Ucenici la scoala fecioarei

şi ei. Cu atât mai mult cu cât noi nu am fost aleşi să o vedem, dar CREDEM în
mesajele ei şi în APARIŢIILE ei, vom fi răsplătiţi cu un belşug de haruri
neaşteptate şi binefăcătoare pentru mântuirea noastră.
Important este să le primim cum se cuvine, să ne deschidem acestora şi să
le înmulţim, dându-le şi altora, fără frica de a le pierde, ci, dimpotrivă.
Cu privire la formularea „parohia mea” care apare foarte des în mesajele
Gospei, trebuie subliniat faptul că Fecioara Maria, consideră ca făcând parte din
„parohia sa”, pe toţi acei copii care primesc cu inima deschisă mesajele, care
luptă pentru convertirea proprie şi pentru a altora, într-un cuvânt, care se
străduiesc să le trăiască. Ei devin astfel membri ai „parohiei Sfintei Fecioare”
pe care, aşa cum a spus-o repetat, a ales-o, o iubeşte şi o îndrumă cu multă
delicateţe şi totodată cu mână fermă spre sfinţenie pentru că Tatăl din Cer are un
plan special pentru această „parohie” care s-a extins deja în lumea întreagă
cuprinzând toate naţiile, toate confesiunile, toate limbile. Prin aderarea la
„parohia Sfintei Fecioare” devii enoriaşul ei, ea nu te mai pierde din ochi, te
duce de mână pe calea convertirii desăvârşite, îţi arată tot ceea ce trebuie să ştii
şi îţi vorbeşte în inimă, la timpul potrivit, despre mântuirea lumii.
În ceea ce mă priveşte, nu sunt deloc nefericită şi nici nu jinduiesc că mie
nu mi s-a arătat Fecioara cât am stat pe pământ bosniac sau cu altă ocazie. Nici
nu era nevoie să mi se arate ca să cred. Fără a comite o necuviinţă, aproape cămi
vine să spun că doresc să nu mi se arate, pentru că, în sinea mea, mă
consider teribil de nevrednică şi cu nimic mai presus decât ceilalţi creştni, aşa
că, de ce m-ar alege pe mine? În schimb, îi simt prezenţa nevăzută şi
binefăcătoare la orice pas, în orice moment, purtând-o în gândurile mele
aproape tot timpul, aşa cum mama mea pământeană, Arionda, o chema mereu în
gând şi conversa cu ea, o vedea în fiecare picătură de ploaie, în fiecare luminiţă
aprinsă, pe norii cerului, în faţa ferestrei dindărătul căreia stătea ţintuită la pat, în
visele de noapte în care i s-a arătat de mai multe ori, dezvăluindu-i locul pe care
i l-a pregătit în Paradis şi conducând-o de mână acolo, în mijlocul unei grădini
cu iarbă înaltă, mănoasă, catifelată, şi unde ea, mama, s-a simţit atât de bine
încât nu mai voia să plece cu nici un chip de acolo.
Nădăjduiesc din tot sufletul că a ajuns la locul stabilit şi acum se bucură,
alături de Fecioara Maria, Mama ei, de bucuria totală şi veşnică.
Cerul – locul unde se descifrează toate tainele. Acolo vom şti cu
siguranţă, cine s-a rugat pentru noi, pe cine am ajutat în rugăciunile noastre, câte
suflete am scos din Purgatoriu şi cine ne-a salvat de la pieire. Vom trăi fericirea
împreună cu alţii, aşa cum împărţim parfumul unei flori proaspete, fără să-i
răpim cu nimic frumuseţea şi splendoarea.
Evanghelia Tomii este aşadar, plină de învăţăminte pentru un creştin. Este
uimitor şi fericitor acest lucru, cum atâţia creştini ai atâtor naţionalităţi,
celebrează Duminica Tomii astăzi, în diferite locuri ale lumii, ca şi aici, unde ne
aflăm, graţie Gospei, alături de pelerinii aceştia. Acest lucru ne uneşte, ne
55