Ucenici la scoala fecioarei

noi dimensiuni. Şi cu cât încercările se înmulţeau, cu atât roadele deveneau mai
evidente şi mai abundente : vindecări, convertiri, vocaţii pentru viaţa
consacrată, redeşteptarea şi aprofundarea credinţei în multe suflete.
Mai ales din 1984 – anul aniversării deosebite a Sfintei Fecioare –
Medjugorje a devenit un loc renumit pentru numărul mare şi profunzimea cu
care se îndeplineşte spovada, Sacramentul împăcării cu dumnezeu.
Până şi autorităţile şi-au schimbat atitudinea, încurajând pelerinajele de
atunci, milioane de pelerini, sute de episcopi şi mii de preoţi au venit în
localitate. În 1986 competenţa Episcopului de Mostar a fost transferată de către
Sfântul Scaun Conferinţei Episcopale, întrucât s-a considerat că eveneimentele
de la medjugorje depăşiseră cu mult graniţele diecezei. După cercetări făcute
mai mult de la distanţă, Conferinţa Episcopală a emis Declaraţia de la Zara din
aprilie 1991 în care făcea un „non constat de supranaturalitate”.
Cercetările nefiind terminate, în Declaraţie se preciza că :’Prin membrii săi,
Comisia va continua să urmărească şi să desfăşoare cercetări asupra
evenimentului de la Medjugorje în complexitatea lui”.
Privitor la pelerinaje, medjugorje era recunoscut ca sanctuar marian
’unde se promovează o pietate sănătoasă faţă de Fericita Fecioară Maria’, iar
Ierarhia şi Biserica locală se angaja să organizeze şi să pună la dispoziţia
pelerinilor asistenţă spirituală adecvată.
În iunie 1991, zece ani de la primele apariţii, a început războiul, ale cărui
urmări nefaste le cunoaştem. Rugăciunea, postul, Liturghiile oferite pentru pace
au ocrotit Medjugorje care a rămas Oaza de pace dorită de Regina Păcii.
Interesant de remarcat că şi oraşul Split, al cărui Episcop a recunoscut
apariţiile încă din 1982, a fost ocolit de război, în timp ce Mostarul a suferit
mari distrugeri; au fost dărâmate case, instituţii, toate podurile sale celebre…
până şi catedrala şi Arhiepiscopia; iar oraşul Sarajevo suferă şi în prezent…
„Împăcaţi-vă, iertaţi-vă…rugaţi-vă” – au fost îndemnurile Maicii Sfinte, pe
care prea puţini le-au ascultat.
Poate că nu e mai puţin important să ne gândim la unele atitudini în ceea
ce priveşte apelurile Reginei păcii la PCAE şi ÎMPĂCARE nu numai între
catolici, ortodocşi şi musulmani, dar şi între franciscanii şi preoţii seculari şi
între simpatizanţii lor precum şi între toţi oamenii.
Atât la Medjugorje cât şi la Kibeho, în Rwanda, maica Domnului a apărut
unor vizionari cu zece ani înainte de izbucnirea războiului cerând oamenilor să
se împace, să se înţeleagă între ei, să iubească şi să se roage pentru aceasta.
Dar prea puţini au ascultat mesajele Cerului. La Medjugorje, rugăciunea,
postul, Liturghiile zilnice pentru pace, au oprit puterea răului menţinând Oaza
de Pace creată acolo de Dumnezeu, iar pe teritoriul fostei Iugoslavii, deşi
războiul a fost de o cruzime satanică (şi continuă încă) pierderile de vieţi
omeneşti au fost mai mici decât în Africa unde au murit şi mor milioane de
oameni. Chiar una din vizionarele de la Kibeho a fost ucisă împreună cu soţul
ei.
49