Ucenici la scoala fecioarei

”Înspăimântătoarea baie de sânge din Rwanda şi Burundi ar fi putut fi
evitată” - a spus Sfânta Fecioară Ivankăi în 25. 06.1993, când i-a arătat
masacrele îngrozitoare petrecute acolo.
„Numai cu rugăciunea şi postul se poate opri războiul” (25.04.1992).
„Nimic nu s-a schimbat în poziţia vaticanului referitor la Medjugorje,” se
precizează în Cartea Sorei Emmanuel : ”Anii 90… Triumful Inimii”, apărută la
Editura Adoremus în 1998. Problema este că, dacă un episcop organizează
pelerinaje, se dă o aprobare canonică evenimentelor de la Medjugorje ( în timp
ce Biserica încă le examinează)”.
Este ceea ce afirmă şi Cardinalul Iosif Ratzinger:
„Interdicţiile de a organiza pelerinaje oficiale nu înseamnă deloc că
persoane particulare şi grupuri de rugăciune nu au dreptul de a merge în
pelerinaj.”
Un lucru trebuie înţeles : Trăind mesajele Ei, TRĂIM IUBIREA şi
contribuim la triumful Inimii Neprihănite care ne-a fost promis la Fatima.
Tot în legătură cu recunoaşterea oficială a acestor apariţii, la 25 august
1994, Episcopul Leonard din Namur – Belgia precizează :
„Asupra apariţiilor de la Medjugorje nu s-a ajuns la o recunoaştere
oficială a Bisericii. Noi o aşteptăm cu încredere, în rugăciune. Personal am fost
la Medjugorje în 1984; am văzut şi m-am convins.” (Din cartea : „Medjugorje
în imagini – un colţ de Cer pe pământ”, Editura Parvia).
Se ştie că orice eveniment supranatural este supus cercetărilor Bisericii
care emite un verdict asupra autenticităţii fie prin Episcopul diecezei unde
evenimentul a avut loc, fie printr-o Comisie numită special în acest scop. De
obicei se aşteaptă terminarea fenomenului.
La Medjugorje, însă, apariţiile continuă. Ele sunt amplu discutate,
scriindu-se mult pentru, şi împotriva lor.
„Să nu ne mirăm – scrie părintele René Laurentin, renumit mariolog.
Apariţiile sunt mesaje profetice. Încă din timpurile Biblice, profeţii au fost
dispreţuiţi, persecutaţi, - onoraţi adesea numai după moartea lor. Nici Cristos,
Profetul Suprem nu a scăpat acestei reguli… Încercările nenumărate şi mereu
reînnoite în mijlocul cărora se desfăşoară fenomenul de la Medjugorje sunt un
semn bun” (René Laurentin, Apare Sfânta Fecioară la Medjugorje?”, 1984).
Între timp, Gospa îşi culege roadele spirituale, adunate timp de 20 de ani
: Medjugorje îşi răspândeşte lumina în lume şi leitmotivul milioanelor de
pelerini veniţi s-o întâlnească pe mama lor, răsună pe toate meridianele : „La
Medjugorje am găsit speranţa”.
’Toate ţările au fost atinse. Sute de mii de bărbaţi, spune Sora Emmanuel
în cărţile sale, de femei, de tineri, de toate rasele şi limbile, au început să se
roage cu inima, să postească cu pâine şi apă, să lucreze cu „Gospa”, arătânduşi
iubirea pentru Ea în mii şi mii e feluri şi provocând astfel un lanţ de miracole
şi fapte extraordinare, imposibil de enumerat. Nici confuziile lamentabile
răspândite de New Age, nici plasele lojelor masonice, nici planurile
50