Ucenici la scoala fecioarei

IV.
COLINA MAICII DOMNULUI
Poate că acest capitol ar fi trebuit să se intituleze : Colina cu suflete, sau
Colina fericirilor. De ce nu Colina Îndurării Divine, pentru că toate aceste
denumiri reflectă o realitate care nu mai are nevoie să fie demonstrată : faptul că
pe acest pământ, care a devenit anticamera Paradisului, o dată cu apariţia
Fecioarei, cerul se lasă atins cu mâna în fiecare zi, de douăzeci de ani. Şi această
realitate nici nu mai necesită comentarii pentru că e atât de evidentă, aşa cum
evidentă este lumina soarelui şi bolta înstelată!
Inima Gospei, vie, reală, tămăduitoare, compătimitoare, nespus de
duioasă, pe care Providenţa ne lasă s-o atingem la Medjugorje, ca niciodată până
acum, este dovada reală că Dumnezeu vrea să ne mântuie pe toţi şi ne-o trimite
pe Maica sa – mesageră a Păcii.
Cheia de boltă a darului lui Dumnezeu este că şi cei care nu o văd pe
Maria, pot primi aceleaşi haruri din Cer ca şi vizionarii, dacă-şi deschid inimile,
oriunde s-ar afla, dacă trăiesc în spiritul Medjugorje-ului. Meditând la
universalitatea mesajului Gospei, simţim cu toţii că acest popor, de care până
acum nu eram în nici un chip legaţi, ne devine dintr-o dată foarte apropiat, ne
descoperim afinităţi. Resorturile noastre cele mai intime sunt cercetate şi
constatăm că anumite fibre vibrează la fel.
Aşezate-n Balcani, popoarele noastre, sunt porţi spre Occident şi Orient,
la fel de răvăşite şi supuse tuturor intemperiilor. Încercate în fel şi chip de grele
primejdii. Se ştie că suferinţa îi leagă pe oameni mai mult decât fericirea.
În avântul nostru de simpatie pentru acest popor şi această ţară, am dori să
descifrăm câteva cuvinte. Limba care ni se părea aspră, greoaie, bolovănoasă din
pricina abundenţei consoanelor, devine dulce-mângâietoare, tainică, pentru că o
vorbesc preoţi sfinţi, vizionari, franciscani minoriţi şi chiar Gospa care o
pronunţă perfect.
Zdravo! – Bucură-te – capătă rezonanţe familiare şi dragi.
44