Ucenici la scoala fecioarei

înfrăţeşte într-o sfântă comuniune mistică împreună cu celelalte membre ale
Trupului lui Cristos.
Acum predică principalul celebrant. Se pare că, ceea ce spune e foarte
important, căci, credincioşii de limbă engleză, sunt numai ochi şi urechi. Eu
prind fraze ici şi colo.
„Suntem chemaţi, ca şi Toma, spune părintele, să dăm mărturie despre
Cristos.”
Are un glas expresiv, stenic, cu modulaţii, inflexiuni domoale, care nu
supără urechea cu accente vehemente. Îşi exprimă ideile clar, concis. Spune
chiar şi pilde şi istorioare pe care le înţeleg în parte, cu puţina engleză de caremi
mai aduc aminte. Credincioşii se amuză.
Opt copii rostesc Rugăciunea Comună a credincioşilor. Se roagă pentru
pacea lumii, pentru tineri, bătrâni, săraci, necredincioşi, sufletele de purgator,
comunitatea din Medjugorje, fraţii şi surorile franciscane, pentru această parohie
şi pentru tot poporul, de fapt, prin extensie, pentru întreaga lume.
Uniţi în rugăciune, devenim cu toţii, fiecare pre limba sa.
Se recită: „Sfânt, Sfânt, Sfânt e Domnul Sabaoth/ Pline sunt cerurile şi
pământul de Mărirea lui./ Osana întru cei de sus!”
Primesc Trupul şi Sângele lui Cristos şi îi mulţumesc lui Dumnezeu
pentru această cinste înaltă, de a mă hrăni cu ele.
Se cântă un imn. Corul e numeros şi foarte mulţi dintre membrii lui sunt
negri. Un tenor începe un cântec minunat: „O Lord...” care are, aproximativ,
aceste versuri:
„O Lord, schimbă-mi mâinile,
Să primesc dragostea Ta,
Aceasta-i rugăciunea mea.
Fă-mi ochii văzători (limpezi)
Braţele mai puternice,
Să-ţi văd Faţa Ta preaiubită
Dinaintea privirilor mele.”
O tânără (Melinda?) cântă la vioară un solo sfâşietor.
Se spune Rugăciunea finală.
Înaintea binecuvântărilor finale, credincioşii sunt întrebaţi dacă au adus
darurile pentru a fi binecuvântate şi preotul le stropeşte cu agheazmă. Suntem şi
noi, de asemenea, stropiţi cu apă sfinţită şi binecuvântaţi.
Se spune că binecuvântările de la Medjugorje au caracter de Indulgenţă
plenară, mai ales astăzi, când e Sărbătoatea Divinei Milostiviri.
Preoţii se retrag discret după ce au trimis poporul „să meargă în pace!”
în latineşte - Ite missa est.
Da, liturghia s-a sfârşit iar Gospa surâde. Cei prezenţi L-au oferit pe Fiul
Său, Tatălui Ceresc. Încă o jertfă pe Sfântul Altar. Jertfă nesângeroasă, cum, de
altfel, se petrece în fiecare zi la Sfintele Liturghii pe altarele lumii creştine.
56