Ucenici la scoala fecioarei

împlinit timpurile, L-a dat pe Însuşi Fiul Său ca jertfă de iubire pentru oameni.
Din raţiuni care întrec posibilităţile de gândire ale omului, Dumnezeu i-a dăruit
creaturii Sale, ceea ce a avut mai de preţ. De ce? „Cine cunoaşte gândul
Domnului? Sau cine i-a fost sfătuitor?” (Rom. 11,34).
Aşadar, în decursul istoriei creştine, nu puţine au fost momentele când am
primit de la Tatăl harul binecuvântat ca Însăşi Maica Domnului să coboare pe
pământ, să dea mesaje copiilor Săi, să avertizeze asupra comportamentului lor
sau să îi îmbărbăteze în momentele cruciale.
De fiecare dată, Fecioara Maria ne-a chemat la convertirea vieţii, la
rugăciune, post, jertfe, iubire, trăirea sacramentelor, citirea Cuvântului divin.
Câţi însă, şi-au aplecat urechea la strigătele puternice ale Fecioarei Maria?
Câţi, în plin război, 1917, şi-au dat seama şi s-au întors de la păcat datorită
mesajelor date celor trei păstoraşi, Lucia, Francisc şi Iacinta? Cine a luat aminte
la semnele cerului? Câţiva. Câtorva oameni le-a păsat că Maica Domnului a
apărut de 18 ori unei fetiţe de 14 ani, Margareta Soubirous, la Lourdes,
recomandându-se ca „Neprihănita Zămislire”?
Câţi au realizat mesajul Maicii Fecioare de la Guadalupe, când Maica
Domnului i-a apărut unui văcar care căuta cu disperare una din cele zece vaci
care dispăruse fără urme, cerându-i să spună preoţilor să sape, pentru a găsi
Statuia Maicii Domnului? Sau după circa două sute de ani, în 1531, când unui
ţăran indian, unui dezmoştenit al pământului, pe nume Juan Diego îi apare, în
mijlocul unui concert ceresc de păsări, Fecioara Maria „Mama Dumnezeului
adevărat, Creatorul viu, Stăpânul cerului şi al Pământului”, iar ea, ca semn
extraordinar, îi dă un braţ de trandafiri cu boabe de rouă pe ei, să-i ducă
episcopului pentru a fi crezut, iar în interiorul mantalei grosolane de ţăran, îi
apare imprimată Faţa Sfântă a Fecioarei care poate fi văzută şi astăzi în
sanctuarul de pe colina apariţiilor, pictură unică, extraordinară, plină de enigme,
din punct de vedere uman inexplicabilă şi care sfidează ştiinţa, culorile
păstrându-se vii, cu toate că pânza a fost ţinută veacuri la rând în aer liber.
Câţi au luat aminte de lacrimile Fecioarei Maria care au curs din belşug,
din icoane şi statui în văzul tuturor? Câţi s-au convertit după ce au văzut, în
1982, lacrimile de sânge ale Fecioarei din statuia numită Maria Rosa Mistica?
Cine-şi mai aduce aminte de lacrimile Fecioarei de la Civita Vecchia de
acum câţiva ani?
În toate colţurile lumii, Dumnezeu o trimite pe mesagera Sa, pe Mama Sa
şi Mama noastră, pentru a ne arăta ceea ce vrea de la noi.
Ea îşi asumă acest rol ca şi Înaintemergătorul Ioan, care pregăteşte căile
Domnului. Dar, în acelaşi timp, este strigătul în deşert, pentru că nu toţi ascultă
strigătele Sale, suspinele, nu toţi îi văd lacrimile sau cununa de ghimpi care-i
înlănţuie Inima-n flăcări.
Au luat oamenii în serios aceste apariţii, aceste apeluri repetate la pace?
De câte mii de ori, în apariţiile Sale, Fecioara n-a pronunţat cuvântul PACE?
6