Ucenici la scoala fecioarei
Ucenici la scoala fecioarei Ucenici la scoala fecioarei
„În acea zi sunt deschise toate stăvilarele izvoarelor dumnezeieşti prin care se revarsă harurile; nici unui suflet să nu-i fie teamă să se apropie de Mine chiar dacă păcatele sale sunt roşii ca para focului (...) Sărbătoarea Îndurării este născută din străfundul Blândeţii Mele. Este dorinţa Mea ca ea să fie celebrată solemn (şi într-adevăr, celebrările au fost de o solemnitate deosebită!) Omenirea nu va avea pace până când nu se va întoarce la Izvoarele Îndurării Mele.” ( Sora Faustina Kovalska, Mic Jurnal, 699). A fi îndurător cu inima înseamnă, aşadar, a-i ierta pe toţi, a te împăca şi cu tine însuţi, pentru a primi aceste haruri şi binecuvântări, prilej de adâncă mulţumire. Pentru că n-am avea nimic de pierdut, aşa cum ne învaţă gânditorul creştin Blaise Pascal care a răspuns unei întrebări, printr-o butadă care a rămas celebră, pentru că are valoare de silogism: „Dacă eu nu cred şi Dumnezeu există, mi-am primejduit mântuirea proprie. Dar dacă eu cred şi Dumnezeu nu există, ce am de pierdut?” Nu sunt cuvinte să putem mulţumi îndeajuns pentru acest privilegiu, pentru această imensă uşurare de a şti că eşti iertat, împăcat cu Tatăl şi cu toată lumea. Fulgul atârnă greu pe lângă sufletul tău care se înalţă tot mai sus, pentru a prinde, fie şi un crâmpei din raza cea aducătoare de mântuire. Îndurători cu inima mai înseamnă a fi smeriţi, conştienţi că acest dar nu vine de la noi, ci din imensa Iubire pe care Dumnezeu ne-o poartă, în virtutea căreia ne iartă şi vrea să ne vadă fericiţi şi mântuiţi pe toţi, deopotrivă. În Micul său Jurnal, Sora Faustina mărturiseşte că Isus i-a spus: „Cer de la tine fapte de îndurare care trebuie să decurgă din dragostea ta pentru Mine. Îţi dau trei mijloace pentru a exercita Îndurarea ta faţă de aproapele tău. - Primul: prin faptă; - Al doilea: prin cuvânt; - Al treilea – prin rugăciune. Aceste trei grade – cuprind plinătatea Îndurării”. (Mic Jurnal, 742). În Trent există un Sanctuar al Îndurării Divine, vizitat de foarte mulţi pelerini. Iar mistica franceză Marthe Robin spunea: „Ah! Dacă am şti câtă dragoste poate aduce Inima Iubitoare a lui Isus: -dintr-un suspin de durere; -dintr-o suferinţă ascunsă; -dintr-o renunţare care costă; -dintr-un sacrificiu consimţit cu bucurie; -dintr-un surâs care ascunde lacrimi”. Se ştie că Dumnezeu i-a creat pe oameni liberi şi respectă întrutotul libertatea lor. Cristos vrea ca fiecare om să aleagă în mod liber acest dar al mântuirii, venind spre El şi trăind aşa cum ne cere. 64
Mulţi oameni resping însă, darul mântuirii care pe Isus l-a costat atât de mult sânge când a acceptat Jertfa Supremă. Dumnezeu ne lasă liberi. El care este Iubire, El care este Milostivirea Divină, vrea să-L alegem din iubire. Acela care, citind mesajele, a înţeles că Dumnezeu şi-a oprit privirea asupra lui şi i-a spus: „Te-am ales, vino să lucrezi pentru salvarea lumii”, acela a făcut un mare pas în viaţa sa spirituală. Fecioara Maria, prin vizionara Jelena Vasilj ne-a spus: „Dumnezeu este prezent în fiecare detaliu al vieţii noastre, în cea mai mică acţiune din timpul zilei, chiar şi în lucrurile cele materiale şi aparent nesemnificative. El se dăruieşte pe deplin în fiecare secundă, iar noi greşim prin faptul că restrângem primirea noastră la relaţia noastră cu El, numai la anumite momente particulare, conform orarului. Bineînţeles că este necesar să avem momente în care să ne oprim din activitate pentru El, dar să nu încetăm a- I fi deschişi în fiecare secundă, astfel ne vom îmbogăţi cu harul constant al Propriei Sale Persoane şi atunci chiar şi cea mai puţin însemnată dintre clipe va căpăta o valoare imensă. Este ceea ce trăia Fecioara Maria pe pământ: o permanentă comuniune cu El. (...) Dumnezeu umple inima în totalitate. (...) A te abandona lui Dumnezeu? Este un contract sigur!...”(Cf: Sora Emmanuel, Anii 90... Triumful Inimii, Editura ADOREMUS, C.I.N.,1998). Din păcate, omul este nefericit pentru că nu a învăţat încă să privească spre Cer. Spre realitatea cerească, spre realitatea de dincolo. Dar cel mai adesea, omul este surprins între două realităţi: realitatea pământească şi realitatea cerească. Dacă n-ar exista realitatea cerească, vai, cât de jalnică şi pustie ţi s-ar părea realitatea pământească! Un imens focar, o aglomerare teribilă de fapte şi întâmplări fără noimă, sterile, lipsite de graţie. Prin realitatea cerească, cea pământească prinde contur, capătă înţeles, se alcătuie, se umple şi se revarsă în inimi, împrăştiind mireasmă bineplăcută. Cât de firesc se rostuiesc atunci toate, fără grimase de prisos, fără murmur, fără sincope! Graţie cerului, putem locui pământul! Să spunem, celor care ne întreabă de ce ne „pierdem timpul” pentru a merge la biserică: „Pierd puţin timp dar câştig o veşnicie!” Pierderea de vreme – cu cele spirituale, înseamnă câştigarea eternităţii. Graţie îngerilor îi suportăm pe semenii noştri. Fără frumosul imn al liturghiei cereşti, nici un sunet n-ar avea farmec. Nici culorile, nici formele nu s- ar deosebi între ele. Nu s-ar distinge din TOTUL ARMONIOS, nici o celulă, cât un bob de nisip. Îţi mulţumesc, Doamne, că mi-ai dăruit acest adevăr şi posibilitatea de a mă înfrupta din pâinea cerească a îngerilor. Rămâi cu noi, Doamne, avem cu toţii nevoie de Tine! 65
- Page 13 and 14: II. PRIMĂVARĂ CREŞTINĂ LA MEDJU
- Page 15 and 16: miracol care se perpetuează de dou
- Page 17 and 18: Şi într-adevăr, calea concretă
- Page 19 and 20: preaiubiţi pentru care El şi-a on
- Page 21 and 22: III. CĂLĂTORI SPRE ŞCOALA IUBIRI
- Page 23 and 24: În Buletinul informativ din februa
- Page 25 and 26: oferim pe jumătate, pe sfert, numa
- Page 27 and 28: întâlnim un obstacol. Ne şterge
- Page 29 and 30: Ce gust are Cerul? Voi afla, poate,
- Page 31 and 32: Adormim cu greu, eu şi Maria-Magda
- Page 33 and 34: Mă uit la fotografia părintelui S
- Page 35 and 36: aleasă, chemată pe nume, trimisă
- Page 37 and 38: Gospa este gata să ne ajute să p
- Page 39 and 40: Padre Pio. Ea mai are şi darul tra
- Page 41 and 42: Sunt atât de flămândă să aflu
- Page 43 and 44: Ne-am aflat câteva zile pe VIA PAC
- Page 45 and 46: E ca aun salut între prieteni. Un
- Page 47 and 48: Marija Pavlovic - 16 ani; Ivan Drag
- Page 49 and 50: noi dimensiuni. Şi cu cât încerc
- Page 51 and 52: machiavelice ale societăţilor sec
- Page 53 and 54: Un grup de cântăreţi de muzică
- Page 55 and 56: şi ei. Cu atât mai mult cu cât n
- Page 57 and 58: Maica Fecioară este prezentă la f
- Page 59 and 60: Ubi Caritas Deus ibi e.” (Unde es
- Page 61 and 62: Negreşit, n-aş fi rezistat două
- Page 63: VI ÎNTREGUL NUMIT: FERICIRE Aşada
- Page 67 and 68: Ieri a făcut Calea Crucii pe Krize
- Page 69 and 70: Într-adevăr, bombardamentele din
- Page 71 and 72: Îmi vine să strig: Cine ţi-a fă
- Page 73 and 74: nu rezistă. Un înfometat crede c
- Page 75 and 76: „Studenţii săraci”; „Copiii
- Page 77 and 78: la trăirea mesajului pe care îl t
- Page 79 and 80: ecunoască faptul că fusese creat
- Page 81 and 82: Însă, tot ea spune, cu altă ocaz
- Page 83 and 84: VII LUMEA CA LUMINĂ PORTRETE SPIRI
- Page 85 and 86: Eram foarte tulburată de ceea ce m
- Page 87 and 88: mai departe de ruga ei. Apoi a făc
- Page 89 and 90: Ce se întâmplă cu ea? Toţi pele
- Page 91 and 92: Un preot capucin începe Rozariul
- Page 93 and 94: trup, trup este, iar ceea ce-i năs
- Page 95 and 96: Şi se pronunţă deja sentinţa. C
- Page 97 and 98: întunericului cât mai bicisnic, r
- Page 99 and 100: lung pontificat marian din istorie.
- Page 101 and 102: exterminare, la gulag, la cei 50 de
- Page 103 and 104: VIII AICI VORBEŞTE CERUL UCENICI L
- Page 105 and 106: Sfântul Anton cu Pruncul Isus în
- Page 107 and 108: mare, într-o limbă universală, l
- Page 109 and 110: MARTA ŞI EXTAZELE EI MISTICE Aş p
- Page 111 and 112: Când lumina bate în ferestră, se
- Page 113 and 114: Maica Mulţumirilor nu pridideşte
Mulţi oameni resping însă, darul mântuirii care pe Isus l-a costat atât de<br />
mult sânge când a acceptat Jertfa Supremă.<br />
Dumnezeu ne <strong>la</strong>să liberi. El care este Iubire, El care este Milostivirea<br />
Divină, vrea să-L alegem din iubire.<br />
Ace<strong>la</strong> care, citind mesajele, a înţeles că Dumnezeu şi-a oprit privirea<br />
asupra lui şi i-a spus: „Te-am ales, vino să lucrezi pentru salvarea lumii”, ace<strong>la</strong><br />
a făcut un mare pas în viaţa sa spirituală.<br />
Fecioara Maria, prin vizionara Jelena Vasilj ne-a spus:<br />
„Dumnezeu este prezent în fiecare detaliu al vieţii noastre, în cea mai<br />
mică acţiune din timpul zilei, chiar şi în lucrurile cele materiale şi aparent<br />
nesemnificative. El se dăruieşte pe deplin în fiecare secundă, iar noi greşim prin<br />
faptul că restrângem primirea noastră <strong>la</strong> re<strong>la</strong>ţia noastră cu El, numai <strong>la</strong><br />
anumite momente particu<strong>la</strong>re, conform orarului. Bineînţeles că este necesar să<br />
avem momente în care să ne oprim din activitate pentru El, dar să nu încetăm a-<br />
I fi deschişi în fiecare secundă, astfel ne vom îmbogăţi cu harul constant al<br />
Propriei Sale Persoane şi atunci chiar şi cea mai puţin însemnată dintre clipe<br />
va căpăta o valoare imensă. Este ceea ce trăia Fecioara Maria pe pământ: o<br />
permanentă comuniune cu El. (...)<br />
Dumnezeu umple inima în totalitate. (...)<br />
A te abandona lui Dumnezeu? Este un contract sigur!...”(Cf: Sora<br />
Emmanuel, Anii 90... Triumful Inimii, Editura ADOREMUS, C.I.N.,1998).<br />
Din păcate, omul este nefericit pentru că nu a învăţat încă să privească<br />
spre Cer. Spre realitatea cerească, spre realitatea de dincolo.<br />
Dar cel mai adesea, omul este surprins între două realităţi: realitatea<br />
pământească şi realitatea cerească. Dacă n-ar exista realitatea cerească, vai, cât<br />
de jalnică şi pustie ţi s-ar părea realitatea pământească! Un imens focar, o<br />
aglomerare teribilă de fapte şi întâmplări fără noimă, sterile, lipsite de graţie.<br />
Prin realitatea cerească, cea pământească prinde contur, capătă înţeles, se<br />
alcătuie, se umple şi se revarsă în inimi, împrăştiind mireasmă bineplăcută. Cât<br />
de firesc se rostuiesc atunci toate, fără grimase de prisos, fără murmur, fără<br />
sincope! Graţie cerului, putem locui pământul!<br />
Să spunem, celor care ne întreabă de ce ne „pierdem timpul” pentru a<br />
merge <strong>la</strong> biserică: „Pierd puţin timp dar câştig o veşnicie!” Pierderea de vreme –<br />
cu cele spirituale, înseamnă câştigarea eternităţii.<br />
Graţie îngerilor îi suportăm pe semenii noştri. Fără frumosul imn al<br />
liturghiei cereşti, nici un sunet n-ar avea farmec. Nici culorile, nici formele nu s-<br />
ar deosebi între ele. Nu s-ar distinge din TOTUL ARMONIOS, nici o celulă, cât<br />
un bob de nisip.<br />
Îţi mulţumesc, Doamne, că mi-ai dăruit acest adevăr şi posibilitatea de a<br />
mă înfrupta din pâinea cerească a îngerilor.<br />
Rămâi cu noi, Doamne, avem cu toţii nevoie de Tine!<br />
65