Ucenici la scoala fecioarei

Îndurare Divină şi harul acestui Sacrament de Împăcare cu Tatăl şi oferindu-se
să facă el pocăinţă în locul celui vinovat.
Iată cum este descrisă aşezarea binecuvântată de Providenţă, în cartea
Sorei Emmanuel : „Anii 90…Trimunful Inimii” :
„În inima Herţegovinei în fosta Iugoslavie, un sat croat de o mie de
suflete, cuibărit la baza a două coline Kerizevac şi Podbrdo, de unde şi numele
de Medjugorje care înseamnă ’ între munţi’.
O populaţie exclusiv ţărănească ce reuşeşte, de bine, de rău, să
supravieţuiască din munca dură a cultivării tutunului şi viţei de vie. O situaţie
politică apăsătoare, căci miliţia comunistă este omniprezentă. O parohie
franciscană condusă de un preot înflăcărat, părintele Jozo Zovko” (op.cit. p.8).
Dar să derulăm filmul evenimentelor ce aveau să tulbure viaţa satului,
făcând din Medjugorje, centrul de spiritualitate mariană al Balcanilor, al treilea
loc de pelerinaj din lume, după Lourdes şi Fatima.
Totul a început în ziua de 24 iunie 1981, sărbătoarea Sfântului Ioan
Botezătorul. Doi copii din sat, Ivanka Ivanovici şi Mirjana Dragicevic’ către ora
18,00 după amiază ajunseră la un loc care se numeşte Podbrdo, la poalele
Muntelui Crnica, pentru a aduce acasă oile. Deodată văzură o figură luminoasă.
Ajunşi în sat, povestiră ceea ce văzuseră şi împreună cu alţi patru prieteni
se întoarseră la Podbrdo şi văzură împreună acea misterioasă figură, gândind că
fusese Madona.
Cum au decurs apariţiile.
La început (prima apariţie); vizionarii se aflau pe locul apariţiei spre ora
18,00, aşa cum am relatat. În picioare, începură să se roage, recitând Crezul şi
apoi Tatăl nostru, Ave şi Slavă, cum le spusese Madona.
Copiii, în acelaşi timp, căzură în genunchi, fixându-şi ochii cu toţii în
acelaşi punct, fără a mai simţi nimic din ceea ce se petrecea în jurul lor. Cei
prezenţi nu vedeau şi nu simţeau nimic, dar erau uimiţi de figurile transfigurate
ale copiilor, răpiţi în ceva care era sublim. Puţin după aceea, vizionarii începură
să se roage împreună cu Fecioara recitând numai Tatăl nostru şi Slavă Tatălui.
Apariţiile continuară în acelaşi loc în care se purtau vizionarii.
A doua zi, 25 iunie, copiii se reîntoarseră pe Podbrdo însoţiţi de un mare
număr de ţărani. Ei văzură din nou figura luminoasă. Era mult prea departe de ei
şi cu un gest al braţului îi invită să se apropie. Ei rămaseră nemişcaţi, pentru că
se temeau. Dar la următoarea invitaţie se apropiară de acea figură, fără să ia în
seamă pietrele şi tufişurile spinoase. Ajunşi în faţa imaginii, căzură în genunchi
şi începură a se ruga. Fecioara îi salută, spunând : „Lăudat să fie Isus Cristos”.
Acestea au fost primele cuvinte. Data de 25 iunie s-a reţinut pentru
aceasta, ca ziua când au început apariţiile de la Medjugorje. De atunci, cei 6
copii continuă s-o vadă pe Fecioara. Iată numele lor :
Vicka Ivankovic – care avea atunci 17 ani;
Ivanka Ivankovic’ – care nu împlinise încă 15 ani;
Mirjana Dragicevic’ – 16 ani;
46