Ucenici la scoala fecioarei

Maica Fecioară este prezentă la fiecare Sfântă Liturghie atunci când este
jertfit Fiul Său. A spus-o de atâtea ori. Ea este aclo, lângă altar şi priveşte cum
Pâinea şi Vinul suprafireşti, se prefac în Trupul şi Sângele Preaiubitului ei Fiu.
În Eco di Medjugorje - din martie-aprilie 2001, anul 17, citesc:
„Adevărata bucurie este rodul comuniunii cu Dumnezeu”, tot aşa cum teama
este consecinţa separării de El. Aşa ne-a învăţat şi Sfântul Francisc, care
descoperise adevărata bucurie, Bucuria perfectă.
Ne retragem spre casă la gazda noastră, Zdravka, până după amiază la ora
17,00 când vom merge din nou la biserică.
După amiază, când ne îndreptăm spre biserică, plouă mărunt. Ajungem pe
Recitativul de Rozariu în limba croată. Pe drum, o doamnă din Luxemburg, care
trăieşte aici, ne ia cu maşina proprie, pe mine, pe Camelia şi pe Liliana.
Când ajungem, biserica este plină la refuz. Oamenii stau şi în picioare şi ei
au venit la Gospa în speranţa unei ameliorări. Nici vorbă de locuri. Mă strecor
pe lângă un şir de bănci unde pare a fi un loc liber pentru că e plecat cineva la
spovadă. Dar o persoană ţine „cu dinţii” de acest loc. E neînduplecată.
Privesc la Gospa şi o rog să mă ajute să nu stau în picioare, pentru că îmi
cunosc limitele şi, la un moment dat voi fi nevoită să renunţ, din pricina
sindromului meu vestibular care nu-mi permite să-mi menţin prea mult timp
echilibrul.
În fine, după un timp, stau pe bancă şi îi mulţumesc Gospei pentru această
favoare. Începe Sfântul Rozariu în limba croată, ca în fiecare zi la această oră:
17,30. La difuzoare se transmite şi afară, întreaga ceremonie, aşa că, cine nu
izbuteşte să intre în biserică, poate sta pe bancă, afară, în pioasă ascultare şi
reculegere.
Nu ştiu cine conduce Rozariul căci nu văd până acolo. Misterele se rostesc
în mai multe limbi, dar Tatăl Nostru, Ave Maria şi Slavă Tatălui se recită în
croată. Deja am învăţat primele versuri din fiecare.
Stau într-un genunchi şi pe jumătate din corp, dar stau.
După Crez (croată) - se cântă un cântec: „Ave, Ave Maria” - foarte
înălţător, apoi Imnul croat de la Medjugorje pe care-l ştiu toţi pelerinii.
Încep Misterele de Bucurie.
În faţa mea stă în bătrân în cârje. Între mistere se cântă din chitară şi din
gură: ”Venite Adoremus”.
Misterul al II-lea. Dă Doamne să fiu la fel de fericită ca şi verişoara
Elisabeta de vizita Fecioarei purtătoare de Dumnezeu în pânece şi să-i cânt:
„Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul trupului tău, Isus.”
Chiar dacă nu spun ca Elisabeta: „De unde mie aceasta ca să vină la mine
Maica Domnului meu?” - ci: „De unde mie, această cinste, să vin acolo unde,
zilnic, Maica Domnului meu îşi face apariţia ca să binecuvânteze pământul cu
prezenţa sa binefăcătoare?” Nu sunt vrednică, nu sunt vrednică. Iartă-mă,
Doamne.
57