Ucenici la scoala fecioarei

Nu demult s-a înfiinţat o casă şi în Brazilia. Au grijă de copiii de 8-10 ani
lăsaţi singuri pe străzi care încep de foarte timpuriu să se drogheze.
*
Trecem un pod spre Mohaci.
La Batoszek sunt serpentine, curbe adânci. Trecem Dunărea peste un pod.
Am părăsit Baja. La ora 19,00 începem un Sfânt Rozariu cu Misterele de Slavă.
În fiecare zi, la 18,40 vine Gospa. Limpezeşte-ne ochii inimii pentru a te
putea vedea.
La misterul al treilea, fiecare îi vorbeşte Gospei.
Dureros de verde e totul.
Trecem printr-o staţiune cu lac, vile, copaci, flori, liliac înflorit, copaci cu
flori divers colorate.
Am primit de la Marta un ecuson, o icoană mare a Gospei, alte iconiţe,
diferite materiale documentare, necesare pelerinului.
Trecem pe lângă pomi cu flori abundente roz bombon. Cântăm Litania
Lauretană.
La ora 20,50 suntem la Vama Iugoslavă. În Croaţia este 19,50.
Este foarte important a-ţi cunoaşte propriile limite. Să nu spui : Nu pot.
Nu sunt pregătit. Nu acum. Aceasta face parte din aventura creştină. În fiecare
clipă să fii gata.
„Însuşi faptul că avem credinţă este deja o rugăciune” – spune pe casetă
Sora Elvira.
*
În timp ce ne îndreptăm spre Bosnia, se întâmplă un lucru deosebit : Padre
Jozo ne vorbeşte de pe casetă, atât de convingător, atât de încurajator, de
emoţionant, de cald, de tandru încât am senzaţia stranie că mi se adresează chiar
mie, personal. Aţipisem puţin şi m-am trezit învăluită în vocea sa, vorbind în
italiană în ziua Schimbării la Faţă.
Ne vorbeşte despre munte : Golgota, Tabor. Ce minunat şi ce contrastant!
Revărsarea ploii în torente şi glasul fierbinte al părintelui Jozo,
învăluindu-ne şi învăţându-ne cum să ne rugăm Rozariul, să postim, să apelăm
la Maria în orice nevoie. Asta-ţi dă o încredere nemărginită.
Spre ziuă urcăm un drum muntos în serpentine şi ajungem în sfârşit în
localitatea atât de visată, Medjugorje.
Dobrâi utra – pământ sfânt!
Presimt pacea acestui loc atât de reală încât devine palpabilă. N-am mai
simţit nicicând o plenitudine atât de profundă. Pacea, rodul reconcilierii, al
împăcării omului cu Dumnezeu, cu sine însuşi şi cu semenii săi.
42