Ucenici la scoala fecioarei

V.
O OAZĂ DE PACE DIVINĂ
RECULEGERE ŞI PIETATE - reportaj
DUMINICA TOMII SAU DUMINICA ÎNDURĂRII DIVINE
ÎN OAZA DE PACE DE LA MEDJUGORJE
Suntem în localitatea Medjugorje care mai întâi ne uimeşte şi ne încântă
prin....simplitate, prin austeritate ce degajă cu toate acestea, căldură. Casele sunt
extrem de modeste, cu acoperişuri oblice, cu ţigle roşii, pereţii drepţi şi câteva
ferestre, ca-n desenele naive ale copiilor. Nimic sofisticat, de o simplitate demnă
care te cucereşte numaidecât. Nu vedem nici ţipenie de om, căci este foarte
devreme.
La ora 6,15 ajungem, în fine, în faţa Bisericii Apariţiilor, cu hramul
Sfântul Apostol Iacob, după ce rătăcisem drumul. Răbdarea şoferului fusese
pusă la încercare,
„Cu douăzeci de ani în urmă, (citesc în revista Jesus – Mensile di culture
e actualita religiosa, Anno XXIII, Luglio 2001, nr. 7, p.18) - aici era o singură
biserică cu două turnuri, construită în mijlocul câmpiei deoarece Medjugorje
era centrul unei serii de cătune la picioarele colinei. Parohia se numeşte Sfântul
Iacob, patronul pelerinilor, şi chiar şi astăzi este văzută ca un semn
premonitoriu a ceea ce se va întâmpla aici, în 1981. Parohul era Părintele Jozo
Zovko, un frate cu o puternică personalitate” – scrie Alberto Bobbio, un articol
în această revistă italiană.
Din biserica parohială, statuia Gospei, neînchipuit de frumoasă, priveşte
insistent pelerinii. Şi, cu cât aceştia o privesc, sunt mai fascinaţi de chipul său
angelic. Grupuri de pelerini intră pe rând, se roagă în faţa statuii ei, înconjurată
de flori, îi cer favoruri.
Două pelerine din grupul nostru au îngenuncheat şi s-au prosternat cu faţa
la pământ, de îndată ce au păşit pe acest pământ binecuvântat.
52