Ucenici la scoala fecioarei

Sunt atât de flămândă să aflu tot, să nu-mi scape nimic! Am venit la
căpătat, la cerşit haruri, să mă îmbogăţesc subit şi să dau şi altora.
Dă-mi Isuse să beau din apa care nu se împuţinează niciodată şi care mă
va îndestula, astfel încât să nu-mi mai fie sete de altceva.
Suntem la Seghet.
Pe Taborul Bosniac – voi mânca pâine şi peşte pe săturate.
Trecem pe lângă un aeroport cu câteva avioane care se odihnesc pe iarbă.
Imediat urmează un parc frumos cu flori numit Varga Csarda.
Propunere. De vizitat Casa „Efes” a lui Bernard Ellis – Casa Comunităţii
Fericirilor.
Intrăm în Baja.
Pe o casetă se aude vocea Sorei Elvira, întemeietoarea Comunităţii
Cenacol. Vorbeşte în italiană şi cineva traduce. Spune ceva despre tinerii care se
droghează. Heroina distruge viaţa proprie şi pe a celor apropiaţi. Tot drumul mă
uit la Padre Slavko şi el se uită la mine. Mi-l arată însă şi pe Isus Cristos
Euharisticul.
*
Nefericirea poate deveni binecuvântare, cu condiţia să ai curajul să faci
gestul de convertire.
*
În noaptea de aşteptare la Sân Andrei, Marta ne-a spus atât : „Nu pot să vă
dezvălui nimic pentru că nu aţi înţelege.” Şi a continuat să se îmbrace şi a plecat
apoi la biserică să se roage. Era noapte şi frig, noroi, supărare, încordare, nervi,
întuneric în jur şi în suflete. Câteva femei au însoţit-o la biserică pentru
rugăciune.
„Durerea este baza creşterii noastre interioare. Apoi putem privi cerul,
după ce suferinţa a trecut”. (Sora Elvira).
Duhul Sfânt călăuzeşte Comunitatea Cenacol. Există 20 de case, 4
persoane consacrate care se ocupă de ele.
La fel ca într-o lucrare. Tu începe, continui eu. Prin credinţa altora, se
făceau minuni. În casele comunităţii se face adoraţie zi şi noapte la Prea Sfântul
Sacrament. Isus nu rămâne niciodată singur. Mai există aici şi persoanele de
legătură, cei care fac conexiunile. E şi acesta un har.
Cu toţii se adaptează cerinţelor iubirii.
*
41