Ucenici la scoala fecioarei

***
Ce minune! S-a deschis o fereastră directă spre realităţile divine, s-a rupt
vălul care desparte vizibilul de invizibil. Aici, la Medjugorje, vizionarii văd
invizibilul şi ne transmit o parte din ceea ce văd. Astfel, Sfânta Fecioară ne
învaţă, prin intermediul lor, realităţile divine şi în special, rugăciunea.
Cea mai desăvârşită expresie a politeţei şi amabilităţii Fecioarei Maria
este invitaţia la viaţă, pe care ne-o face, de cele mai multe ori când noi suntem
deja obosiţi de tumultul vieţii cotidiene.
Atunci ea ne îndeamnă la schimbarea a tot ceea ce este negativ în noi
pentru a ne transforma totul în pozitiv.
Şi numai astfel renăscuţi în bine, în dragoste şi speranţă, putem lua totul
de la început, ca şi când mama noastră ne-a adus pe lume din nou, în prima
dimineaţă a existenţei noastre.
Şi în zorii acestei vieţi noi, nu putem aşeza altceva decât hotărârea de a ne
consacra definitiv Voinţei divine căreia îi datorăm totul.
Astfel s-a încheiat prima noastră zi ca pelerini pe pământ Medjugorjean.
*******
ZIUA A DOUA PE PĂMÂNT MEDJUGORJEAN
Suntem la Capela Apariţiilor Sfintei Fecioare. Ca s-o descriu în detaliu,
nu mi-e uşor. În partea stângă se află statuia Sfintei Fecioare cu mâna dreaptă
întinsă şi în cealaltă mână are un bucheţel de lăcrămioare proaspete aşezate de
cineva care o iubeşte pe Maria.
În faţă, puţin la dreapta altarului se află un Crist răstignit pe aer, cu braţele
întinse şi capul puţin plecat spre dreapta, cu ochii închişi şi chipul livid. O mână
are degetele crispate, parcă înţepenite, cealaltă are degetele relaxate.
Sfântul Tabernacol împrăştiind raze aurii, ca toate tabernacolele văzute
aici, e micuţ şi sub el arde o candelă roşie. Pe altar, două lumânări groase şi o
candelă, se asemenea, roşie. Lumânarea Pascală este la dreapta şi pe ea scrie:
Jubilej G.G. 2000.
Împrejurul altarului sunt presărate flori, gerbere galbene şi roz şi roşii.
Peste tot flori, flori.
Magda se prosternă cu faţa la pământ şi mâinile sub cap, dinaintea lui
Crist, aşa cum a făcut când a păşit pe pământul acesta bosniac. E forma ei
specială de a-şi manifesta evlavia. Ea spune că o forţă misterioasă o atrage la
pământ să se prosterne cu faţa-n ţărână, forţă căreia nu-i poate opune rezistenţă.
66