munte.
Era inundată de o lumină, pentru noi de neînţeles aproape.
Ea cunoaşte foarte multe lucruri minunate, dar nu ni le dezvăluie. Le ţine
numai pentru sine. Ne lasă să le descoperim singuri. E şi asta o cale. Dacă le-am
descoperi prin ochii ei, n-ar fi acelaşi lucru. Şi dacă nu le descoperim, asta
înseamnă pentru ea, că nu suntem vrednici. Şi de bună seamă că aşa este...
Suntem nişte copilaşi veniţi aici, pe pământul Gospei, dornici de a şti cât mai
mult, de a vedea totul, flămânzi de haruri, flămânzi de lumina divină, flămânzi
de acest întreg care se numeşte Iubire.
O parte din tavanul capelei este semicercular, cu plafon ascuţit ca o boltă,
deasupra altarului, dar jos, în cealaltă parte a capelei. Pe jos sunt gresii maronii.
Capela este aşadar, foarte joasă, cu multe bănci şi scaune. AICI A APĂRUT
FECIOARA PRIMILOR VIZIONARI. Şi tot aici apare şi astăzi ori pe munte, la
Colina Apariţiilor ori la Crucea pe pe Krizevac.
E un loc mirific cu o linişte care te înfăşoară cald şi te ţine în braţele sale
mătăsoase. Aici este concentrată o mare spiritualitate a milioanelor de pelerini
care au tapetat pereţii cu rugăciuni şi lacrimi de mulţumire, care au îmbălsămat
aerul cu aroma îmbietoare a psalmilor şi a devoţiunilor mariane.
Rostesc în gând o rugăciune. „Îţi mulţumesc Fecioară Preacurată pentru
darurile pe care mi le-ai dat şi pentru că m-ai ales să vin aici să contemplu locul
binecuvântat unde tu de peste 20 de ani binevoieşti să cobori, să vorbeşti cu
copilaşii tăi.
Ai grijă Tată Preasfânt şi de sufletele celor din Purgator şi eliberează-le
cât mai curând”.
Părintele Eusebio se roagă şi încredinţează Fecioarei Comunitatea din
Galaţi, pentru ca prin Rozariu să o cinstească pe Maria, Regina Sfântului
Rozariu...
Primim mai târziu daruri dintr-un magazin unde Marta îl cunaşte pe
vânzător: rozarii, iconiţe. Eu cumpăr două Fecioare şi o statuetă cu Francisc şi
Isus, reproducere după Murillo, pe care mai târziu aveam s-o ofer părintelui
Anton Demeter, spiritualul meu.
67